VIITOAREA FORȚĂ DE COMANDO A BRITANICILOR

Generalul-maior Matthew Holmes, comandantul general al infanteriștilor marini regali britanici, a afirmat că Forța de comando viitoare va avea o capacitate amfibie mai „letală, supraviețuitoare și mai susținută”. https://t.co/5ZATHu9EhR

— PETRESCU ION (@IONPETRESCU) June 30, 2020

HARTĂ MILITARĂ cu situația din nordul Irakului, unde intervenția armatei turce are drept pretext combaterea unităților de apărare a kurzilor, dar practic constituie o agresiune armată asupra altui stat, cel irakian

MARELE EDITOR – UN OFIȚER ELEGANT

Când privim înapoi, ca să căutăm luminile care au înseninat calea noastră, dintre primul strigăt după naștere și ultima clipire a pleoapelor, nu vedem clădiri, peisaje, ci oameni așa cum au fost și din fericire pentru noi, la capitolul Caracter au rămas și azi.

Un asemenea personaj este cel despre care rostogolesc acum câteva cuvinte. Cu precizarea că așa cum în jurnalism, ziarist te naști, nu te faci, așa și în cariera armelor, după îmbrăcarea uniformei militare, omul trebuie privit în ochi și evaluat după ce poate să facă, nu după ce grade poartă pe umăr.

Este vorba de un român care mai degrabă preferă tăcerii – râsul nativ, stării conflictuale – ironia bine țintită, afirmațiilor hazardate – laconismul înțeleptului mai puțin obișnuit cu confesiuni privind reușitele personale.

În desele mele drumuri prin incinta Academiei Militare, devenită azi universitate, primul popas avea loc la el, apoi la istoricul Constantin Hlihor și la ceea ce aș numi un aparte manager universitar, Mircea Socolov. Dacă ar fi să fac o paralelă cu mușchetarii lui Alexandre Dumas…

… Athos, Count de la Fère – ce era versiunea din carte a istoricului mușchetar Armand de Sillègue d’Athos d’Autevielle (1615–1644) – era colonelul Constantin Hlihor,

…Porthos, Baron du Vallon de Bracieux de Pierrefonds era întruchipat de cel vizat de aceste rânduri,

…iar René d’Herblay, alias Aramis nu putea fi decât colonelul Mircea Socolov.

Cu sau fără voia lor, cel ce scrie aceste rânduri/gânduri era, într-un anumit fel, varianta din veacul trecut, a lui Charles de Batz de Castelmore, cunoscut și sub numele de d’Artagnan și mai târziu conte d’Artagnan, care a fost un mușchetar francez ce l-a slujit pe Ludovic al XIV-lea, ca un brav căpitan al mușchetarilor gărzii.

Colonelul din imaginea atașată acestei rememorări știa să sprijine autori militari, să găsească soluții la cei cu idei interesante, dar fără sprijin în spațiul editorial, să mențină moralul personalului din subordine, să nu respingă pe niciunul dintre cei ce i-au deschis ușa fie și pentru sfat, fie acesta militar sau civil, bărbat sau femeie, cunoscut sau străin.

A știut să ofere și să cultive speranțe.

Așa a apărut, printre altele și Cartea Absolvenților Academiei Militare, cu multe file și azi memorabile. Așa a promovat cultul, de bun simț, al comandanților instituției numită azi Universitatea Națională de Apărare.

Și a mai avut cumsecădenia să se bucure de succesele celor pe care îi prețuia, calitate mai rară, în ziua de azi.

Pentru tot ce a făcut pe planul încurajării actului editorial în sprijinul culturii militare, la întoarcerea mea de la Summitul NATO, de la Praga, din 2002, i-am oferit, cu titlu amical, o sticlă specială de șampanie, cu eticheta evenimentului menționat, primită de la ambasadorul de atunci al României, în capitala cehă, fost ministru al apărării, Gheorghe Tinca. Detaliu semnificativ de vreme ce mi-a precizat că a rămas intactă…

Colonelul Emil Ion este un român care nu se sperie de improvizații politichiei dâmbovițene și chiar dacă azi trăiește în afara Capitalei mai are bucuria de a asculta pe cei ce mai se adună la poarta gospodăriei sale, a căror înțelepciune nativă nu o ignoră deloc.

Pentru omenia sa, de a fi rămas un senior neînvins de încercările lumii de ieri și de azi îi doresc
LA MULȚI ANI FRUMOȘI, ALĂTURI DE CEI DRAGI!

DOMNUL ARHIVELOR MARINĂREȘTI

Cu pământeanul din imaginea alăturată am fost o lună de zile, pe distrugătorul, de atunci, numit Mărășești, azi fregata cu același nume, pornind din Constanța, până în portul italian La Spezia, aflat pe coasta estică a Mării Ligurice, acolo unde marinarii noștri militari au participat la un exercițiu al aliaților, având avantajul de a fi conduși chiar de către șeful Forțelor Navale Române, din acel moment, amiralul Traian Atanasiu, probabil unul dintre cei mai demni înstelați pe care am avut onoarea să îi cunosc, în cariera mea militară.

În timp ce pe mine mă tot testa răul de mare, camaradul din imagine surâdea, suporta, asculta, înțelegea ceea ce îi frământa pe lupii de mare, cei ce formau echipajul navei militare românești, cu o modestie care i-a stat mereu bine, deși este o fire complicată, reflecția umană a cugetării…apele liniștite sunt adânci.

Nu a fost un ofițer comod, ci dificil pentru terți, dar a devenit, prin ce a scris în efemera presă și în cărțile sale, cronicarul… à la longue al Marinei Militare, surâsul său fiind doar imaginea stilizată a diamantului, care taie fără eroare sticla oglindei Forțelor Navale Române.

A avut parte, ca toți cei cu o personalitate independentă, de adversități de tot soiul, dar meritul său este că și-a asumat, cu tact, și evoluția dintre două valuri mari ale vieții, mereu regăsindu-se… la masa de scris, unde nu a urmărit gloria personală, ci redarea, către marele public, în tomuri aparte, a unor file de istorie, a unor imagini necunoscute, din devenirea marinăriei militare mioritice.

L-am perceput mereu ca pe egalul meu, pe linia determinării de a face ceva durabil, util pentru cei de mâine. Un încăpățânat menit să își urmeze calea despărțindu-se de orgoliile unor terți, cu delicatețea unor priviri semnificative.
Aidoma celor mulți și tăcuți, care constituie marea rezerviștilor români, aniversatul de azi este mulțumit cu propriul parcurs și se simte departe de orice onor tardiv, de care se mai lasă amăgiți oameni de la care se aștepta pilda, nu însingurarea în propriul turn de fildeș.

La mulți ani frumoși, Distinse Domnule Comandor Marian Moșneagu, care îmi aduceți aminte de frumosul vers eminescian:

“De-un moşneag, da, împărate,
căci moşneagul ce priveşti
nu e om de rând,
el este domnul Ţării Româneşti…”

HARTĂ MILITARĂ În Libia, Turcia ignoră încetarea focului și vizează cucerirea localității Sirte, marcată cu galben pe hartă, moment în care Egiptul va pătrunde pe teritoriul libian…

Chipul vigilenței…în Parcul Național Ceahlău

Sursa: Romanian Journeys.