Pe 2 septembrie 2017 va învinge adevărul în UZPR

Ion Petrescu

Vicepreşedinte al UZPR

Un jurnalist profesionist evaluează o situaţie de criză, a unei organizaţii, pe baza analizei lucide a faptelor prezentate aşa cum au fost acestea, nu cum le reinterpretează cei care preferă ascunderea, nerecunoaşterea, măsluirea adevărului de interes public.

Din această perspectivă, pentru corecta înştiinţare a celor ce sunt dezinformaţi, în mod repetat, premeditat, cu rea credinţă, de cel ce a fost, până la 10 august 2017, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România/UZPR, reamintesc cronologia evenimentelor generate de dorinţa membrilor Consiliului Director de a elimina abuzurile, bunul plac şi ruperea de realitate a unui purtător abil de aparenţe publice, din păcate contrazise de fapte dovedite, nicidecum inventate.

13 iunie 2017 este data la care apare Raportul Comisiei de Atestare Profesională a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. În acest document, preşedintele comisiei menţionate şi colegii săi, care au contribuit la realizarea Raportului, precizează, negru pe alb:

“Pentru 43 de dosare (a se vedea Anexa 1, la procesul verbal al Comisiei) s-au emis Adeverinţe, eliberate de Preşedintele UZPR, domnul Doru Dinu Glăvan, fără a lua în calcul că cererile formulate de petenţi nu au fost semnate de Preşedintele Comisiei de Atestare Profesională, valoarea medie a fondurilor indemnizaţiei puse în plată este, în medie 43.000 de lei lunar sau de 516.000 lei anual.”

În traducere liberă, bugetul statului este văduvit lunar, respectiv anual, de sume acordate unor persoane care nu îndeplinesc integral criteriile de acordare a indemnizaţiei pentru jurnaliştii aflaţi acum la pensie.

Pus în faţa evidenţei, cetăţeanul Glăvan a recunoscut, în faţa membrilor Consiliului Ditector:

“Eliberarea adeverinţelor fără aprobarea Consiliului Director a fost o greşeală. Îmi cer scuze pentru ca am eliberat aceste adeverinţe. Subscriu tuturor deciziilor ce vor fi luate de Consiliul Director…Îmi cer scuze că am eliberat aceste adeverinţe din motive umanitare”.

Cuvintele de mai sus sunt înregistrate de reportofoanele ce erau puse, la vedere, pe masa reuniunii menţionate, cu acordul membrilor Consiliului Director.

Ulterior, cetăţeanul Glăvan nu mai recunoaşte nimic, îşi pune amicii să scrie poveşti ştiinţifico-fantastice, în fiţuici cu câţiva cititori, blamarea gratuită a celor care au devoalat minciunile, abuzurile şi pofta bunului plac devenind expresia voinţei unui personaj care se crede mai presus de lege.

Şi fiind, în iluzia sa, mai presus de deciziile Consiliului Director, decide, cu de la sine putere, anularea celor hotărâte de cei care, până mai ieri, erau colegii săi şi convoacă… adunarea menită, în viziunea sa, a îi anula suspendarea decisă, pe 10 august 2017, prin decizia numărul 1 a Consiliului Director.

Consiliul Director, fiind informat de intenţia scrisă a cetăţeanului Glăvan, de a aduce grupuri de presiune la adunarea generală a UZPR, a luat decizia de a devansa data acesteia, pe 2 septembrie 2017, la ora 10.00, locul fiind într-un sediu al unei prestigioase instituţii de cultură, din inima Capitalei.

Ulterior, refuzând să accepte, în turnul său de fildeş, suspendarea decisă de Consiliul Director, cetăţeanul Glăvan revine cu un comunicat în care, finalul contrazice propriile declaraţii din şedinţele din lunile iunie şi iulie ale Consiliului Director:

“În calitatea mea de preşedinte, nu sunt vinovat de nicio încălcare a normelor de conduită administrativă, organizatorică, financiară sau morală, motiv pentru care voi solicita Adunării Generale un Audit Extern Independent.”

Ideea auditului aparţine Consiliului Director, iar vinovăţia este probată de Raportul Comisiei de Atestare Profesională a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

Chiar dacă dă asigurări că îşi va onora iluziile de fost preşedinte, la ora actuală conducerea UZPR este exercitată legal, pragmatic, doar de Consiliul Director, cetăţeanul Glăvan nemaivând nici drept de reprezentare, nici de semnătură, nici temei legal de invocare a unei calităţi de membru din care a fost suspendat legal.

Cum machiavelismul este la modă, cetăţeanul Glăvan inventează un apel al unor terţi, care să îi menţină imaginea de „salvator” al iluziilor lui, dar rapid se dovedeşte cacealmaua!

Una ce poartă tot marca Doru Dinu. Rând pe rând, jurnalişti nominalizaţi de fostul preşedinte, ca semnatari ai inventatului apel, se declară revoltaţi de trecerea numelor lor sub un text de doi bani. Iată, spre exemplu, reacţia cunoscutului teleast Nicolae Melinescu:

“Documentul pe care apare în mod nefericit și abuziv numele meu nu mi-a fost prezentat niciodată și l-am văzut abia acum. Conținutul său mi se pare că ignoră principiul fundamental al jurnalismului: informație corectă, concisă, clară și VERIFICATĂ prin fapte. În aceste condiții mesajul său nu mă poate reprezenta ca jurnalist cu o experienţă de peste patruzeci de ani. Vă rog să fiți încredințat de corectitudinea mea în relația cu UZPR, cu ceilalți membri.”

Revoltat de indecenţa probată de acelaşi fost preşedinte, al UZPR, secretarul general al Uniunii, omul de televiziune publică Adrian Fulea scria cu năduf:

“Citiţi mesajul trimis de D.D. Glavan prietenilor, si vă minunaţi de cum îsi bate joc acest om, cu şcoală puţină, de inteligenţa voastră: îşi scrie singur scrisori de adeziune sub care trece nume de jurnalişti fără ca aceştia să îşi fi dat acceptul sau măcar să ştie despre ce este vorba: Nicolae Melinescu, Grigore Radoslavescu, Ion Ghiţulescu, Lică Pavel, Valentin Uban, Ilie Zavragiu şi multi alţii…Chiar vă crede proşti ??? Chiar crede ca jurnaliştii pot înghiţi asemenea manipulări??? Jignirea practicată de către omul în discuţie intrece orice măsură! Dar, intre punctele propuse, in scrisoare, de “oamenii muncii” spre a fi discutate n-ar vrea să treacă şi Raportul Comisiei de Atestare Profesională, care il desfiinţează pe DDG, pentru că a dat adeverinţe fără aprobarea Comisiei şi fără avizul Consiliului Director, pe care l-a minţit, nespunând că a eliberat documentele care au şi intrat în plată ? Sau că a încasat retroactiv, fără drept, cotizaţii pentru elliberarea de adeverinte pentru indemnizatii … ? Când vor veni organele de control, atunci să vezi scrisori de adeziune… Atunci, oamenii chiar vor semna olograf. Dar pe declaraţii. În faţa procurorilor.”

Într-un email, doamna Mariana Cristescu – care, când este obiectiv informată dovedeşte un bun simţ aparte – scrie despre nominalizarea sa, pe lista inventată sub apelul, de doi bani, de artificială “susţinere” a personajului Glăvan:

“În lista aceea sunt amestecate persoane – membri ai Uniunii Scriitorilor din România (total neinteresate de pensia de la UZP) – cu jurnalişti pensionari, care nu au primit nimic. Sunt surprinsă şi decepţionată de tot ce se întâmplă, dar cred că a fi jurnalist profesionist nu include obligativitatea de a fi membru al vreunei uniuni. Mi-am câştigat calitatea aceasta prin aproape cei 50 de ani de presă, prin mii de articole, emisiuni şi cărţi, răsplătite adesea cu premii. Voi reflecta foarte serios dacă mai este cazul să-mi asum obligativitatea plăţii unor cotizaţii, fiindcă la pix sau computer nu voi renunţa şi nu mi le poate lua nimeni. Nici eu, nici Lazăr Lădariu nu am primit vreo asemenea scrisoare şi, ca atare, nu aveam cum s-o semnăm.”

Pe 18 august, cetăţeanul Glăvan, care simte fugindu-i de sub picioare pământul tot mai micşoratei sale credibilităţi personale are o…iluminare, vorba vine, şi mai comite un “comunicat”, al cărui mesaj esenţial este că anunţurile Consiliului Director al UZPR, care a decis suspendarea sa din Uniune, nu ar fi valabile – comedie mare…-, doar ce anunţă Doru Dinu Glăvan rămâne în picioare.

Vă înşelaţi domnule Glăvan.

Şi pentru că îi ameţiţi pe naivi, cu “militarizarea” UZPR, de ce nu recunoaşteţi public că SINGUR aţi decis prezenţa a doi rezervişti şi a unui ofiţer activ, toţi trei jurnalişti mult mai cunoscuţi decât dumneavoastră, în componenţa Consiliului Director?

Apoi aţi pus presiune pe cel ce era secretar general determinând plecarea sa, din scârbă faţă de abuzurile dumneavoastră.

Ulterior aţi încercat debarcarea celui de-al doilea, deoarece vă critica public, dar lucizii din UZPR nu au executat ordinul dumneavoastră, de mic arendaş al Uniunii.

Mai nou stigmatizaţi şi pe cel de-al treilea purtător de uniformă, doar pentru că a devoalat deconturile dumneavoastră aiuritoare făcute cu un tupeu specific celui animat de bunul său plac.

Dumneavoastră şi acoliţii dumneavoastră – care se simt cu musca pe tichiile lor, deloc de mărgăritar, deoarece şi-au cumpărat indemnizaţia achitând retroactiv, cotizaţia, pe cinci ani în urmă, în mod ilegal – vorbiţi de un…puci în Uniune?

Poate canicula este cauza omiterii deliberate a definiţiei unui PUCI, acesta fiind o acțiune armată a unui grup politic militar, care are drept scop răsturnarea puterii de stat, printr-un atac neașteptat.

Eu ştiam că simplul cetăţean Doru Dinu Glăvan nu este preşedintele României!

În plus cunosc că membrii UZPR sunt laolaltă ca jurnalişti, cu evoluţii în diferite domenii, inclusiv cel militar.

Iar la şedinţele Consiliului Director, din lunile iunie şi iulie 2017, aşa cum am mai scris şi în ADEVĂRUL – un demers public fără de care şi azi aţi fi continuat abuzurile care vă descalifică moral – nu au fost paraşutaţi infanterişti marini de la Babadag, nu au survolat sediul Uniunii piloţii militari de la Kogălniceanu, nu au venit tancurile din Bucureşti şi nici nu a tras vreo salvă de artilerie cea mai performantă unitate, de acest tip, din armata naţională, unde există şi disciplină financiară şi răspundere juridică, pentru orice act de încălcare a legilor în vigoare.

Consiliul Director al UZPR – unde funcţionează acum, spre uluirea personajului Glăvan, principiul conducerii colective, ceea ce pentru fostul preşedinte nici nu conta în ecuaţia puterii sale discreţionare – are încredere în manifestarea cerebrală a colegilor ce vor veni la adunarea generală din 2 septembrie.

Semnalele primite din teritoriu sunt clare.

Cine a încălcat legea trebuie să răspundă în faţa justiţiei.