Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai.

Era cunoscut pentru tehnicile lui, de provocare a adversarului la luptă. Aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi apoi contraataca cu viteză. Tânarul luptător nu pierduse nicio luptă.

Auzind de reputaţia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima.

Toţi studenţii erau impotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea.

S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar junele a început să-l insulte pe Samurai.

A aruncat apoi câteva pietre in direcţia lui, l-a scuipat în faţă, l-a bombardat cu toate insultele ce există sub soare, i-a înjurat strămoşii.

Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru. Dar bătrânul rămânea impasibil.

La finele după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.

Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au intrebat:

– Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?

– Când cineva vine la tine cu un dar şi tu nu il primeşti, cui aparţine darul? întrebă Samuraiul.

– Celui care ţi l-a oferit! replică unul dintre discipoli.