DEMONSTRAŢIE DE FORŢĂ CHINEZĂ
只有一个在2010年底,北京感性,以独特的方式一天,电子媒体杂志打算,在早上第一件事情,在华盛顿,莫斯科,东京和中国的军事力量有关的其他首都的决策者们的开发商。
Cu numai o zi înainte de încheierea anului 2010, Beijingul sensibilizează, de o manieră aparte, pe realizatorii revistelor presei electronice, destinate, la prima oră a dimineţii, decidenţilor din Washington D. C., Moscova, Tokyo şi alte capitale interesate de puterea militară a Chinei.
Cu o şiretenie tipic asiatică, textul livrat spre lectura iniţială a ambasadorilor străini, acreditaţi în Republica Populară Chineză, debutează cu o frază antologică: „într-un an în care agenţiile de ştiri din regiune şi-au pus frecvent întrebarea dacă nu cumva China a abandonat calea unei ascensiuni paşnice, a fost probabil inevitabil ca 2010 să se finalizeze cu câteva noutăţi, care conturează creşterea capacităţii sale militare.”
Pentru a evita citarea unor surse oficiale, din dorinţa de a păstra o marjă de manevră, în interpretarea datelor oferite acum presei, emitentul materialului – a cărui reală intenţie este de a veni cu o demonstraţie de forţă/show of force, după model american – atribuie analiştilor Andrew Erickson şi Gabe Collins, specializaţi în comentarea evoluţiilor surprinzătoare ale Chinei de azi, estimările care urmează.
Potrivit celor doi iluştri…necunoscuţi, Forţele Militare ale Chinei sunt mai avansate, din punct de vedere al dotării cu tehnică de luptă modernă, decât pot crede unele state vecine.
Astfel, Beijingul a produs cu succes, a testat, şi a dislocat, în locuri adecvate, primul sistem de arme capabile să lovească un portavion inamic, aflat în mişcare. Cum? De la mare distanţă, cu lansatoare de rachete mobile, amplasate în poziţii de tragere terestre.
Şi pentru ca Pentagonul să nu aibă dubii, sau să creadă că este o operaţiune psihologică, de intoxicare, cu false modernizări, de genul celei lansate periodic de autorităţile iraniene, articolul menţionat oferă un reper privind Forţa Rachetelor Strategice/F.R.S., numită, în glumă, “a doua artilerie a Chinei.”
F.R.S. are deja capacitatea de a utiliza sistemul DF-21D împotriva portavioanelor americane, din grupele de contralovitură, în eventualitatea unui conflict militar.
Iar amiralii chinezi se aşteaptă ca sistemul amintit să atingă, în curând, un grad sporit de descurajare a inamicului, oricare ar fi acesta.
Sistemul DF-21D are un potenţial aparte, în ceea ce priveşte tragerile la distanţă. Din locaţiile de lansare a rachetelor, situate la limita răsăriteană a zonei continentale a Chinei, pot fi lovite ţinte din insulele apropiate şi Taiwan, dar şi instalaţiile militare americane din Guam.
Datele de mai sus au fost puse la îndoială de comandorul James Kraska, din Forţele Navale ale S.U.A., care activează la Centrul Naval pentru Studii de Război. Cu o ironie fină, acesta a declarat că planurile anunţate de chinezi sunt mai degrabă simbolice, decât realizări militare practice.
Comandorul Kraska atribuie enunţurile Beijingului capacităţii sale, reale, de a cultiva şi gestiona imaginea puterii militare proprii. Informaţiile difuzate de Beijing vizează doar forţele navale, deoarece, în Asia, teatrul de război este unul maritim.
Iar China vrea să demonstreze că marina sa militară se poate măsura cu aceea americană şi cu cele ale aliaţilor S.U.A.
Oarecum cu jumătate de voce, comandorul James Kraska a recunoscut:”Flota a VII-a, a Statelor Unite, multă vreme dominantă în regiune, are acum ocazia să se confrunte cu un rival serios”.
De data asta, americanul nu s-a înşelat.
Într-un interviu preluat de mai multe ziare chineze, ministrul apărării, de la Beijing, Liang Guanglie, a făcut o afirmaţie memorabilă: “În următorii cinci ani, armata noastră va definitiva pregătirile pentru a fi gata să facă faţă unui conflict militar pe fiecare direcţie strategică”.
Dacă acest enunţ va fi confirmat de realitate, atunci generalii de la Pentagon au motive să fie invidioşi pe cei chinezi. Deoarece, oficial, Statele Unite nu îşi pot permite decât să facă faţă, concomitent, la două războaie…
Ministrul Liang a mai declarat că armata Chinei va continua să dezvolte capacitatea sa de a lupta şi de a câştiga războaie duse cu o tehnologie înaltă, în timp ce va spori, de asemenea, şi arsenalul convenţional.
Apoi, orgoliul tipic chinez a izbucnit în toată grandoarea sa: “Vom sta pe picioarele noastre, pentru a rezolva problema şi pentru a produce echipamentul de care avem nevoie. Modernizarea armatei chineze nu poate depinde de alţii”.
China a insistat, în mod repetat, că o creştere a puterii sale militare nu prezintă niciun pericol. Dar, în următorii cinci ani, economia Chinei şi societatea acesteia se vor dezvolta mai rapid, determinând amplificarea puterii sale – defensive şi ofensive. China va profita de ocazie şi va finanţa accelerarea modernizării armatei naţionale.
Beijingul îi linişteşte pe cititorii acestui material, de demonstrare a forţei sale militare, cu precizarea că nu se va schimba niciodată poziţionarea Chinei, aceasta fiind de partea forţelor care doresc pacea în lume.
Doar un proverb chinez spune limpede: „A reuşi să-ţi stăpâneşti un moment de mânie înseamnă a-ţi scuti un secol de remuşcări”.