ZIUA INDEPENDENŢEI DE U.R.S.S.

© La 27 august 1991, în cadrul imploziei fostului stat totalitar sovietic,
fraţii noştri de peste Prut au declarat independenţa Republicii Moldova,
care a devenit astfel, al doilea stat românesc membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Acum, în 2010, pentru prima oară,
ZIUA INDEPENDENŢEI DE U.R.S.S. are semnificaţii
diferite faţă de anii precedenţi.

Există o mare aşteptare la nivelul întregii societăţi de peste Prut.
Iar apropiatul referendum nu va face decât să valideze o realitate
recunoscută în Capitala Europei Unite – Bruxelles.

Majoritatea alegătorilor va opta, în cunoştinţă de cauză,
pentru alegerea prin vot direct, ca în Occident,
a preşedintelui Republicii Moldova.

O asemenea opţiune va deschide drum liber spre alegerile
prezidenţiale şi parlamentare din noiembrie, care pot consacra
majoritatea necesară Alianţei pentru Integrare Europeană,
pentru o guvernare corespunzătoare exigenţelor U.E.

Alegerile prezidenţiale vor avea şi acestea rostul lor,
în liniştirea apelor politichiei dintre Prut şi Nistru.

Deşi plasat în recentul sondaj de opinie pe ultimul loc,
– dar cei din urmă vor fi cei dintâi… –
partidul preşedintelui Mihai Ghimpu
are avantajul de a avea cel mai echilibrat dintre candidaţii
la funcţia supremă în republică,
încă nedeclaraţi oficial,
care beneficiază şi de aura,
meritată, de om care ţine la demnitatea conaţionalilor săi,
atât a înaintaşilor care şi-au dorit eliberarea de sub
cizma ocupantului de la răsărit,
cât şi a celor care azi se deprind a respira liber,
într-o Europă care nu mai este surdă la soarta
celor 4,5 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova,
indiferent de ce naţionalitate ar fi aceştia.

De ce Ghimpu şi nu altcineva?
Pentru că nu şi-a pus niciun moment viitorul personal
înaintea celui al republicii pe care o conduce.

De ce nu un candidat comunist?
Deoarece Voronin a înţeles târziu,
dar în sfârşit a priceput că la Chişinău
s-a închis epoca vasalităţii mascate faţă de Rusia.

De ce nu actualul premier?
Pentru că a gafat când l-a lăudat pe Putin,
când a insistat ca militari de la Chişinău să defileze la Moscova,
când a dat semne de nervozitate publică,
exact în ziua în care Mihai Ghimpu
era în vizită oficială la Bucureşti
şi încânta Parlamentul României
cu bunul său simţ în materie de istorie naţională.

De ce nu Marian Lupu?
Marian Lupu este un politician abil,
un introvertit bine temperat,
dar primele sale impulsuri publice
au devoalat o încremenire în
proiectul republicii care a murit la
plecarea ex-preşedintelui Voronin.

Acum a dat un inteligent semnal public
prin declaraţia vizând
nulitatea consecinţelor
Pactului Ribbentrop-Molotov,
ceea ce indică, în mod evident,
capacitatea sa de a se adapta
noilor realităţi şi de a conlucra,
dintr-o altă postură,
cu actualul şi viitorul preşedinte
Mihai Ghimpu.

Un om care nu se teme să repună
adevărul istoric pe soclul meritat
la Chişinău şi nici să îşi asume,
cu coechipierii, adevărata Renaştere
a oamenilor de bună credinţă
dintre Nistru şi Prut.

ZIUA INDEPENDENŢEI este, în mod paradoxal,
şi momentul recunoaşterii intrării treptate
în regulile jocului continental,
în care DEPENDENŢA DE UNIUNEA EUROPEANĂ
este cel mai bun garant al evoluţiei în bine
a Republicii Moldova.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~