No comment

a8

✍️ Mic îndreptar pentru limbajul corpului în televiziune

O emisiune de știri, pe micul ecran, de regulă este o probă publică de oratorie fără sincope, de focalizare pe un subiect de interes general, prezentat într-o manieră atractivă.

Cei mai buni oameni de televiziune nu au nevoie de texte scrise dinainte, pe prompter sau pe hârtie, ci au ideile emisiunii în cap, verbele la ei, puterea de a privi în ochii invitaților și/sau a telespectatorilor, cu obsesia de a nu uita că în absența unei dinamici, știrea comentată moare din prima secundă.

Asta pentru că televiziunea înseamnă mișcare, nu blocajul unei demoazele în fața unei oglinzi magice, obsedată de ideea de a da bine în ochii celor care o urmăresc și neatentă la vârsta sa, la volumul propriului corp, la efectul negativ al filmării dintr-o parte, în care se vede și pagina cu scrisul lăbărțat, neregulat, de care altfel nici nu ar fi avut nevoie.

Păcat că așa ceva i s-a întâmplat ieri și unei jurnaliste de la televiziunea publică, altfel o minte brici, efect probabil al faptului că este mai rar lăsată să fie față în față cu telespectatorii.

Unor asemenea persoane bine intenționate cineva trebuie să le spună, ca la postul NBC NEWS, din New York, unde am fost:

– Lasă hârtia deoparte… vorbește liber…fii tu însuți… cu informațiile și ideile tale.

Mai greu?

Dar se poate…

Nesimțirea la nivel înalt

? Când îți spune cineva că ești beat – de pildă de putere – te uiți în oglindă.

Când al doilea semen îți spune la fel, normal ar fi să te duci să te culci, pentru a nu mai bate câmpii, până la ajungerea în dizgrația opiniei publice.

Rândurile de mai sus au tâlcul lor.

Personajul despre care scriu fiind invitat la un eveniment organizat de o revistă în curs de ascensiune publicistică a intrat într-un schimb de opinii, cu glas ridicat, cu cel mai respectat general în rezervă, fost șef al Statului Major General, ex-consilier prezidențial, la doi președinți ai României.

Știam că amândoi conaționalii erau de ani buni într-o vizibilă divergență de opinii.
Mi-am zis că a fost o întâmplare.

Recent, fiind invitat la o televiziune și îmbătat de auzul prelung al propriei voci, același personaj public fost pus la punct, ferm, de către un general cu studii peste Ocean.
Ca o potaie bătută de un dulău, personajul a scâncit că el este doar profesor, deși înstelatul l-a atenționat că nu mai este consilier la Cotroceni.

Iar zilele trecute, pe micul ecran, același personaj îi învăța pe telespectatori cum să perceapă mutațiile din… Afganistan(!!!), în condițiile în care, prin telefon era invitat și Ioan Mircea Pașcu, pe mandatul căruia, de ministru al apărării, am fost invitați în NATO, ca urmare a trimiterii primului batalion românesc în Afganistan, la solicitarea expresă a Comandantului Suprem al NATO, adresată generalului Mihail Popescu, care comanda atunci armata țării, și pe care președintele Ion Iliescu a aprobat-o.

Trebuie să ai tupeu de zile mari, ca să bați câmpii în prezența celui ce știa tot ce a ținut de trimiterea forței expediționare românești pe tărâm afgan.

Este ca și cum un client al unui restaurant select îl cheamă pe bucătăr și îi cere să ia notițe cum să gătească azi și pe viitor…

Dar ce face personajul respectiv – și îl apără te miri cine, într-un areal de socializare – ține de cancerul societății românești.

Cel de azi fiind simplu, imagologic și inducând nesimțirea la nivel înalt.

Ca să te pronunți într-un dosar geopolitic, doar pentru că un amic de la Cotroceni te-a numit pe un post, ca să ai o bucată de pâine, la îmi scapă ce institut și să confunzi propriile aberații cu realitatea din teren, înseamnă – pot pentru ca să zic, cu scuze pentru cititori -, să nu ai toți boii acasă.

Nu ar fi singurul personaj din societatea românească obișnuit să scoată pe drum întâi carul uitând de cine ar urma să tragă căruța…

Aveți dreptate.

Este numai din cauza caniculei…

<< - Draguță, dacă nu te superi, te-aș ruga, încă un pahar cu apă! >>

Scurte comentarii

În Europa civilizată, democrată, emancipată, nu trebuie să fie uitată lecția de învățat din cele petrecute în Afganistan: prăbușirea unei armate duce imediat la schimbarea regimului politic într-un stat

„Și-au predat armele, în schimbul sumei de 500 de dolari”

~