Epistola unui clujean

SIMPLĂ PARAFRAZĂ

Prietenilor mei minoritari

MINORITĂŢILE TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE, IARĂ NU ROMÂNII !

Asta e, vă convine sau nu…
Sunt sătul de îngrijorarea unora sau altora în privinţa naţionalismului şovin românesc şi a ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la “atacul terorist” asupra României din 1989 încoace, suntem martorii unui val de îngrijorări, atenţionări, avertizări şi chiar admonestări din partea unor indivizi, jurnalişti, reprezentanţi ai diverselor ONG-uri interne sau externe, ba chiar şi din partea unor oficiali străini.
Uitând însă toţi că AICI SUNTEM ÎN ROMÂNIA, un stat şi o cultură care sunt rezultatul a peste două milenii de zbateri, strădanii, lupte cu înfrângeri şi victorii ale milioane de barbaţi şi femei în căutarea libertăţii şi a bunăstării, oameni care VORBEAU, CREDEAU ŞI SIMŢEAU ROMÂNEŞTE.
Vorbim mai ales ROMÂNA, nu romanes, maghiară, germană, ucraineană, sârbă, turcă sau orice altă limbă.
În cosecinţă, dacă doriţi să trăiţi în România şi să fiţi parte a acestei societăţi, ÎNVĂŢAŢI-I LIMBA !

Majoritatea românilor cred în Dumnezeu, şi sunt creştini – ca şi voi – chiar dacă creştini ortodocşi.
Asta nu e o formă de naţionalism şovin, sau de presiune politică ori religioasă, ci un fapt istoric, întrucât femei şi bărbaţi ortodocşi – pe care i-a încreştinat Apostolul Andrei încă de la începuturile creştinismului – au fondat această naţiune pe principii creştine, ceea ce este clar documentat.
Am acceptat credinţele şi obiceiurile voastre fără a vă întreba ceva. Tot ce vă cerem este ca şi voi să le acceptaţi şi să le respectaţi pe ale noastre aşa cum sunt prevăzute în Constituţie, şi să trăiţi cu noi în armonie şi conlucrare paşnică.
Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom asigura orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar, imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de TRICOLORUL ROMÂNESC, de LIMBA ROMÂNĂ, de credinţele şi obiceiurile noastre, vă recomand cu căldură să profitaţi de o altă mare cucerire de după 1989 : LIBERTATEA DE A PLECA UNDE DORIŢI.
Dacă nu sunteţi fericiţi în România, ATUNCI PLECAŢI. Nu v-am obligat noi să rămâneţi aici.
Voi aţi dorit să rămâneţi aici. Aşadar, ACCEPTAŢI ŢARA PE CARE AŢI ALES-O !

***
Mi-aş fi dorit ca râdurile de mai sus să fi fost scrise şi spuse măcar DE UNUL dintre cei trei Preşedinţi pe care ni i-am ales după 1990…
Sau măcar DE UNUL dintre cei care au fost Prim-miniştri ai României…
Sau măcar DE UNUL dintre Înalţii Ierarhi ai Patriarhiei României…
Sau măcar DE UNUL dintre Şefii Armatei României…
Spre nenorocirea acestui NEAM nu s-a petrecut nicidecum aşa ceva.
Din păcate, rândurile de mai sus reprezintă adaptarea (parafrazarea) de către mine a unui discurs atribuit Premierului Australiei, KEVIN RUDD, discurs care era adresat musulmanilor din Australia după atentatul din insula indoneziană Bali, în oct.2002.
Numai că un asemenea discurs este acceptabil doar în Australia, nu şi în România membră a UE!
Mai bine eram membri în Commonwealth…

E.T. ARDELEANU

P.S.:

Parafraza de mai sus nu are nici o legătură cu “înverşunările” pe Legea Educaţiei, sau cu regionalizarea, sau cu “reorganizarea administrativă ” din România şi este valabilă pentru orice fel de minorităţi. De fapt, nici nu are legătură cu România de azi…
Are legătură doar cu APARTENENŢA LA UN NEAM ŞI O ŢARĂ, cu SENTIMENTUL DATORIEI FAŢĂ DE ELE, cu DEMNITATEA ŞI ONOAREA MILITARILOR ROMÂNI !

20.05.2011

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~