Ultima precizare a Pentagonului privind atacarea Siriei

Dacă va fi vreun atac militar, acesta nu va fi înainte de mijlocul lunii octombrie, a declarat șeful Pentagonului, Chuck Hagel .

Forţe navale americane se îndreaptă spre Siria

După cum a precizat acum trei ore agenţia de presă Associated Press, Pentagonul a decis trimiterea unor forțe navale spre Siria, pentru a fi gata să îndeplinească o posibilă decizie a președintelui Barack Obama, care ar putea ordona lovituri aeriene.

În acest sens a fost citat secretarul apărării Chuck Hagel, care a furnizat această informaţie vineri.

11 portavioane nucleare au Statele Unite, fiecare intrând în acţiune însoţit de un grup de nave de dimensiuni şi puteri de foc variate, funcţie de misiunile ce urmează a fi îndeplinite.

Este posibil ca, în cazul Siriei, să se procedeze ca şi în Libia, în anul 2011, când au fost lansate rachete de croazieră Tomahawk, ca parte a operaţiunii aliate Protectorul Unificat, ce a dus, în final, la răsturnarea regimului de la Tripoli.

Chuck Hagel a mai precizat că SUA au intenţia de a lămuri “ce anume s-a întâmplat”, în legătură cu informaţiile privind probabila utilizare, de către guvernul sirian, a armelor chimice, împotriva civililor, la începutul acestei săptămâni.

Secretarul de stat a mai spus că, deși el este programat să fie, săptămâna viitoare, într-un periplu prin Asia de Sud-Est, va rămâne în contact cu Casa Albă, cu privire la evoluțiile din Siria și planificarea potențialului de acțiune, al SUA.

La Moscova şi Beijing nu a existat nicio reacţie oficială, la declaraţia liderului de la Pentagon.

Diferenţe, între liderul Pentagonului şi cel de la M.Ap.N.

Un mod uman, cald, amical, de instalare, la Pentagon, a noului secretar al apărării, Chuck Hagel. Care a depus jurământul, angajându-se să lupte contra tuturor inamicilor ţării sale – Statele Unite ale Americii – externi şi interni.

Ultimul detaliu fiind inexistent, în angajamentul unui ministru al apărării din România.

De reţinut şi faptul, precizat de vicepreşedintele Biden, că preşedintele SUA şi-a dorit un interlocutor – la Departamentul Apărării – care să ştie preţul unei operaţiuni militare, preţul exprimat în estimarea numărului vieţilor militarilor puse în pericol, preţul celor care ar putea să cadă la datorie, să nu mai revină în patrie decât acoperiţi de drapelul naţional.

Câţi dintre miniştrii apărării, din România, cei de după 1989, au avut această experienţă necesară unui post unic în guvern?

Bravos naţiune!