Posts tagged: DULCE CA MIEREA ESTE GLONŢUL PATRIEI…

Generalul Grumaz pune degetul pe rană!

images

Întors de la o reuniune organizată în Germania, sub egida Agenţiei NATO de Comandă, Control şi Consultanţă/NC3A, împreună cu AFCEA/Asociaţia de Electronică, Comunicaţii şi Sisteme Informaţionale pentru Forţele Armate, generalul român constată cu tristeţe:

– Industria românească de profil nu este interesată de banii de la NATO, sau de colaborări cu companii de renume, din lume, precum IBM sau Cassidian.

Detalii uluitoare puteţi citi AICI.

UN SIMPLU ROMÂN

Incredibil, dar adevărat.

NE NAŞTEM SINGURI…

UN SPIRIT LIBER ŞI-A PICURAT,
CÂTEVA SECUNDE, GÂNDURI ALTFEL ROSTUITE,
DESPRE ÎNCEPUTUL LUMII…SALE.

FRUMUSEŢEA VERSURILOR M-A DETERMINAT
CA SĂ TREC PESTE INTERDICŢIA EXPRESĂ:
NU LE PUBLICA!

NU VOI DA NUMELE CREATORULUI
ACESTUI POEM AL REGĂSIRII DE SINE.

VOI SPUNE DOAR ATÂT.
TRĂIEŞTE DEMN, ÎN ROMÂNIA.

Solitudes

Azi, când am ingropat adânc, sub pleoape,
Primul sărut pe care mi l-ai dat,
Încep să cred ce mi s-a spus odată.
Şi asta-i tot ce-mi pare-adevărat.

Ne naştem singuri şi la fel murim.
Şi chiar dacă mă ţii, zâmbind, de mână,
N-am să mă fac lumină, ci ţărână
Şi voi pleca. Şi n-o să ne mai ştim.

Făcut-am temple lungi, până în zare,
Dintr-un nisip din cel mai aurit.
Şi le-am crescut pe ţărmuri, lângă mare,
Dar, după valuri, mi s-au năruit.

Eu nu vreau să accept că totul moare,
Să văd cum ochii tăi sunt tot mai reci.
Ai mai avut castele şi mă doare
Când văd cum pe-ale mele le îneci.

Poate-am greşit!-mă-ntreb privind spre tine.
Nu te cunosc. Te văd ca pe-un străin.
Mă-ntorc pe primul drum. Numai cu mine.
Ne naştem singuri şi la fel murim!…

NICIUNUL

Niciunul dintre camarazii mei nu a îngenunchiat vreodată de frică.

Dar a plecat capul, înainte de a primi binecuvântarea preotului, pentru o misiune din care ar fi putut să nu se mai întoarcă.

Niciunul dintre ofiţerii demni ai Armatei României nu s-a făcut preş în faţa avortonilor politici ai vremii.

Dar a lăcrimat la mormântul lui Avram Iancu, cel rămas singur prin munţii goliţi de bărbăţie.

Niciunul dintre cei căzuţi la datorie în teatrele de operaţii ex-iugoslav, irakian şi afgan nu şi-a trădat jurământul militar.

Dar a apărat Onoarea României, chiar cu preţul vieţii.

Niciunul dintre rezerviştii simpli ai ţării nu a oferit conaţionalilor săi ciocolată din goana maşinii şi pantofi cu toc ţărăncilor chinuite de munca câmpului.

Dar fiecare dintre ei a sărutat, cu ochii înlăcrimaţi, mâna măicuţei uitate de Dumnezeu, în universul rural al octogenarilor ce aşteaptă senini Judecata de Apoi.

Niciunul dintre comandanţii, cu coloană vertebrală, aflaţi acum în rezervă, nu şi-a turnat semenii pentru a lua o stea scânteind a laşitate ascunsă cu aroganţă.

Dar fiecare dintre ei se bucură când vede, fie şi câteva secunde, Drapelul de Luptă, în fruntea unei coloane militare.

Niciunul dintre militarii profesionişti de ieri nu a învăţat să tragă cu arma, pentru a o îndrepta împotriva compatrioţilor săi.

Dar a executat ordinul de a ieşi în stradă, când la graniţe zăngăneau legiunile vecinilor, nerăbdătoare să hăcuiască teritoriul indivizibil al României.

Niciunul dintre militarii adevăraţi ai ţării nu s-a lăsat pradă disperării, când a fost batjocorit de mai marii vremii.

Dar a ştiut să facă, din izolarea sa, temeiul îndârjirii de a învinge Minciuna din fruntea ţării.

Niciunul dintre purtătorii de uniformă ai Armatei României, care a trecut Oceanul, nu s-a urcat în Statuia Libertăţii doar pentru a privi de sus New York-ul.

Ci pentru că a sperat şi speră că Lumina Libertăţii nu se va mai stinge, niciodată, în ROMÂNIA.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

NEÎNCREDEREA PREZIDENŢIALĂ

EDITORIAL PUBLICAT DE ZIUAVECHE.RO

50042-0-basescu_cu_militarii_romani_din_afganistan

Ştiaţi proverbul grec:”Cel ce este temut de mulţi să se teamă de ei”?

Acest aforism mi-a venit în memorie când am aflat noile numiri, în funcţii importante din Armata României.

Sub pretextul promovării unor profesionişti militari tineri, sunt marginalizaţi generali cu evoluţii respectate la Cartierul General al NATO, din Bruxelles, şi la Comandamentul Central American – CENTCOM din Tampa, Florida.

O explicaţie plauzibilă? Neîncrederea actualului preşedinte în propozabilii, de drept, la funcţiile cheie din armata ţării.

Un argument? În noaptea Anului Nou, când a preferat să nu adreseze un gând bun compatrioţilor săi, preşedintele a dorit să îl aibă musai lângă el, pe ministrul apărării naţionale.

Dacă generalilor numiţi acum, pe posturile la care ar fi visat doar peste câţiva ani buni, li s-ar pune o întrebare comună, răspunsul lor onest ar fi acelaşi:”- Nu mă aşteptam la o asemenea ascensiune rapidă…”

Doar, din primul moment când poartă uniforma militară, viitorul profesionist înţelege şi respectă o ierarhie cu grade, funcţii şi criterii de promovabilitate la comanda grupei, plutonului, companiei, batalionului, brigăzii, diviziei, categoriei de forţe armate şi Statului Major General.

În timp apare departajarea profesională. Afectată, în ultimele două decenii, de amestecul grosolan al factorului politic în gestionarea problemelor armatei.

La reducerea masivă a Forţelor Armate Române au contribuit substanţial şi consilierii americani. Ani buni, armata de peste Ocean a constituit un element de referinţă pentru reforma şi restructurarea structurilor militare româneşti.

Concomitent, mii de militari români s-au convins, în teatrele de operaţii ex-iugoslav, irakian şi afgan de dotarea tehnică superioară a U.S. Army, de instrucţia modernă şi capacitatea de a duce lupta în condiţii de maximă ostilitate pe plan local.

Nu puţini ofiţeri români au urmat cursuri peste Ocean şi au absolvit instituţii militare americane prestigioase. În toate, regula de bază fiind supremaţia valorii reale. Nu mimate.

Şi iată că acum, în cea mai atipică ţară a Uniunii Europene, până şi numirile la vârful ierarhiei militare nu respectă criteriile de promovare existente în armatele celorlalte state membre ale NATO.

Drama noilor generali promovaţi? Va fi în momentul când se va reveni la normalitate. Vorba unui înstelat:Unde să mai fiu numit, după ce am fost şeful Statului Major General?”

La Cotroceni…

ARTICOL ACCESAT DE ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ,
PE 17 IANUARIE 2011

61%

Ganditorul de la hamangia si statueta feminina hamangia

Sunt unul dintre simplii cetăţeni ai României care crede, nu speră, că 2011 este finalul unui mod de a fi la putere în Ţara Mioriţei.

Viaţa va confirma, sau infirma, acest trend, tot mai vizibil, în lumea celor batjocoriţi şi umiliţi numai pentru că… au avut o altă traiectorie în viaţă decât acela ce i-a păcălit, când le-a momit voturile, pentru a fi mai marele stânei de defetişti – dintre Carpaţi şi Marea Neagră.

Lucrurile s-au schimbat, între timp. Acesta este motivul pentru care, în calitate de jurnalist, am pus o întrebare, pe acest blog:

DE CE A EVITAT PREŞEDINTELE SĂ SE ADRESEZE COMPATRIOŢILOR SĂI, ÎN NOAPTEA DE ANUL NOU?

Departe de a fi surprinzătoare, răspunsurile arată cine trebuie să îşi facă bagajele, pentru „zări mai calde”, pe alte meridiane:

1. DE TEAMĂ, FAŢĂ DE HUIDUIELILE MULŢIMII ADUNATE ÎN PIAŢA UNDE AR FI POPOSIT PENTRU ÎNTÂMPINAREA NOULUI AN – 61 % dintre votanţi;

2. ESTE CONŞTIENT DE OSTILITATEA CONAŢIONALILOR LUI, GENERATĂ DE MODUL CUM CONDUCE ROMÂNIA- 31% din voturi;

3. DIN LEHAMITE, FAŢĂ DE NERECUNOŞTINŢA CONCETĂŢENILOR SĂI, ÎN URMA BENEFICIILOR ADUSE DE POLITICA LUI. – 8% dintre cititori.

~