Posts tagged: Camp Pendleton

Despre secretari…de stat degeaba

Sergentul William Soutra Jr.:

9fc9e51503e5ad22220f6a706700e4e0

Conform unei corespondenţe transmise din Camp Pendleton, California, de agenţia Associated Press, Ray Mabus, oficialul civil menit pentru supervizarea Forţelor Navale Americane, omologul relativ al unui secretar de stat, în ministerul român al apărării, a decorat patru membri al unei echipe pentru operaţiuni speciale, într-o rară ceremonie publică destinată celor care acţionează în cadrul misiunilor acoperite.

Astfel, Mabus a decernat sergentului William Soutra Jr. Crucea Marinei, cea mai mare decoraţie a forţelor navale și a doua, ca importanţă, la nivelul armatei S.U.A., pentru temeritatea de a fi comandat plutonul său în timpul unui atac derulat în Afganistan, în provincia Helmand, în luna iulie 2010, care s-a desfășurat pe parcursul a două zile.

Alţi trei membri din echipa sa, inclusiv un medic al marinei militare au primit medalia Steaua de Argint.

Associated Press reaminteşte că, de multe ori, acțiunile eroice ale membrilor echipelor pentru operații speciale sunt cunoscute doar de aceştia și liderii lor, din eşaloanele superioare, din cauza muncii derulate sub acoperire, în misiuni secrete. “Aceasta este o șansă de a mulţumi unor oameni, care nu primesc prea multă recunoştinţă”, a declarat Mabus.

Ştirea aceasta repune pe tapet un paradox. Pentagonul are un lider – secretarul apărării – şi câte un secretar pentru fiecare categorie de forţe armate ale S.U.A., respectiv terestre, navale, aeriene şi ale forţelor infanteriei marine. În mod semnificativ, biroul unui şef al unei categorii de forţe armate este faţă în faţă – aşa cum am văzut la Pentagon – cu acela al secretarului pentru structura militară respectivă.

Profesionistul în uniformă asigură comanda operativă, iar civilul – sprijinul politic.

La ministerul armatei – din Bucureşti – sunt trei aparent secretari de stat. Dincolo de primiri de operetă, ale unor interlocutori autohtoni sau de peste hotare şi de rara supervizare – sau participare – la anumite ceremonii publice, cei trei copii de prins mingi politice par a se ocupa de:
1. relaţia cu parlamentul,
2. arealul insignifiant, în absenţa fondurilor necesare, a armamentelor dezirabile şi
3. marcarea simbolică a unei schiţe vagi de relaţionare cu exteriorul.

Toate fără rezultate notorii, relevante, pentru zecile de mii de militari profesionişti.

Nu ar strica dacă, după formarea noului guvern, viitorul ministru al apărării, actualul sau cine se va decide, să propună ca în organigrama M.Ap.N., posturile de secretar de stat să fie transferate – ca expresie a controlului inteligent asupra structurilor armate, nu a controlului mimat civil, sinonim, şi azi, cu incoerenţa profesională – la nivelul celor trei categorii de forţe armate, în beneficiul militarilor care împing, prin noroiul crizei economice, căruţa armatei.

Cât despre medalii… americanii, după cum aţi observat, acordă şi acum, după verificări minuţioase, medalii celor care s-au distins prin bărbăţie şi modestie, nu lângă fusta consoartei, ci în teatrele de operaţiuni militare. În mod paradoxal, în majoritatea transmisiilor în direct, la diferite posturi de televiziune, a paradei militare, crainicii vorbeau doar de numărul militarilor căzuţi la datorie. Mai nimic despre eroii în viaţă, decoraţi pentru abnegaţia lor.

Doar la Forţele Terestre Române, într-o ceremonie separată, în prezenţa unui diplomat militar american, câţiva tineri camarazi primeau o recunoaştere sfioasă a contribuţiei lor la reuşita misiunilor încredinţate de aliaţi departe de casă.

~