Epistola unui clujean

SIMPLĂ PARAFRAZĂ

Prietenilor mei minoritari

MINORITĂŢILE TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE, IARĂ NU ROMÂNII !

Asta e, vă convine sau nu…
Sunt sătul de îngrijorarea unora sau altora în privinţa naţionalismului şovin românesc şi a ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la “atacul terorist” asupra României din 1989 încoace, suntem martorii unui val de îngrijorări, atenţionări, avertizări şi chiar admonestări din partea unor indivizi, jurnalişti, reprezentanţi ai diverselor ONG-uri interne sau externe, ba chiar şi din partea unor oficiali străini.
Uitând însă toţi că AICI SUNTEM ÎN ROMÂNIA, un stat şi o cultură care sunt rezultatul a peste două milenii de zbateri, strădanii, lupte cu înfrângeri şi victorii ale milioane de barbaţi şi femei în căutarea libertăţii şi a bunăstării, oameni care VORBEAU, CREDEAU ŞI SIMŢEAU ROMÂNEŞTE.
Vorbim mai ales ROMÂNA, nu romanes, maghiară, germană, ucraineană, sârbă, turcă sau orice altă limbă.
În cosecinţă, dacă doriţi să trăiţi în România şi să fiţi parte a acestei societăţi, ÎNVĂŢAŢI-I LIMBA !
Majoritatea românilor cred în Dumnezeu, şi sunt creştini – ca şi voi – chiar dacă creştini ortodocşi.
Asta nu e o formă de naţionalism şovin, sau de presiune politică ori religioasă, ci un fapt istoric, întrucât femei şi bărbaţi ortodocşi – pe care i-a încreştinat Apostolul Andrei încă de la începuturile creştinismului – au fondat această naţiune pe principii creştine, ceea ce este clar documentat.
Am acceptat credinţele şi obiceiurile voastre fără a vă întreba ceva. Tot ce vă cerem este ca şi voi să le acceptaţi şi să le respectaţi pe ale noastre aşa cum sunt prevăzute în Constituţie, şi să trăiţi cu noi în armonie şi conlucrare paşnică.
Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom asigura orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar, imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de TRICOLORUL ROMÂNESC, de LIMBA ROMÂNĂ, de credinţele şi obiceiurile noastre, vă recomand cu căldură să profitaţi de o altă mare cucerire de după 1989 : LIBERTATEA DE A PLECA UNDE DORIŢI.
Dacă nu sunteţi fericiţi în România, ATUNCI PLECAŢI. Nu v-am obligat noi să rămâneţi aici.
Voi aţi dorit să rămâneţi aici. Aşadar, ACCEPTAŢI ŢARA PE CARE AŢI ALES-O !

20.05.2011

Misivă din Cluj-Napoca

GAULEITER-ul… TELEVIZIST

Mai deunăzi, “Gauleiter-ul televizist” şi-a permis să “urecheze” … naţiunea. Era pentru a nu ştiu câta oară. De data asta n-am mai putut răbda. Pentru că – de cele mai multe ori – a tăcea este sinonim cu a fi de acord. Sau a consimţi. Sau a accepta. Ceea ce nu mai vreau să fac în nici una din formele pomenite mai înainte. Deşi cei săraci (cu duhul) speră că “tăcerea e de aur”. Şi au tăcut prea mult în zadar!
Nu mă interesează (impresionează) “competenţele” d-sale profesionale. Nici câte limbi ştie. Dacă ştia măcar cu una ce să facă, ar fi fost mult “avansat înainte”, sau chiar în străinătate. Preferinţele sale cultural-estetice sunt împărtăşite de destui concetăţeni, dar nu exhibate cu… “toţi imbecilii”. Însă m-ar interesa mult să ştiu …”pe ce parte joacă”! Nu de alta, dar – probabil – am putea fi coechipieri.
Să zicem că tonul profesoral a devenit “deformaţie profesională”. Să zicem că laptop-ul şi folosirea permanentă a multimedia fac parte din “modernizarea învăţământului românesc” (atât de dragă lui Băse’). Să zicem că exhibarea preferinţelor estetice este un semn de apartenenţă şi distincţie în “elita bucureşteană”.
Dar aroganţa, aerul de atotştiutor, tonul şi jignirile verbale (“miştocăreala”) la adresa preopinenţilor, plimbarea agitat-împovărată cu mâinile la spate sau încrucişate la piept sunt tipice unui gauleiter.
Pentru cei care nu au acces la Wikipedia voi spune că – traducând din germană mot-a-mot- înseamnă coducător/lider regional/provincial.
Termenul s-a încetăţenit în timpul Germaniei naziste şi, ulterior, s-a răspândit în întreaga lume. Însă pentru cei născuţi după 1959, “modelul” a putut fi luat din filme, sau – în cel mai rău caz – …de acasă! Şi într-un caz şi în altul denotă lipsă de personalitate.
În ierarhia celui de al treilea Reich, putea fi cel mult al doilea…Unul singur (din cei peste 110) a ajuns să fie primul: cancelar al Germaniei naziste (Fuhrer), dar numai pentru o zi (30.04-01.05.1945).
Este vorba despre “celebrul” Dr.GOEBBELS.

N.A.:
Pentru că nu veţi găsi în dicţionare, puteţi încerca pe ANTENA 3, de regulă în week-end (şi ori de câte ori “vrea muşchii lui”).