Ion Petrescu

GHEORGHE BUZATU despre noua sa carte

“Încheind această carte, nu-mi dau seama nici azi, mult stimate Cititorule, de ce, cât şi unde am greşit? În primul rând pentru că mi-am ales ca erou un personaj incomod şi am stăruit asupra unei epoci atât de complexe? Sunt convins, însă, că mai devreme ori mai târziu tot trebuie aflat şi exprimat adevărul, că unul sau mai mulţi istorici tot se vor pronunţa… Dacă nu cumva, aşa cum am observat din introducere, au şi făcut-o?… În ceea ce mă priveşte, cred că era preferabil să mă abţin. Mai ales că nu am fost scutit în 1989 de unele decizii imbecile – altfel cum? – ale conducerii de partid şi de stat din acel moment. Din data de 21 martie 1989, mi s-a întocmit dosar de urmărire informativă (nr. 4 638/1989), după ce am fost declarat la 13 ianuarie 1989, prin hotărârea odiosului Birou 2, nici mai mult nici mai puţin, decât autor interzis în toate publicaţiile şi editurile din România(?!). Statut de care aveam să „beneficiez” plenar până la capăt, adică până la 22 decembrie 1989, orele prânzului, atunci când, potrivit orarului loviturii de stat proiectate şi declanşate, Elena şi Nicolae Ceauşescu au abandonat precipitat sediul C.C. al P.C.R. din Bucureşti. Evident, pentru mine, toate deciziile au devenit automat nule, dar Libertatea nu s-a instalat în România, nici atunci şi nici mai apoi, nici pentru mine şi nici pentru toţi concetăţenii mei. De vreme ce românii, în marea lor majoritate, încă suportă cu stoicism – în spiritul unor „corectitudini politice” sau „istorice” absurde – dictaturi anacronice, fals elitiste şi de prost gust neîndoielnic de tipurile Sörös sau GDS, „22″ sau „Dilema”, C.N.A., Comisia Wiesel sau C.M.C.A.R. (I.I.C.C.M.E.R., etc.), şi care, fiecare în parte ori toţi şi toate în comun, practică denunţuri calomnioase, incitări la ură şi cenzurarea publicaţiilor sau a declaraţiilor şi intervenţiilor ştiinţifice.”

MOTIVAŢIA UNEI ASEMENEA CONFESIUNI O PUTEŢI CITI APĂSÂND AICI.

Tags: Gheorghe Buzatu