Posts tagged: Maria Augustina Hincu

CE MAI SCRIE POETA MARIA HÎNCU DIN CHIŞINĂU

Uneori ne intersectăm propria cărare cu drumurile vieţii altor semeni, dintre cei sensibili la cuvintele proscrise după 1989: patrie, naţiune, ţară. Iar când acestea revin în poemele unei tinere, talentate şi aprige scriitoare din Chişinău, precum Maria Augustina Hîncu, putem lăsa o clipă zavera zilei, pentru a ne uita, prin ocheanul literatei, spre un tărâm inedit, cu ciorchinii de toamnă ai cuvintelor ce toarnă foc pe suflet.

0204111296850732

Vestea bună este că domniţa Maria Hîncu va publica un volum de poezii intitulat “Coroana din cenuşă”, marcând – cu durere, afirmă poeta – 200 de ani de la ocuparea Basarabiei de trupele ţariste.

Inserez aici un poem ce confirmă o anumită stare de spirit a conaţionalilor din cel de-Al Doilea Stat Românesc.

Coroana din cenuşă

1812 – 2012

De două secole, ni s-a smuls de pe creştet coroana,
Impuşi să vieţuim pe nisipuri mişcătoare.
De două secole speranţa ni-i apa, răbdarea ni-i hrana,
Iluzii etalate pe post de cartuşă.
Lumini cu reflexii mereu schimbătoare,

Aruncată, coroana zace-n cenuşă.

De două secole, invizibilă-i flacăra libertăţii,
Înfruntăm tristeţea în şir de cascade,
Dreptatea amuţeşte la porţile cetăţii,
Adevărul se opreşte ezitând lângă uşă,
Cuvântul, răscopt, înainte de a fi rostit, cade.

Uitată, coroana tace-n cenuşă.

Ci noi ne naştem împovăraţi cu vina,
Răvăşiţi, înainte de a fi putut plânge,
Orbi, înainte de a fi văzut lumina,
Ascunşi după măşti, ca o mână-n mănuşă,
Şi azi ne căutam locul, prin istoria scrisă cu sânge.

Singură, coroana suspină-n cenuşă.

Dar cât să îndurăm robiri şi umilinţi ?
Sub paşii noştri pământul geme, cu disperare,
Ni se împrumută limba, ni se închiriază ţara, noi, cuminţi
Spectatori, ne complacem în rol de păpuşă.
Marionete elegante, călcate în picioare.

Înstrăinată, coroana plânge-n cenuşă.

De două secole, trăim cu jumătate de corp,
Minţindu-ne voit că suntem integri,
Înaintăm rătăciţi, cu paşi nesiguri de orb,
Printre tăişuri săltând, flacăra jucăuşă,
Fără destinaţie, detaşaţi şi alegri,

De două secole, coroana aşteaptă-n cenuşă.

Maria Augustina Hincu

~