CORLĂŢEAN, CRISTOIU ŞI NOUL JARUZELSKI – DIN CHIŞINĂU
Îmi plac interviurile lui Ion Cristoiu, pentru capacitatea sa continuă de a se mira, elegant, de confesiunile invitaţilor săi.
Până în ultima clipă a vieţii sale, acest jurnalist complex, formator de gazete, emisiuni, opinii, apărător al celor căzuţi în dizgraţie, va rămâne expresia naturală a românului capabil când de agonie, când de extaz, iar, înainte de orice rămânând el însuşi – 100%.
Vineri, 15 noiembrie 2012, la orele serii, la B1TV l-a avut invitat pe Titus Corlăţean, acest adolescent al diplomaţiei române.
Un conaţional cu care am avut ocazia să fiu în acelaşi studiou, la postul public de radio, la emisiunea EUROATLANTICA. Atunci, mi-a oferit cartea de vizită şi sugestia să menţinem legătura. Timpul a trecut şi fiecare şi-a văzut de drumul lui.
Acum, ca invitat al maestrului Cristoiu, ar fi meritat, la finalul interviului, o bilă albă şi una neagră.
Bila albă – pentru modul cum a explicat evoluţia relaţiilor concrete dintre diplomaţia română şi cea maghiară.
Deşi, între noi fie vorba, i-a durut în cot – era să scriu la bascheţi… – pe oficialii unguri, în pierdere de voturi, de exigenţele justificate ale ministrului de externe român.
Bine intenţionat. El susţinând că a fost sever. Eu fiind sigur că a fost mai degrabă strict manierat.
Bila neagră o merită Titus Corlăţean pentru modul cum a prezentat situaţia de la Chişinău.
Abil, Ion Cristoiu a insistat pe explicarea tensiunii politice de peste Prut.
Şi ce zice românaşul numărul 1 al Diplomaţiei Române?
I-auzi brâul!
Că a fost debarcat cineva – deducem că este vorba de Plahotniuc – aparţinând unui partid membru al Internaţionalei Socialiste!
Să mori de râs, nu alta!
Nu ştiu ce prieteni are cetăţeanul european Titus Corlăţean, în rândurile cetăţenilor Comunităţii Statelor deloc Independente, precum cel artificial creat între Prut şi Nistru. De la astfel de amici înţelegând că a primit asemenea date.
Dar, cei care au votat desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova – aici nu discut motivele şi persoana vizată – sunt parlamentarii comunişti, conduşi de tatăl Basarabiei post-sovietice, Vladimir Voronin, plus supuşii premierului, alt Vladimir, dar unul (numit) Filat.
Scriu aceste rânduri pentru că mă întreb, retoric, unde o fi drobul de sare, în clădirea Ministerului de Externe al României?
Ministrul titular nu ştie sau nu vrea să recunoască public că – în absenţa unor demersuri hotărâte, în aceste zile şi ore – ale autorităţilor române – precum cele stipulate în materialul accesibil, prin apăsare aici – vom asista la reîncarnarea lui Jaruzelski, la Chişinău, în persoana lui Vladimir Filat?
Nu scriu degeaba!
Ultima mea convorbire telefonică, cu un diplomat al Federaţiei Ruse conţinea presimţirea acestuia că nu ne vom mai vedea. El ştiind prea bine ce simt pentru pământul mamei şi bunicilor mei – BASARABIA.
Dacă la Chişinău vor fi schimbaţi, în zilele următoare, miniştrii pro-VEST, pro-AMERICA, domnul Titus Corlăţean, nu ar trebui să îşi dea şi el demisia de onoare, pentru inducerea în eroare a opiniei publice din România?
Priviţi aceste imagini:
În locul generalului Jaruzelski, care a salvat Polonia de intervenţia militară a trupelor sovietice…
…ar putea fi – în orele sau zilele următoare, pe micile ecrane din Basarabia hăcuită de decedata URSS – Vladimir Filat, care…
… va clama salvarea Republicii Moldova de intervenţia pacificatorilor ruşi, din Transnistria.
Este timpul ca preşedintele şi premierul României să iasă din expectativă.
Altfel ne vom trezi cu trupele Spetsnaz, la Prut.
Şi atunci decizia reacţiei rapide se va lua la Washington D.C., nu la Bucureşti.