MENTALITATEA DEFETISTĂ

Pe 21 decembrie 1989, şeful de atunci al statului român era şocat de transformarea adunării bucureştenilor, din faţa sediului partidului de guvernământ, în prima manifestare televizată a unei nemulţumiri populare ce nu mai putea fi tăgăduită.

Pe 21 decembrie 2010, preşedintele de azi al ţării a fost neplăcut surprins de atitudinea comună a şefilor diplomaţiilor franceză şi germană, care au sancţionat, într-o formulă neaşteptată, modalitatea în care este acum guvernată România.

În urmă cu 11 ani exista arealul demnitarilor oficiali, de partid şi de stat, care aveau privilegii ascunse, dar reale.

Azi, fidelii puterii nu se sfiesc să îşi arate averile acumulate te miri cum, în cruntă contradicţie cu nivelul de trai al majorităţii covârşitoare a românilor de rând.

Atunci, în 1989, premierul Constantin Dăscălescu a jucat la două capete, iniţial de partea preşedintelui, ulterior, pentru câteva ore, de partea conaţionalilor uluiţi că au putut pătrunde nestingheriţi în sediul Comitetului Central.

În 2010, premierul Emil Boc, loial conducătorului statului, nu se mai bucură decât de stima unui român din zece alegători, conform ultimului sondaj de opinie.

La ultimul miting de sorginte comunistă, liderul partidului de guvernământ, din 1989, anunţa o sporire minimală a salariilor conaţionalilor săi.

În declaraţiile sale, reiterate pe parcursul anului 2010, şeful, în scripte, al formaţiunii politice care exercită azi puterea executivă, anunţa diminuarea semnificativă a salariilor, promiţând ulterior, în 2011, o revenire, parţială, la nivelele iniţiale.

La finele anului 1989, armata era supusă unui foc încrucişat, al celor care doreau adevărul despre modul cum au fost împuşcaţi peste o mie de români, şi al celor care refuzau să accepte subordonarea faţă de un ministru desuet.

Acum, armata a privit în tăcere mascarada imagologică, de arestare a doi înstelaţi, organizată pentru impresionarea U.E., aşteptând resemnată înlocuirea actualului lider militar cu unul care să corespundă criteriilor prezidenţiale. Aparent profesionale.

Iată simple repere ale convingerii publice că lucrurile merg din rău, în mai rău. O mentalitate mioritică care ne ţine cu capul plecat. Dar nu pentru multă vreme.

În istoria naţională, învingătorii au apărut când nu mai credea nimeni că poate veni clipa independenţei, aceea a unirii, ulterior a reîntregirii României. Iar anul 2011 poate fi eliberarea de tristeţea naţională.

EDITORIAL PUBLICAT DE ZIUAVECHE.RO

DE CE NU ESTE GRAŢIAT GENERALUL STĂNCULESCU?

Exact cu doi ani în urmă, la aceeaşi rubrică, găzduită de un alt săptămânal, ceream public, actualului şef al statului, cu argumente adecvate, graţierea generalului Victor Atanasie Stănculescu.

Aşa, patria îi este recunoscătoare generalissimului. Ţinându-l după gratii. Bravos, naţiune! Halal să-ţi fie…

SPERĂM SAU CAPITULĂM?

*Un caz – armata, o privire culturală

Titlul nu-mi aparţine. El este genericul părţii a patra, din cele cinci secţiuni câte are volumul scris de Maria şi Dumitru Iacob, intitulat, cu o fină ironie, „Fondul şi forma/o poveste culturală”, publicat la Editura Tritonic. Iar aceste rânduri nu sunt un laudatio. Ci semnalarea efortului a doi comunicatori cu audienţă în mediul universitar şi tangenţe cunoscute cu lumea militarilor români.

În esenţă, Maria şi Dumitru Iacob oferă, cu eleganţă, o consiliere gratuită. Una valabilă la toate nivelele societăţii noastre. Sintetizabilă în îndemnul ”Pentru a nu ucide comunicarea, evitaţi tonul ultimativ! ” Ei, aş…

CURSIV PUBLICAT ÎN ZIUA VECHE.RO
Read more »

ROMÂNIA TA!

ROMÂNIA TA este aşa cum o simţi, cititorule.

CURSIV PUBLICAT DE ARENA.MD

DAN GÎJU: SOLDAŢII PATRIEI MELE

Fotografie de arhivă

Soldaţii Patriei mele s-au refugiat pe monumentul eroilor;
ultima lor baricadă înainte de scâncetul veacului,
şi de acolo tot le trimit bezele nepoţilor,
dar şi sfaturi,
pe care ei le traduc după propriile criterii:
cică cine va face ca ei, ca ei să păţească.

Căci clipa aceea e pe drum, vine…

Bucureşti, 6 septembrie 2006

7% MARINARI RESPONSABILI

Pe acest blog a fost postată întrebarea, de inspiraţie pur jurnalistică:

CUM APRECIAŢI PRELUNGIREA MANDATULUI ACTUALULUI ŞEF AL S.M.G., PÂNĂ LA 31 DECEMBRIE 2010?

Cititorii acestui spaţiu electronic au citit, unii au surâs cu subânţeles, alţii au ridicat din umeri şi câţiva – inconştienţi, evident…- au votat răspunsurile preferate după cum urmează:

1.CONFIRMAREA SERVICIILOR ADUSE DE AMIRAL MARINARULUI DE LA COTROCENI, 58% dintre voturi;

2. UN ABUZ, 18% din opţiuni,

3. LIPSITĂ DE BUN SIMŢ, 17% dintre cei lucizi.

4. NORMALĂ, 7% , adică marinari responsabili.

Despre ce discutăm aici?

Ciocu’ mic şi…
frecaţi puntea…

NE TREBUIE UN “MORT”…

© Titlul nu este deloc cinic. Cu ani în urmă am împărţit
luni bune de teste, bucurii şi confesiuni cu un ofiţer blond
din armata cehă. Anterior cursului la care participa în Baza
Borden, a Forţelor Armate Canadiene, undeva lângă Toronto,
junele căpitan din Praga fusese bodyguard-ul ministrului apărării
în Cehoslovacia socialistă.

Într-o seară, acest camarad din poliţia militară cehă m-a
întrebat dacă ştiu cum a fost schimbat regimul
comunist la el în ţară.

Reproduc, din memorie, ceea ce mi-a relatat
colegul de curs:

– Demonstraţiile celor dornici de o înlăturare a conducerii
perimate din fruntea statului continuau cu participarea
a zeci şi zeci de mii de tineri. Dar regimul se simţea stăpân pe situaţie.

Din acel moment, forţele de ordine au dispărut.
Mulţimea a fost de neoprit preluând de facto
controlul asupra Capitalei. Fără să moară nimeni!

– Ce glumă este asta? am întrebat eu. Şi studentul împuşcat?

– A fost recunoscut, peste un an, pe stradă, de un ziarist prevenit de serviciul nostru de informaţii. Populaţia trebuia să afle că nimeni nu a murit la abolirea vechiului regim.

“Studentul” era un tânăr ofiţer, bine instruit, din intelligence-ul autohton. A marcat bine momentul, care a dus la schimbarea regimului în ţara noastră. Nimeni nu l-a decorat. Şi nimeni nu i-a trecut numele în cartea de istorie.
Dar, fără curajul său…