Pur ipotetic

Se cuvine să mulțumesc, tot ca jurnalist,
dar ca de la un senior la un june cu un viitor promițător, conaționalului Dragoș Bistriceanu, de la România TV, cu care am avut un dialog telefonic aparte, un context în care am răspuns întrebărilor firești ale ziaristului Zara Ovidiu și am fost, în premieră, pe aceeași lungime de unde subliminale, cu impetuosul ex-parlamentar Gelu Vișan.
Într-o asemenea formulă am semnalat că NATO
face demersuri firești de securizare a frontierei răsăritene a Alianței – așa explicându-se exercițiul complex din România – și că Armata României rămâne sub comanda șefului Statului Major al Apărării României, care ține cont de recomandările Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate de la Mons.
Am afirmat că, deși nu se pune problema, decât pur ipotetic,
o reacție la eventuala folosire de trupele ruse dislocate în Ucraina a armei chimice, contra trupelor ucrainene,
nu va genera intervenția militară a NATO,
pe teritoriul statului ucrainean, deoarece este o alianță defensivă, dar, așa cum a afirmat public generalul Wesley Kanne Clark, ex-Comandant Suprem Aliat în Europa al NATO, din 1997 până în 2000, Statele Unite ale Americii și alte câteva state aliate, într-o posibilă nouă Coaliție a Voinței, ar bombarda masiv pozițiile trupelor ruse, până la granița ucraineano-rusă.
Pe harta de mai jos am indicat cele două locații de unde ar decola avioanele americane de bombardament,
prima fiind în Marea Ionică, unde sunt trei portavioane aliate, unul fiind american – și unde ?? avioane de luptă franceze Rafale decolează și aterizează pe puntea de zbor a portavionului ?? USS George H.W. Bush -, a doua zonă de plecare la atac aerian fiind Germania.

Mutații din sudul în estul Ucrainei

Baletul de la Levada, permutări de trupe ruse și garanțiile de securitate ale Kievului și Moscovei

O simplă recapitulare este suficientă:

I. Federația Rusă și-a îndeplinit parțial scopul, de a smulge manu militari o parte din teritoriul ucrainean și cel mai probabil nu se va mulțumi doar cu atât.

II. Ucraina și-a îndeplinit tot parțial obiectivul de a elibera tot arealul ocupat de militarii ruși invadatori, sub controlul cărora a mai rămas circa 15%, din suprafața entității statale ucrainene.

III. În timp ce, mai nou, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitryi Peskov a afirmat că Volodîmîr Zelenski, este recunoscut de Moscova ca președinte al Ucrainei, șeful statului ucrainean nu a abrogat decizia de a nu se purta negocieri cu Rusia condusă de Putin.

IV. Cele patru luni necesare unei instruiri credibile, a celor circa 300.000 de mobilizați ruși se termină la începutul primăverii viitoare, când peste 200.000 dintre ei vor fi trimiși în Ucraina, alături de cei peste 85.000 dislocați deja acolo.

V. Tot atunci vor reveni în armata ucraineană, 10.000 de tineri instruiți în Marea Britanie, 2.000 în Franța, 5.000 în Germania,10.000 în Polonia și-n alte state ale NATO. Diferența calitativă a instruirii se va vedea pe câmpul de luptă.

VI. În condițiile în care Kremlinul a ignorat practic recentele propuneri occidentale, care vizau încetarea focului, declararea unui armistițiu, garantarea rămânerii la putere a lui Putin și după încheierea războiului cu Ucraina, Casa Albă nu are niciun motiv să încurajeze un dialog, la nivel înalt, cu partea rusă, chiar dacă, în mod evident, schimburile de opinii continuă pe linia serviciilor de informații, ca pe timpul crizei rachetelor din Cuba.

VII. Pe timpul iernii este puțin probabil ca militarii ucraineni să înainteze semnificativ pe Frontul de Est, după cum repetarea obsesivă a ipotezei recurgerii la arma nucleară tactică, de către Rusia, duce în derizoriu pe susținătorii acestei teorii, oricine ar fi aceștia.

CITIȚI AICI ARTICOLUL INTEGRAL.

La Baletul Operei Române?…

Niște bătrânei și câțiva tinerei,
uitați pe micul ecran de Cel de Sus,
spun că nu prea mai avem armată.
Și conaționalele de mai jos unde activează?
La Baletul Operei Române?…
Fotografie marca Bogdan Pantilimon.

Și poate că viitorul președinte al României, o personalitate cu anvergură euro-atlantică, în prima sa viitoare vizită la Chișinău, va întreba pe interlocutorul de acolo, așa cum a făcut celebrul general Constantin Degeratu, când conducea Statul Major General, care i-a spus omologului său, venit la București: – În ce limbă vorbim, de stat sau română?

CITIȚI ARTICOLUL AICI.

Paharul răbdării rezerviștilor s-a umplut

?

Mulțumesc frumos celor care au realizat emisiunea
de la ora 19.00, de la România TV, unde am putut exprima –
dincolo de unele repere esențiale privind situația actuală din Ucraina – și punctul meu de vedere privind
impardonabila omisiune a purtătorului de cuvânt al guvernului actual privind viitorul pensiilor militare.

Paharul răbdării rezerviștilor s-a umplut.

Și se va revărsa la viitoarele alegeri democratice din România, care, după pomenile ce vor fi date, în curând, unor alegători – masă de manevră electorală – de actuala coaliție guvernamentală, par a fi anticipate.