LA 6TV / VESTUL FĂRĂ EST?

15,4 miliarde $, pentru anul 2021, pentru Forța Spațială a SUA

“Pentagonul a propus un buget fiscal de 15,4 miliarde $, pentru anul 2021, pentru Forța Spațială, a șasea categorie de forțe armate a SUA. Banii, transferați în mare parte din programele existente ale Forțelor Aeriene, ar include 2,5 miliarde $ pentru operațiuni și întreținere, 10,3 miliarde $ pentru cercetare și dezvoltare, 2,4 miliarde $ pentru achiziții și 77 milioane $ dintr-un fond de război cunoscut sub numele de cont de Overseas Contingency Operations (OCO).”

ALTE DETALII AICI.

VIDEO / Președintele Trump: “Europa ne-a tratat cu adevărat rău. Uniunea Europeană a fost formată cu adevărat, astfel încât să ne poată trata prost”

President Trump: "Europe has been treating us really badly. The European Union was really formed so they could treat us badly." pic.twitter.com/IMZ59g9OMf

— The Hill (@thehill) February 10, 2020

LA 6TV: CONSOLIDAREA APĂRĂRII FRONTIEREI DE EST A NATO

Generalul (r.) dr. EUGEN BĂDĂLAN,
viceamiralul (r.) dr. ing. ION ALEXANDRU PLĂVICIOSU
și contraamiralul (r.) dr. EUGEN LAURIAN

sunt invitații speciali la ediția 306 a emisiunii VALORI EUROATLANTICE,
ce va fi difuzată, de 6TV, duminică, 16 februarie 2020, de la ora 20.30
la 22.30, tema schimbului de opinii fiind

CONSOLIDAREA APĂRĂRII FRONTIEREI DE EST A NATO

MIRCEA DRUC: “Astăzi, torpilarea integrării celor două state românești este o chestiune de strategie imperială”

1. Pe zi ce trece, românii, în ansamblu, se transformă într-o soluție suprasaturată de informații contradictorii. Parțial, și din această cauză, foarte mulți concetățeni, sunt defazați sau sceptici în privința Reîntregirii Patriei.

2. Actuala conjunctură din Republica Moldova este fluctuantă, nesigură, ca acum cinci sau douăzeci și cinci de ani. Evaluarea situației va fi mereu subiectivă, incompletă. Și depinde: a) de cine ești (moldovean statalist sau român unionist, rus de profesie sau nostalgic misoneist); b) ce obiective urmărești (binele creștinesc sau căpătuirea rapidă pe contul aproapelui/statului); b) de unde urmărești desfășurarea evenimentelor în spațiul Pruto-nistrean (din Chișinău sau Tiraspol, Comrat sau Bălți, București sau din diaspora).

3. Reîntregirea reprezintă calea noastră de la vis la realitate. Marea Unire de la 1918 a integrat milioanele de români din afara frontierelor trasate după Mica Unire de la 1859. În prezent, Reunirea teritorilor răpite este imperios și primordial necesară pentru supraviețuirea Statului Unitar Român și consolidarea Națiunii Române. Unionismul românilor este un drept natural de a fi în spațiul lor ancestral: în Carpați, la Nistru, la Tisa, la Dunăre şi la Pontul Euxin. Nu putem rămâne la infinit dependenți de motivația schimbătoare a străinilor. Dacă Helmut Kohl ar fi ținut cont de părerile francezilor, britanicilor, americanilor, rușilor, am fi avut și în prezent două state germane.

4. Astăzi, torpilarea integrării celor două state românești este o chestiune de strategie imperială. Pentru EI, existența în continuare a Republicii Moldova, reprezintă ”un rău necesar”. Un atu pentru a menține pe agendă problema dezmembrării Statului Național Român. De la declararea la Chișinău a independenței s-a trecut la următoarea etapă. Există deja în safeuri câteva scenarii și proiecte gen ”Moldova Mare”. Proiecte care implică, în mod inevitabil, destrămarea României și a Ucrainei.

5. Adversarii Reunirii sunt stimulați din exterior și aceștia devin tot mai numeroși și mai nocivi. Și dacă elitele naționale nu elimină consecințele Pactului Stalin-Hitler de jure și facto, procesul dezmembrării României, început în iunie 1940, va continua. De aceea, Reîntregirea și nu altceva, constituie astăzi unicul Proiect de Țară. Supraviețuirea ca Stat și Națiune devine obiectivul strategic al tuturor românilor. Și doar în baza acestui imperativ vital putem decreta angrenarea totală a resurselor posibile și disponibile. În această cheie, obiectivul strategic Reîntregirea urmează să determine, în mod obligatoriu, obiectivele tactice ale guvernării, să condiționeze opțiunile și întreaga activitate operativă la nivelul fiecărui subsistem al Statului Național Unitar.

6. Toți oamenii și toate națiunile au probleme. Dar nimeni nu face nimic din ceea ce nu dorește să facă. Volens-nolens, în plină expansiune globală a Imperiului, fiecare națiune caută răspunsul adecvat la întrebarea „Care pe care?”. Această întrebare denotă un principiu fundamental al politicii interne și externe dar, totodată, și perpetua dilemă a luptei naționale și a luptei de clasă. Astăzi, în cazul nostru, al românilor, această formulă sacramentală semnifică „A fi sau a nu fi?”. Și această dilemă este conștientizată de tot mai mulți români de pretutindeni.

7. Neale Donald Walsch, un mesager spiritual contemporan, dialogând cu Dumnezeu, l-a întrebat dacă, în caz de emergență la scară planetară, ne poate ajuta cineva. A primit un răspuns clar, pozitiv, încurajator: ”Nu sunteți singuri, abandonați în univers. La deșteptarea speciei voastre veghează și Ființele Foarte Evoluate dintr-o altă dimensiune”. Așadar, ajutor există… numai dacă indivizii și națiunile știu să asculte. Astăzi, în cazul nostru, al românilor, ”deșteptarea speciei” înseamnă Reîntregirea Țării. Și Reîntregirea de jure și de facto va fi opera minorității creative, a unor constructiviști nativi din interiorul și din afara României, care ascultă, aud și înțeleg.

Mircea Druc,
București, februarie 2020

TEXTUL INTEGRAL POATE FI CITIT AICI.

De trei decenii, dosarul reunificării naţionale este intenţionat uitat prin sertarele palatelor Cotroceni, Victoria şi cel al Parlamentului

Am primit azi un text aparte, de la Mircea Druc, care a condus guvernul de la Chişinău şi acum trăieşte în Capitala tuturor românilor. Realitatea este că, pentru moment, cei ce practică pescuitul geopolitic pe malurile râului Bîc optează, cu înverşunarea disperaţilor, spre dialoguri preferenţiale cu Moscova şi Budapesta, pentru a da şah timidei diplomaţii dâmboviţene, încremenită în proiectul unei tăceri specifice mai degrabă struţului. De trei decenii, dosarul reunificării naţionale este intenţionat uitat prin sertarele palatelor Cotroceni, Victoria şi cel al Parlamentului, nu din frica de puterea nucleară aflată în partea răsăriteană a bătrânului nostru continent, ci doar pentru că acesta este nivelul politicienilor animaţi doar de lupta pentru putere, în condiţiile în care alegerile seamănă, atunci când şi cum se ţin, mai degrabă cu cele de la o asociaţie de bloc, unde interesul grupului mai mare îşi impune punctul de vedere, cu iluziile aferente. Scuzele veşnice – de genul priorităţilor momentului, care nu ar include reunificarea naţională, sau de felul lipsei de sprijin al cancelarului german Angela Merkel, care nu vrea să îl supere pe Vladimir Putin, uită că a trăit în Germania de Est, fosta Republică Democrată Germană şi a fost martoră la reîntregirea Germaniei, dar nu doreşte ca România să îi urmeze pilda “pentru că acum NU este momentul” – sunt bune doar pentru conaţionalii aflaţi acum în grădiniţele patriei, câte, cum şi pe unde mai funcţionează acestea. Place sau nu, pe planul revenirii Prutului la condiţia sa de râu intern domină copios, dar nu ireversibil, STAGNAREA. Asta pentru că terţi mai cred că a nu promova o diplomaţie ofensivă, în interes naţional, susţinută inteligent de cei care doresc ca România să îşi consolideze locul şi rolul în Europa, înseamnă a fi… bărbaţi de stat. Agitarea lipsei de atractivitate a României, pentru cetăţenii din stânga Milcovului de azi / Prutul este contrazisă de sutele de mii de cereri pentru dobândirea cetăţeniei române, venite de la Chişinău, multe fiind ale celor ce nu au ca limbă nativă pe aceea a lui Mihai Eminescu. Trăim totuşi în anul în care la Chişinău se cântă partitura sovietică privind aniversarea a trei sferturi de veac de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar la Budapesta se cântă prohodul Tratatului de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare şi Ungaria. Tot mai multe voci publice, ale unor compatrioţi lucizi, inclusiv din mediul universitar, atrag atenţia că România, dincolo de declaraţiile unor oficiali din statele vecine, este martoră, din păcate mută, la relaţiile speciale pe care Moscova le are cu guvernele de la Chişinău, Budapesta şi Belgrad, în timp ce la Sofia se preferă prudenţa faţă de Kremlin. Singura rază de speranţă este înfiinţarea unui departament guvernamental dâmboviţean pentru relaţia cu statalitatea momentană, dintre Prut şi Nistru. Vom vedea dacă a fost o nouă iluzie sau începutul altei abordări a relaţiei fraterne – ce nu poate fi anihilată – cu promotorii Libertăţii din teritoriul administrat de cei care mai au mentalitatea sovietică. Textul – pe care îl public concomitent la Bucureşti şi Chişinău – scris de Mircea Druc indică o cale de luat în seamă.

CITIȚI MAI MULT AICI.