Posts tagged: BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC

Ce scrie pe blog, ministrul apărării…

…din Republica Moldova.

vitalie-marinuta-minister-of-defense

Read more

UNIMEDIA şi PUBLIKA.MD au preluat interviul din ZIUAVECHE.RO

Lovitură de presă.

abc123

UNIMEDIA, portalul de ştiri nr.1, din Moldova – pentru vizualizare apăsaţi aici – şi

PUBLIKA.MD, portal biling, româno-rus, din Chişinău – pentru confirmare apăsaţi aici –

au publicat interviul pe care mi l-a acordat militanta unionistă Vitalia Pavlicenco,

dialog iniţial inserat de cotdianul online ZIUAVECHE.RO – vizibil, prin apăsare aici.

Cei ce atacă unionismul, de pe pozițiile Rusiei…

2013 ---

Read more

George C. Marshall – punte de unificare cu Chişinăul

MC-about2

Read more

România nu are ce să negocieze cu Republica Moldova

Greater_Romania.svg

Read more »

PRIN REFERENDUM A FOST RUPTĂ BASARABIA DE PATRIA MAMĂ?

Începutul de an nu a atenuat sau modificat două percepţii existente în statele româneşti, din stânga şi din dreapta Prutului.

Scriu aici, cum s-ar zice la cald, deoarece ca simplu jurnalist pot emite teme de reflecţie ce nu ar fi exprimate public de vocile unor politicieni, din raţiuni lesne de înţeles.

1. Prima iluzie este cea din presa şi reţelele sociale ale României.
Read more »

MIHAI GHIMPU A ÎMBRĂŢIŞAT…TRIPLEŢII ROMÂNIEI!

img-12

După cum se vede, din imaginea de mai sus,

Mihai Ghimpu, ex-preşedintele celui de-Al Doilea Stat Românesc

a îmbrăţişat tripleţii României, aceştia fiind, de la stânga, la dreapta:

MOLDOVA, ARDEALUL ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ!

Detalii puteţi afla apăsând aici!
__________________________________

NOTA BENE:

Vine un an promiţător pentru consolidarea naţiunii române, confirmarea fiind nervozităţile şi erorile infantile ale diplomaţiei ruse. Se întoarce viscolul secolelor de asuprire nelegitimă a Basarabiei spre Kremlin. Din Putin a mai rămas puţin…

FRAŢII DIN INIMA BAVARIEI

Marshall Center, Garmisch Germany

Cu ani în urmă, soarta a făcut să fiu unul dintre cei ce au avut şansa să studieze în cel mai bogat land al Germaniei – Bavaria. Ei bine, despre acel program intensiv, în care aproape cinci luni am fost departe de casă – dar, aidoma argintului viu, dus, împreună cu camarazii din alte armate, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, din Germania, Belgia, Olanda şi Statele Unite ale Americii – voi scrie cu alt prilej.

Acum mă opresc doar la fraţii mei din… Garmisch. Nu este nicio păcăleală. Niciun truc. Darmite o exagerare. Eram o mână de ofiţeri din România trunchiată – fără Basarabia…- şi doi conaţionali de peste Prut. Unul ofiţer. Celălat diplomat. Mă necăjeam, în sinea mea, când îi vedeam vorbind în pauze, cu ofiţerii ruşi, în limba oficială a defunctei Uniuni Sovietice. Dar îmi trecea seara, când, între orele de studiu şi cina cea de taină veneau în camera unuia dintre noi. Şi vorbeam. Câte în lună. Adică în România. Şi în stele. Adică în cele două armate, momentan separate. De Milcovul de azi. Prutul lacrimilor noastre…

Ofiţerul era impecabil în uniforma sa, croită dintr-un material şi azi electrizant – pentru privirile celor care ţin la instituţia militară. Ani buni efectuase serviciul în Republica Democrată Germană. Văzuse şi reprezentase trupele de ocupaţie sovietică, într-o pseudo-republică, ce striga, prin toţi porii umiliţilor est-germani – culmea coincidenţei, nu-i aşa?…tot la est…ca fraţii de dincolo de Prut – că vor să trăiască, mai ales tinerii şi cei oropsiţi de regimul redegist, în unica lor Patrie de Suflet – Germania. In integrum.

Diplomatul venit de la Chişinău era mai franc, mai volubil, dar mut în privinţa relaţiilor bilaterale oficiale. Pe care evita să le comenteze. Tăcea cu eleganţă.

Împărţirăm noi multe clipe comune, în Europa şi peste Ocean. Şi cei peste 80 de colegi, din fostele state socialiste, inclusiv din Rusia, se obişnuiseră cu această frăţie deloc mimată. Naturală.

Asta până în ziua când… fiecare echipă naţională, mare, mică, cum era, urma să îşi prezinte ţara sa. Cu tot ce putea. De la hărţi, la mâncăruri special gătite, conform tradiţiilor naţionale. Noi, românii pregătisem şi o oală uriaşă de sarmale – cu sprijinul decisiv al unei doamne, Maria, o româncă căsătorită în ţară cu un concetăţean german şi stabilită apoi în Bavaria.

Imaginaţi-vă şi ţuică pusă în pahare, plus vin roşu, ca pentru degustare. Ţuică? Palincă din Ardeal, de se invitau singuri, în repetare, colegii din alte ţărişoare.

Doar fraţii de peste Prut au ţinut să fie…separaţi!… Că este altă republică…că aşa se cuvine…că nu se ştie cine ce va spune…

Asta până când…palinca a făcut zob împărţirea pe reprezentanţe naţionale!

Iar tentantele colege rusoaice, îmbujorate, dar vesele şi plăcute, ne făceau cu ochiul, că paharele lor trebuiau reumplute…

Azi nu mai ştiu de soarta diplomatului. Dar ofiţerul mi-a scris. Frumos. Ca între fraţi.

Momentan condamnaţi… să fim încă separaţi…

~