După un popas, la postul 6TV şi un dialog cu un general, acum în rezervă, din zona de… intelligence, a Forţelor Armate Române, întâlnit atunci când, ca simplu cetăţean, făceam un exerciţiu de respiraţie liberă, mergând pe una din străzile unei republici fără un preşedinte şi cu un premier care a înţeles că doar trebuie să menţină locul cald pentru un… succesor, premiul fiind chiar menţinerea sa în funcţie, am fost rugat să răspund la câteva întrebări, de un telespectator, deloc meteoritic, al emisiunilor VALORI EUROATLANTICE.
Acest exerciţiu, imprevizibil, de comunicare publică, m-a determinat să inserez interogaţiile şi răspunsurile de interes public. Spre luare aminte.
– Mai există Clubul Militar Român de Reflecţie Euroaltantică?
– Bună întrebarea. Deşi o funcţionară prea plecată UE, la Bucureşti, şi un fost meteorit, pe la Cartierul General al NATO au defectat…a se citi au preferat a rămâne în barca propriilor comodităţi comice, alţi conaţionali, care au înţeles sensul, rostul şi viitorul acestei entităţi merg mai departe.
– Mai departe…. spre ce?
– Clubul Militar Român de Reflecţie Euroaltantică nu se substituie niciunei entităţi care s-ar putea simţi vizată, total sau parţial, de aceeaşi ţintă imagologică.
– Care este relaţia dintre Club şi Administraţia Prezidenţială?
– Practic? Nu există.
După cum amuzante şi absolut infantile sunt enunţurile oficiale, ale Palatului Cotroceni pe planul asigurării securităţii naţionale.
Clubul se află, în raport cu Administraţia Prezidenţială, precum absolvenţii Universităţii Naţionale de Apărare în comparaţie cu…
…copiii acceptaţi la grădiniţă.
– Vă doriţi sau îşi doresc membrii Clubului funcţii la Palatul Cotroceni, Victoria sau sediul M.Ap.N. ?
– Tocmai vroiam să plec spre cimitirul unde sunt îngropaţi Părinţii Mei, pentru a achita taxa anuală a locului unde se află, pe veci, împreună.
Altceva?
– Câţi membri are Clubul?
– Vă mulţumesc frumos pentru întrebare.
Spre deosebire de asociaţia care strange cotizaţii pentru … ultimul drum şi…
de aceea care tocmai a lansat un website,
unde cineva se vrea …
…marele înstelat al torturilor degustate cu camarazi turci,
Clubul este o entitate atipică, de personalităţi militare, civile,
cu clare diferenţe în privinţa abordărilor geopolitice,
dar viaţa a demonstrat că la un singur telefon, al meu,
echivalentul unui batalion,
dislocabil într-un teatru de operaţiuni militare,
este gata de acţiune mediatică.
– Conducerea Clubului?
– Cetăţeni simpli.
– Clubul va intra în campania politică viitoare?
– Nu.
– Clubul va susţine un partid politic sau altul?
– A susţinut vreun partid politic parlamentar actual cauza Armatei României?
– Şi dacă o să fiţi presat să faceţi o alegere?
– Nu mă cunoaşteţi.
Sunt pe cont propriu.
Nu m-aţi văzut agitat, cu echipament de pescar, prin Piaţa Victoriei.
Nici băgător de seamă, la disperate cazuri sociale, la te miri ce televiziuni specializate în exploatarea curiozităţii clasei mijlocii şi a celei care trăieşte la nivelul supravieţuirii.
Alegerea mea este una singură.
Reiterarea inteligentă a momentului 1 DECEMBRIE 1918.
– Ce vă doriţi, până la urmă?
– România firească, în graniţele sale interbelice.
– Sunteţi cunoscut ca un proamerican.
– Aveţi alternativă la sprijinul SUA, pentru îndeplinirea interesului naţional al României vizând reîntregirea naţională?
– Ce facem cu Republica Moldova?
– Place sau nu, RM este un land american.
Rusia nu va mai reveni, cu forţe militare, între Prut şi Nistru.
– Pierdem Transnistria?
– Transnistria nu a fost pământ românesc.
– Ucraina?
– Cea de azi nu va semăna cu aceea de peste câteva luni.
– De ce?
– Un stat construit pe durerea altor naţionalităţi, voit îngenuncheate, nu are viitor.
– Rusia?
– Este necesar un schimb de trimişi speciali, la Cotroceni şi Kremlin.
– De ce?
– Ca un preambul la necesara întrevedere între preşedintele României şi cel al Federaţiei Ruse. Ulterior fiind demarate negocieri diplomatice vizând soarta Tezaurului României şi abolirea consecinţelor, de azi, ale Pactului Ribbentrop-Molotov.
– Visaţi frumos…
– Spre deosebire de dumneavoastră, nu subestimez voinţa de dialog a diplomaţiei ruse.
– Spre ce ne îndreptăm?
– Dacă eram purtător de cuvânt, la Palatul Cotroceni, probabil că singura variantă de răspuns era: ”Vom trăi şi vom vedea.”
În opinia mea, şi Kremlinul şi Casa Albă au luat deja decizii adecvate, cu precizarea că acestea nu mai conţin procentaje înscrise pe şerveţelele unor mese copioase.
Rusia se va retrage demn şi în ordine de acolo de unde ştie că a convenit, cu SUA, să fie o altă realitate viitoare.
– Pe ce vă bazaţi?
– Pe România, din luna februarie, 1918.
Interesul general | Ion Petrescu | 
February 25, 2016 07.30 
Subscribe
