Cuvinte despre o altă Românie

La 9/21 mai 1877, ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlament că suntem

”în stare de rezbel”, ”dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.

La 9 mai 2012, privind în urmă, la anii postdecembrişti, ce altceva putem constata decât că armata a fost bună naţiunii – ca singur argument forte – pentru intrarea în NATO, că politicienii, indiferent de culoarea politică i-au tăiat bugetele într-o veselie şi au umilit-o fiecare după hatârul propriu, că uniforme şi grade nemeritate au fost şi sunt purtate de paiaţe ale arenei publice, că militarii au fost priviţi, cu admiraţie, doar la depuneri de coroane şi defilări pe sub Arcul de Triumf, că anatema publică de …mercenari a fost pusă pe chipurile nenumăraţilor voluntari, subofiţeri şi ofiţeri ce au avut temeritatea să acţioneze în teatrele de război din spaţiul ex-iugoslav, afgan şi irakian, iar filfizoni lustruiţi ai unor servicii de intelligence s-au cocoţat, bine mersi, în funcţiile cheie din Ministerul Apărării, pe care “l-au modernizat”, până ce înstelaţii şi cei cu grade superioare de acolo s-au lăsat marcaţi de lehamite.

Iar următoarele şase luni vor fi marcate de aceeaşi demagogie, cu alţi actori, dar mesaje similare, altfel învelite în propaganda noilor muieri pregătite a fi instalate în posturi înalte de prea liberalul, ca să nu scriu zona reală care l-a blagoslovit, nou menestrel al defensivei patriei.

Noroc cu americanii. Care mai măsoară, observă, constată şi transmit cele de cuviinţă la Pentagon. De unde, când vine un semnal, mai sunt răsfiraţi incompetenţii…