De doi bani
De felul meu sunt grănicer. În traducere liberă îmi place Ţara mea suverană şi puternică. Şi ştiu, după puterile mele, atâtea câte sunt, să o apăr aşa cum simt. Îmi plac românii loiali Patriei lor, nu tremurici în faţa unor stăpâniri vremelnice, caraghioase, dotate cu şorţuleţe de damă la bărbaţi ce se vor zmeii zmeilor. Ca orice om am avut parte de înşelări în aşteptări şi trădări de doi bani. Dar am învăţat un lucru. Cine minte, de minciună va avea parte. Cine manipulează va fi manipulat. Cine pupă mâna unor neica nimeni ca aceştia va ajunge. Şi chiar dacă, în trecut, am mai iertat fiinţe sărace cu duhul, mi-am văzut de drum. Iar acesta nu începe şi nici nu se termină în aulele cu pupeze masculine, ce poartă papion aiurea, cămăşi gen America Latină şi ştampila imposturii pe alocuţiuni de doi bani. Sunt rânduri prea blânde pentru comedia la care am asistat într-un loc unde impresia de improvizaţie imagologică, soră cu impostura, m-a convins, din nou, că mârlanii nu îşi pot depăşi micimea umană.
Interesul general | Ion Petrescu | 
November 13, 2015 07.30
Subscribe
