Sondajul postat pe acest blog personal este unul orientativ, rod al opiniei autorului, conform căreia, din momentul în care, la B1TV, pe 18 februarie seara, iar la chioşcurile de presă, pe 19.02.2014 a fost inclus, într-un sondaj inedit, al unui ziar bine informat, diplomatul George Cristian Maior, fost demnitar în Ministerul Apărării Naţionale, acum liderul unui serviciu de intelligence, zarurile par a fi aruncate. De departe fiind, dintre cei enumeraţi mai sus, cel cu vizibilitatea publică net mai bună decât a celorlalţi candidaţi, interesanţi şi ei.
Interviul acordat de conaţionalul George Cristian Maior, unui cotidian important, m-a determinat nu doar să parcurg atent răspunsurile sale – cerebrale, cu mesaje laconice, dar limpezi, tipice celui ce ştie cui şi în ce context se adresează -, ci şi să comentez/completez unele dintre afirmaţiile liderului Serviciului Român de Informaţii. Focalizate pe aspecte ce ţin de realităţi ignorate, la anumite nivele de decizie.
De la o vreme, viaţa mi-a oferit şansa să fiu mai mult în contact cu simplii conaţionali. Aşa cum sunt ei. Cu un rol minim, dar util în viaţa noastră.
De la paznicul ce îţi indică cum să iei tichetul, pentru consilierul de la structura financiară sectorială, la doamna ce îţi spune, plină de sine, holbându-se pe o hârtie lipită pe computer, că prima solicitare o rezolvi la colega alăturată, a doua la o coechipieră de pe hol, într-un birou improvizat, ca într-un adăpost subteran, iar ultima la un birou luminos, spre ieşire.
De la şoferul de taxi care îşi sună împăciuitor nevasta, la cel ce (culmea!) cere permisiunea să fumeze în maşină, sau acela ce ţine să îţi spună, fără să te cunoască, că nu a fost la ultimele alegeri şi nici nu se va duce la următoarele, pentru că, din păcate, nu are o alternativă credibilă, la actuala putere.
De la reporteriţa îngheţată, în faţa camerei de filmat, într-un loc prost ales, în aer liber, doar pentru a da impresia de transmisie în direct/live, la bucătăreasa în etate, care te îmbie la un piureu ce pare mai cald decât inimile acelora prin preajma cărora te-ai nimerit aidoma unui simplu satelit al planetei albastre.
Toţi aceşti conaţionali, îngheţaţi – înainte de ger –, de cinismul unora dintre semenii lor, de frica pierderii locului de muncă, de acceptarea, cu fruntea plecată, a oricărei dispoziţii teoretic profesionale, oricât de tâmpit ar fi emitentul acesteia, şi-au pierdut bucuria de a trăi.
Nu mai ştiu, nu mai vor, au uitat să comunice normal!
Interesul general | Ion Petrescu | 
February 19, 2014 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
