“Sunt mândră că sunt româncă şi niciun regim nu îmi va schimba viziunile, convingerile şi naţionalitatea”
– Poate ar fi trebuit să vă mai pun o întrebare, una aşteptată de dumneavoastră…care ar fi aceasta?
– O intrebare pusă de fiica mea, pe când avea vreo zece anişori, când plecam la mătuşa ei, traversând podul de la Tighina… Azi, fata mea, Laura este studentǎ, la jurnalism, la Universitatea Al. I. Cuza, din Iaşi. Laura de zece anişori mă întreba:
– Nistrule cu apă lină,
Ce se-aude la Tighina?
Ce mai e pe la cetate,
Ce vremuri o mai aşteaptă,
Când veni-va-i libertate?
– Grea, prea grea, îi este soarta,
Înconjurată cu sârmă ghimpată.
Cine oare?
Când şi unde,
La-ntrebare va răspunde?
Interesul general | Ion Petrescu | 
July 20, 2015 07.30
Subscribe
