LEON-IOSIF GRAPINI: Cetatea cu nebuni

Leon-Iosif Grapini nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este un român de peste munţi, ofiţer în rezervă, ex-jurnalist militar, condeier cu tomuri bine cumpănite în lumea visată – cu ochii deschişi, în fuga, benevolă, de ridicolul celei în care ne este dat să trăim cu toţii, în colcăiala tipică comunităţii simbolic numite…

….Cetatea cu nebuni.

Aşa se numeşte culegerea de proze, cu impact la public, lansată în librării de Editura Ecou.

Ecou?

Dar fiecare, dintre cele opt snopuri de proză cerebral-ironică, este o variantă, tot mai surpinzătoare, a lumii privite cu ocheanul întors al înţeleptului…

… voit îndepărtat de pigmeii printre care soarta l-a hărăzit să îşi ducă şi azi crucea.

Cum scrie leul din inima Transilvaniei?

Aidoma scenariştilor filmelor purtând marca Steven Spielberg şi George Lucas, deşi Leon nu şi-a lăsat barbă, ca ei şi, oficial, nu poartă ochelari. Nici personajele sale nu au aventurile celebrilor eroi lansaţi, pe ecrane, de Steven şi George.

Dar Leon-Iosif Grapini scoate o Poveste, din Satul orgolioşilor, fuge cu aceasta până la Floarea soarelui, unde descoperă Neomul, De vis sau de moarte şi cu Corela sălăşluită în întunecimea pădurilor, atunci Când timpul are prea multă răbdare ajunge – de voie – la…Cetatea cu nebuni.

Sintagmele îngroşate fiind titlurile celor opt înlănţuiri ale gândurilor prozatorului, în lumea ce mai caută scăpare de alienare.

Dacă nu găsiţi, în librării, Cetatea cu nebuni, priviţi în jur. Şi o să recunoaşteţi…

…Povestea…

…Satul orgolioşilor.

Sau, ce a mai rămas, din toate acestea…Nu-i aşa?

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment