Apropo de exigențele lui Nae Cațavencu, de la Cotroceni, mai avem un ministru al transporturilor?

După ce am parcurs, civilizat, artele rutiere din Spania, Franța, Italia, Slovenia și Ungaria am ajuns în… România. Azi am parcurs sute de kilometri de la Timișoara, la București, și nu a fost vreo zonă în care banda de circulație – din mijloc, respectiv cea din dreapta arterei rutiere, pe drumurile județene – să fie lipsită de gropi, dese, periculoase, care indică existența inutilă a Ministerului Transporturilor.

Una peste alta, din loc în loc, acolo unde mașinile opresc pentru a merge pasagerii unde și regii se duc pe jos, nu erau decât imagini de coșmar ale ineficienței absurde, ridicole, impardonabile, ale unor administrații locale, care nu dădeau doi bani pe necesarul statut european al României, cu standardele aferente de civilizație.

Apropo de exigențele lui Nae Cațavencu, de la Cotroceni, mai avem un ministru al transporturilor?

Cine este persoana și cu ce se mai ocupă?

Nu de alta, dar de arterele rutiere ale României, nici el, nici predecesorii din ultimii 29 de ani, nu au avut habar, nu le pasă și vor fi imuni și în continuare la drumurile de tot râsul, de pe plaiurile mioritice, pe care nici Irakul nu le are azi, deși a suferit ani buni de război.