Ion Petrescu

MAMA GENERALULUI A SĂRUTAT TRICOLORUL

23 iunie 2013

Trei ex-miniştri ai apărării, Ioan Mircea Paşcu, Gheorghe Tinca şi Niculae Spiroiu au onorat, cu prezenţa lor, ceremonia de înhumare a celui mai îndrăgit lider militar post-decembrist.

Actualul ministru al apărării naţionale? Nu.

Toţi ex-şefii Statului Major General, după decembrie 1989 – cu excepţia lui Dumitru Cioflină, aflat departe de lumea camarazilor săi…- au participat la eveniment: Vasile Ionel (29.12.1989-2.5.1991), Constantin Degeratu (22.1.1997-15.2.2000), Mircea Chelaru (15.02-31.10.2000), Eugen Bădălan (25.10.2004-13.09.2006), Gheorghe Marin (13.09.2006-28.10.2010).

Era prezent şi a rostit cuvântul de adio, generalul-maior dr. Ştefan Dănilă, care conduce Statul Major General din 28 decembrie 2010 şi anul viiitor ar trebui să predea ştafeta unui înstelat din Forţele Terestre Române, cea mai numeroasă categorie de forţe din Armata României.

În interiorul mausoleului, lângă catafalc, mama, soţia, fata, ginerele şi fratele celui care a fost generalul Mihail-Eugeniu Popescu au avut decenţa să primească pe fiecare dintre cei care au venit să salute, pentru ultima dată, pe militarul care le-a marcat existenţa.

Ulterior, pe platoul din faţa mausoleului s-au succedat gărzi de onoare formate din generali şi amirali ale celor trei categorii de forţe armate, în ordinea inversă importanţei lor numerice: Forţele Navale, Forţele Aeriene, Forţele Terestre.

Pildă de spirit de corp a fost garda compusă din şefii postdecembrişti ai Statului Major General:

– Vasile Ionel, trist, cu ochii parcă spre o altă lume,

– Constantin Degeratu, puternic marcat de pierderea camaradului său, el fiind primul dintre generali care a luat poziţia de drepţi şi a salutat, la despărţire, secunde în şir, pe cel plecat dintre noi,

– Mircea Chelaru, dinamic, ar fi vrut să ia cuvântul pentru a vorbi despre programatica decimare a celor ce au condus armata ţării,

– Eugen Bădălan, slăbit, la propriu, cu ochii înrouraţi de durere,

– Gheorghe Marin, stăpân pe el, atent ca totul să fie ca la carte,

– Ştefan Dănilă, tăcut.

Conform tradiţiei recent instituite, după ce sicriul cu corpul neînsufleţit a fost introdus în locul de veci, soţia celui mai popular general postdecembrist a primit Tricolorul.

Pe acesta scria, cu litere de aur: generalul Mihail-Eugeniu Popescu.

Aşa cum se cuvenea, drapelul a fost înmânat de generalul-maior dr. Ştefan Dănilă.

A urmat clipa imprevizibilă…

Mama generalului Popescu a preluat Tricolorul, de la soţia fiului ei şi l-a sărutat.

Gest fără precedent, în ceremonialurile militare postdecembriste.

În mod paradoxal, prin moartea sa, generalul Popescu a adunat pe cei care l-au iubit şi pe unii dintre cei care s-au temut de el, sau chiar i-au făcut rău.

Generalul Marin Stafie a făcut remarca că nu au fost evidenţiate, în biografia amintită la ceremonial, faptul că Mihail-Eugeniu Popescu a fost de două ori şef de promoţie.

Important este că a fost recunoscut, prin ceremonialul descris mai sus, drept… şeful spiritual al promoţiei postdecembriste a liderilor SMG.

Nu puţini generali, colonei, bărbaţi într-adevăr de stat, au plecat cu ochii în lacrimi, de la sicriul generalului.

Şi asta ar trebui să dea gândit, tuturor celor care au înjosit, scuipat, umilit, călcat în picioare armata ţării.

Le vine rândul…

Tags: GENERALUL MIHAIL POPESCU