Rogozin a trăit degeaba la Bruxelles

Dacă un politician mai mult comic, precum atipicul Dmitri Rogozin, crede că poate păcăli pe liderii de la Chişinău – în special pe prea supusul (la Vladimir Putin…) Vladimir Filat – cu declaraţii precum aceea de mai jos, cu un mesaj clar, de a renunţa Republica Moldova la Uniunea Europeană, în favoarea Uniunii Euro-Asiatice, înseamnă că a trăit degeaba la Bruxelles, unde – culmea ironiei! – a activat ca reprezentant al Federaţiei Ruse la Cartierul General al NATO.

„Noi, după ce ne-am consultat cu colegii din Guvernul Federației Ruse, inclusiv cu miniștrii, dorim să vă propunem inițierea unei conlucrări cu cei mai buni economiști ruși, care ar putea ajuta la elaborarea programului economic al republicii, dar și regiunii”, a declarat Rogozin.

Gospodin Rogozin – şi ceata lui de piţigoi, superiori, ca funcţii – mai bine ar aloca banii respectivi Siberiei ocupate paşnic, în proporţie de masă, de familiile chineze. Un test psihologic nu i-ar strica sovietologului putinist Rogozin. Şi nu numai lui…
________________________________

Cancelaria rusă, orbită de rezultatele alegerilor prezidenţiale americane, calcă numai în străchini geopolitice

Noul Machiavelli, din Tiraspol

Evgheni Șevciuk nu este căsătorit. Nici cu femeia visurilor sale. Nici cu Republica Moldova.

Dar, ca orice semen, de etnie ucraineană, este un bărbat hotărât. Ştie ce vrea. Ucrainenii fiind recunoscuţi, în primul rând de ruşi, drept mai naţionalişti, chiar decât ei. Ultima afirmaţie aparţinând unui ofiţer rus, cu care am purtat un dialog relativ recent, pe tărâm german.

Pe cine pune ochii domnul Şevciuk? Conform propriei sale declaraţii, pe priorităţile politice ale Republicii Moldova:
„Suntem cu ochii pe aceste procese, însă posibil dintr-o parte nu putem observa totul”.

Cum programul zilnic nu-i permite să aibă răgazul personal necesar unui asemenea demers exhaustiv, este de presupus că mai degrabă este vorba de “ochii şi urechile” Comitetului pentru securitatea naţională/KGB, noua denumire a fostului minister al securităţii naţionale din Transnistria.

Aici este şi paradoxul puterii asumate de Evgheni Șevciuk. Dar şi inteligenţa sa, în adormirea vigilenţei Maicii Rusia.

Read more

NOUA FORŢĂ DE DESCURAJARE A NATO

Planul de apărare antirachetă al statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic nu are nimic ce ar putea fi considerat element ostil unei ţări care nu face parte din NATO, precum Federaţia Rusă. Dimpotrivă. Aşa cum se poate observa din imaginile succesive care urmează, acesta poate asigura, precum am mai scris, şi protecţia unor zone adiacente, cum ar fi Republica Moldova şi Georgia.

1. Sistemul de comunicaţii prin satelit – în infraroşu – preia căldura emanată de rachete balistice ostile lansate spre o ţintă NATO.
2. Informaţia este transmisă la staţiile de la sol pentru prelucrare.
3. Datele procesate sunt apoi trimise la structura de comandă şi control a Alianţei Nord-Atlantice.

Structura aliată de comandă şi control transmite informaţia la sistemele de senzori şi arme din regiune.
După ce motoarele rachetelor au epuizat combustibilul, deci practic nu mai degajă căldură, satelitul nu le mai poate detecta prin infraroşu.

1. Gama de senzori pe termen lung, cum ar fi AN/TPY-2, radarul american de înaltă rezoluţie şi fregata olandeză utilizată pentru comanda de pe mare a apărării anti-aeriene, (ADCF), continuă să urmărească racheta pentru a ajuta sistemul de comandă să calculeze variante posibile pentru a o distruge.
2. Informaţia este concomitent difuzată senzorilor şi sistemelor de arme.

Sistemul de comandă are posibilitatea de a doborî rachete ostile în straturile superioare sau inferioare ale atmosferei. Cu cât timpul de localizare al rachetei este mai lung, cu atât precizia loviturii de anihilare este mai mare.
Sistemele de lovire la altitudine inferioară includ bateriile Patriot aflate în dotarea forţelor armate germane şi olandeze, conectate la reţeaua defensivă a NATO.

*
Merită a fi reţinut şi faptul că în noul concept strategic al Alianţei Nord-Atlantice, considerat documentul care defineşte natura fundamentală a rolului NATO în lume, statele aliate se angajează “să se apere reciproc împotriva oricărui atac, inclusiv contra noilor ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor noştri”, fără a fi definită o limită geografică a teatrului propriu de operaţiuni militare.

În traducere liberă, armele nucleare americane vor rămâne în Europa în pofida apelurilor Germaniei şi ale altor state aliate, din Occident, ca acestea să fie retrase de pe bătrânul continent. De unde şi actualitatea celebrului îndemn:”ciocul mic şi joc de glezne…”. Pentru Berlin.

MATERIAL PRELUAT DE ARENA.MD