Astăzi este ziua de naştere a unui român a cărui carieră militară a fost iniţial marcată de realitatea geopolitică a existenţei imperiului răsăritean – cel prăbuşit ca urmare a încremenirii în proiect a unor pământeni rupţi de starea tot mai precară a unui conglomerat multinaţional tipic unei uniuni devenită fără viitor -, apoi de experienţa aparte trăită peste Ocean, într-o armată marcată de atenţia acordată meritocraţiei, iar în cele din urmă la timona Armatei Naţionale a Republicii Moldova, unde, ca ministru conştient de importanţa orientării pragmatice spre parteneriatul militar cu SUA, a acţionat în condiţiile în care decidenţi civili trecători trăgeau Chişinăul când spre Bruxelles, când spre Moscova.
Interesant este faptul că generalul Vitalie Marinuţă a ştiut nu doar să fie un lider necesar, la momentul său, ci şi un european care a combinat şi continuă să cultive concomitent tenacitatea, modestia, cu o eleganţă exemplară a conduitei sale publice.
La mulţi ani frumoşi, Domnule Ministru!
Am avut şansa şi onoarea de a vă fi cunoscut ca un general român ce crede în viitoarea reîntregire naţională, o clipă ce poate nu este atât de departe.
16 iunie 2019
La aniversarea zilei de naştere a conaţionalului Ion Sofronie, colonel în rezerva spirituală a organismului militar românesc, ţin să menţionez rolul său aparte, în schimbarea chipului grafic al săptămânalului OBSERVATORUL MILITAR, publicaţie cu un format anterior comparabil cu cel al fostului ziar al partidului dezintegrat în decembrie 1989, iar din anul 2000 cu un format compatibil cu săptămânalele militare de peste Ocean, diferenţa fiind detaliul că publicaţia românească amintită este tipărită integral color.
Surâzător, foarte bun comunicator, cu un tact aparte, cu o căldură umană rara avis, capabil să muncească, din pasiune, ore în şir, până la miezul nopţii, compatriotul aniversat are şi azi o stăpânire perfectă a cuvântului bine cumpănit şi scris ca o eliberare în faţa sorţii irepetabile.
La mulţi ani frumoşi, Domnule Colonel!
Sunt onorat că am avut şansa să învăţ atât de multe de la Dumneavoastră.
16 iunie 2019
Soluţia deblocării era la Statele Unite, mai ales că şi la Bucureşti exista şi persistă încrederea în partenerul strategic nr.1 al României. Iar la Departamentul de Stat a fost ales dialogul cu preşedintele României, care a şi trimis, la Chişinău, un consilier cu anvergură diplomatică, precum Bogdan Aurescu. Soluţia de peste Ocean a fost cea mai bună, în situaţia existentă, cu un ministru român de externe care susţinuse public opţiunea fostului premier, Pavel Filip, pentru noi alegeri, în Republica Moldova, iar premierul de la Bucureşti era de o prudenţă demnă de dosare geopolitice mai complicate.
Citeste mai mult aici.
Ruşii şi europenii degeaba erau deja enervaţi, cum apreciază europeanul Cojocari. Uniunea Europeană era de multă vreme o simplă umbră la Chişinău, cu trimişi oficiali toleraţi acolo de oligarhi conştienţi că respectivii nu au, în afară de cămăşi albe şi cravate asortate, nicio putere reală. Rusia controla pe preşedintele guraliv şi avea în vedere, aşa cum a şi obţinut, câştigarea preşedinţiei legislativului de la Chişinău, pentru situaţia, luată deja în calcul, când Igor Dodon va trebui să plece, în urma unei noi situaţii de criză. Nici UE, nici Federaţia Rusă nu aveau forţă de influenţare asupra Partidului Democrat, condus de Plahotniuc, cu atât mai mult asupra formaţiunilor conduse de Maia Sandu şi Andrei Năstase.
Citeste mai mult: adev.ro/pt5i0s
Politica Statelor Unite ale Americii nu se bazează, pe sentimente sau resentimente, ci pe interese strategice. La Departamentul de Stat devenise evident că preşedintele Igor Dodon este doar un personaj marginal, de faţadă. Iar la butoanele puterii de până acum se aflau şi în bună măsură se mai află, la nivelele doi şi trei, cei promovaţi de Partidul Democrat. Pe termen scurt şi mediu, în absenţa unui dialog substanţial între preşedintele american şi cel rus, la Washington D.C. nu exista vreun interes pentru menţinerea unei zone de confruntări iniţial politice, între Prut şi Nistru, în condiţiile în care Ucraina rămâne într-o ceaţă decizională cu un final greu de anticipat, iar după Marea Azov, Forţele Navale Ruse doresc să controleze totalitar şi Marea Neagră, în condiţiile în care Turcia nu vrea să supere Rusia, iar Bulgaria preferă politica struţului.
Citeste mai mult: adev.ro/pt5i0s
Fuga lui Plahotniuc o fi ruşinoasă, dar momentan indică garanţii despre care ambasadorii lăudaţi de cel menţionat mai sus, nu au scos, deocamdată, nicio vorbuliţă.
Citeste mai mult: adev.ro/pt5i0s
Interesul general | Ion Petrescu | 
June 16, 2019 07.30 | 
Comments Off on Un general român ce crede în viitoarea reîntregire naţională 
Subscribe
