Posts tagged: PATRIA SAU MOARTEA!

NU ÎMI PLAC LAŞII

9 IUNIE ORA 9.34

2

Internauţilor le pasă de ţara lor,
dovadă situarea pe locul secund,
după 2 zile, de la postare,
a unor simple rânduri, intitulate
A murit bunul-simţ în România
– accesibile dacă daţi click aici.

6

Plus interesul manifestat pentru
devoalarea necesară a unei
minciuni publice în reconstituirea
numită semnificativ
Puterea Vocii Rusiei
– citibilă dacă daţi click aici.

__________________________________________________________

9 iunie 2013, ora 11.00

11

Vis de răzbunare, negru ca mormântul

romania

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Calul călare

În fotografia de mai jos – realizată de John Moore, de la Getty Images şi primită, prin e-mail, de la revista TIME – pe 8 martie 2013, gardianul de frontieră John “Cody” Jackson şi fermierul Dan Bell călăresc pe terenul fermei de vite Bell Bell ZZ, de la granița SUA cu Mexicul, în Nogales, Arizona.

calul călare pe cal

Calul călare

de Adrian Păunescu

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

vice

În imaginea de mai sus – preluată dintr-un reportaj transmis de TVR2 – pe 15 martie 2013, vicepremierul Ungariei şi un purtător de costum tipic maghiar călăresc cu gândul la ceea ce ar putea deveni granița României cu Ţinutul Secuiesc, în Transilvania, pământ în veci românesc.

Şi loc de veci pentru duşmanii României, din exterior şi din interior, oricare şi oricâţi ar fi ei.

15 martie, în România

15 martie

Pe 15 martie vreau să mă simt liber în ţara mea.

Să văd un singur Tricolor.

Să aud declaraţia Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, de autodesfiinţare şi înscriere a membrilor săi în partidele de dreapta, centru şi de stânga – validate în arena publică de voturile cetăţenilor români.

Să citesc comunicatul ministrului ungar de externe, în care acesta să recunoască libertatea de mişcare, ca simplu european, în România – a şaptea ţară puternică a Europei şi a doua, după Polonia, în rândul statelor ex-socialiste, cu o forţă expediţionară călită în trei teatre de operaţiuni militare şi gata de acţiune în orice moment, în orice loc, pentru apărarea unităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a ţării noastre.

Să îl ascult pe Béla Markó recitându-ne, pe micul ecran, poeme de dragoste, dedicate familiilor compuse din români şi unguroaice, din maghiari şi românce, unde se rosteşte şi în română şi în maghiară:

Te iubesc!/Szeretlek!

Să îl ascult pe Hunor Kelemen chemând, dimineaţa, pe 15 martie, la postul public de radio, pe toţi primarii de naţionalitate maghiară, să poarte la inimă, pe hainele specifice portului popular ungar, cocarda cu Tricolorul românesc – semn al respectului faţă de Patria în care trăiesc, ei şi copiii lor, în veci românească.

Şi la final de zi, să ne bucurăm, cu toţii, de înţelepciunea lui László Tőkés, care urmând exemplul demisiei papale să îşi anunţe retragerea din Parlamentul Uniunii Europene, din viaţa politică şi dedicarea sa finanţării, construirii şi bunei funcţionări a unui aşezământ religios pentru cei în etate, rămaşi singuri, fără îngrijirea necesară din partea celor dragi, dar pe care i-ar putea îngriji doctori şi călugăriţe de etnie maghiară, astfel ca finalul vieţii lor să fie alinat de bunătatea umană.

Toţi, ca unul, pentru România, in integrum.

RÂNDURI GÂNDURI PUBLICATE ŞI PE WEBSITE-UL COTIDIANULUI ADEVĂRUL – accesibil, prin apăsare aici.

Ascunderea adevărului despre moartea lui Milea

milea

Read more

Un simplu, dar demn colonel

5555

Simbolul Unirii Principatelor Române, la 24 ianuarie 1859 – un simplu, dar demn colonel.

Read more »

NICIUNUL

Niciunul dintre camarazii mei nu a îngenunchiat vreodată de frică.

Dar a plecat capul, înainte de a primi binecuvântarea preotului, pentru o misiune din care ar fi putut să nu se mai întoarcă.

Niciunul dintre ofiţerii demni ai Armatei României nu s-a făcut preş în faţa avortonilor politici ai vremii.

Dar a lăcrimat la mormântul lui Avram Iancu, cel rămas singur prin munţii goliţi de bărbăţie.

Niciunul dintre cei căzuţi la datorie în teatrele de operaţii ex-iugoslav, irakian şi afgan nu şi-a trădat jurământul militar.

Dar a apărat Onoarea României, chiar cu preţul vieţii.

Niciunul dintre rezerviştii simpli ai ţării nu a oferit conaţionalilor săi ciocolată din goana maşinii şi pantofi cu toc ţărăncilor chinuite de munca câmpului.

Dar fiecare dintre ei a sărutat, cu ochii înlăcrimaţi, mâna măicuţei uitate de Dumnezeu, în universul rural al octogenarilor ce aşteaptă senini Judecata de Apoi.

Niciunul dintre comandanţii, cu coloană vertebrală, aflaţi acum în rezervă, nu şi-a turnat semenii pentru a lua o stea scânteind a laşitate ascunsă cu aroganţă.

Dar fiecare dintre ei se bucură când vede, fie şi câteva secunde, Drapelul de Luptă, în fruntea unei coloane militare.

Niciunul dintre militarii profesionişti de ieri nu a învăţat să tragă cu arma, pentru a o îndrepta împotriva compatrioţilor săi.

Dar a executat ordinul de a ieşi în stradă, când la graniţe zăngăneau legiunile vecinilor, nerăbdătoare să hăcuiască teritoriul indivizibil al României.

Niciunul dintre militarii adevăraţi ai ţării nu s-a lăsat pradă disperării, când a fost batjocorit de mai marii vremii.

Dar a ştiut să facă, din izolarea sa, temeiul îndârjirii de a învinge Minciuna din fruntea ţării.

Niciunul dintre purtătorii de uniformă ai Armatei României, care a trecut Oceanul, nu s-a urcat în Statuia Libertăţii doar pentru a privi de sus New York-ul.

Ci pentru că a sperat şi speră că Lumina Libertăţii nu se va mai stinge, niciodată, în ROMÂNIA.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

~