Posts tagged: ELENA UDREA

Şansele prezidenţiabilelor Stela Popa, Elena Udrea şi Hillary Clinton

OBAMA====

Read more

LOIALITATEA lui Mihai Stănişoară

eums

Elena:

– Ai plecat din PDL, pentru că nu mai puteai fi Ibrahim Paşa, pe lângă sultana Hurem?

Mihai:

– Nu. Doar ca să îl ajut pe viitorul preşedinte Crin Antonescu ca să înţeleagă ce înseamnă loialitatea unui ex-consilier prezidenţial. La vremuri noi… tot noi, Elena. Tu la PDL, eu la Cotroceni.

Limbajul corpului Elenei Udrea

E.U.

Fără etichetări şi judecăţi pripite.

Elena Udrea este o femeie frumoasă.

Conştientă că simpla sa trecere, printre colegii de parlament, îi determină, până şi pe cei ce o critică, pe micile ecrane, să întoarcă după ea capul, cu gânduri nu tocmai cucernice…

Ceea ce s-a petrecut însă, pe 27 aprilie a.c., în Parlamentul României, i-a dinamitat literalmente speranţele sale politice, cel puţin pe termen scurt.
Read more »

Războiul celor două (p)roze

Miss-Piggy-The-Muppets-2

– Onţanule! Noi nu am avut nici ezitări, nici bâlbâieli. De la noi nu a plecat niciun primar, noi am rămas pe ce am decis. Decizia de a merge singuri în alegeri este urmare a ceea ce s-a întâmplat nu în organizaţia PDL, ci la organizaţia UNPR!

– Sunt câteva dificultăţi importante în încheierea unui acord cu PDL şi anume dificultăţi ideologice – UNPR este un partid de centru – stânga, iar PDL se defineşte tot mai mult ca un partid de dreapta care, prin politicile sale a dus în ultima perioadă la sărăcirea populaţiei, fără a lua măsurile necesare compensatorii. Asta deşi UNPR a cerut acest lucru în nenumărate rânduri, mai ales pentru persoanele cu pensii şi salarii mici. Cât despre primari… cu câţi a plecat Sorin Frunzăverde, din PDL, madam Udrea?

“Cea mai bună absorbţie”

Elena-Udrea

AGERPRES: Preşedintele Traian Băsescu a declarat că Elena Udrea a avut la ministerul dezvoltării şi turismului, pe care l-a condus în Cabinetul Emil Boc, cea mai bună absorbţie a fondurilor europene: Unii au fost foarte buni. Este ţinta obişnuită Elena Udrea, dar trebuie să vă spun că a avut cea mai bună absorbţie. Ne place, nu ne place, cum era ea cu tocuri înalte, cu pantaloni strâmţi, a avut cea mai bună absorbţie a fondurilor europene, a spus Băsescu duminică, la Pro Tv, întrebat dacă regretă plecarea vreunui ministru democrat-liberal din Guvernul Emil Boc, cum ar fi fostul ministru al dezvoltării, Elena Udrea.

Întrebarea este: cui îi pasă? (video)

Fragment din serialul de televiziune Muppets:

Statler_and_Waldorf

Statler:

– Ştiai că Elena Udrea a declarat joi că îi înţelege pe cei ce îşi strigă nemulţumirea în Piaţa Universităţii, dar pe aceia dintre ei care fac politica în stradă îi sfătuieşte să treacă la muncă?

Waldorf:

– Păi tocmai asta a înfuriat-o pe Callista, soţia prezidenţiabilului Newt Gingrich!

Statler:

– De ce?!…

Waldorf:

– S-a dus glonţ la Newt şi i-a spus că îndemnul său, către manifestanţii mişcării Occupy Wall Street, de a face un duş şi de a căuta locuri de muncă i-a fost copiat fără neruşinare la Bucureşti!

Statler:

– Şi Newt ce a spus?

Waldorf:

– Mana… Mana…Deci… cui îi pasă?

Ultima ştire din România! (video)

clinton_obama_0107

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama:

– Am fost informat de directorul CIA, generalul David H. Petraeus, că madama de la Bucureşti, Elena Udrea a declarat că soluţiile trebuie să fie soluţii economice, în primul rând! În ce lume trăieşte protejata lui Băsescu?

Secretarul de stat, Hillary Diane Rodham Clinton:

– Întrebarea mă flatează, domnule preşedinte. Dar este retorică. A celor care pleacă. Mai curând decât se aşteaptă… Dragostea ei, mai mult sau mai puţin oficializată, nu va mai trăi acolo…

OANA STANCU, CRUCEA PATRIARHALĂ ŞI LUMINIŢA KOHALMI

128781749041137580

Nu am fost un fan al moderatorilor Oana Stancu şi Adrian Ursu, când evoluau la postul de televiziune Realitatea TV. Dar iată că sâmbătă, 16 aprilie a.c., cei doi au oferit telespectatorilor Antenei 3 un show de zile mari.

În vizorul lunetei lor jurnalistice a fost luat cazul doamnei Luminiţa Kohalmi, consilierul atotputernicei ministrese Elena Udrea. Un personaj tipic ascensiunii nefireşti în societatea românească postdecembristă.

Cineva – bineînţeles că nu de la Direcţia Generală de Informaţii a Armatei – a sensibilizat-o pe domniţa Oana Stancu asupra modului în care consilierul amintit (nu) şi-a completat declaraţia de avere. Omiţând, de pildă, faptul că, împreună cu soţul ei, a preluat, printr-o ciudată operaţiune de închiriere – cu evidentă dedicaţie – un număr de hoteluri deţinute anterior de Ministerul Apărării Naţionale, într-o localitate montană.

Ei bine, explicaţia pe care nu o bănuia teleasta Oana Stancu, privind favorizarea unor asemenea întâmplări – şi a altora similare – în mediul militar românesc este simplă ca bună ziua!

Cetăţeana Luminiţa Kohalmi este total nevinovată.

Şi am să explic, pe această cale, din ce motive e neprihănită.

Domnia sa nu ar fi ajuns şefa structurii de relaţii publice, a Ministerului Apărării Naţionale, venind acolo de mânuţă cu ministrul liberal Teodor Atanasiu, dacă ar fi existat, ca la Pentagon, criterii clare pentru schema posturilor destinate exclusiv numirilor politice – funcţii care se ocupă şi se eliberează la sosirea, respectiv plecarea demnitarului, care are dreptul să se bizuie pe o echipă proprie, de încredere.

Şi în trecut şi în prezent, de câte ori are chef ministrul armatei, poate transforma, peste noapte, un post de general într-unul de funcţionar civil.

Doamna Kohalmi nu are nicio vină, că nu a dat concurs pentru ocuparea postului de şef al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice, deoarece nimeni nu a îndrăznit să îl sensibilizeze pe delicatul ministru că această probă ţine de regulile tipice managementului resurselor umane din M.Ap.N..

Iar cei ce ştiau – un general ce uda cu sârg florile din biroul propriu şi un colonel, amândoi în rezervă, ultimul fiind chiar consilier juridic în direcţia menţionată – preferau “să mănânce” liniştiţi salariul substanţial, de care beneficiau în plus faţă de pensia curentă.

Aceeaşi doamnă nu poate fi acuzată că a intrat la doctorat, la Universitatea Naţională de Apărare, ca orice protejat al clasei politice, rectorul de atunci nepermiţându-şi cu ea – în ziua destinată oficial procedurii de admitere – mai mult de un mimat dialog academic, terminat în câteva minute.

După cum nu există niciun temei să fie admonestată, pentru faptul că a solicitat ulterior, sub pretext că se plictiseşte pe fotoliul de şefă a direcţiei menţionate, să predea… ore la cursanţii U.N.Ap.. Ucenicul vrăjitor!

Oana Stancu menţiona, în trecere, în emisiunea amintită, că ultima funcţie a doamnei Kohalmi, la M.Ap.N., a fost cea de director adjunct. Este meritul ministrului Sorin Frunzăverde de a fi realizat că între dorinţa şi putinţa ex-liberalei Kohalmi, pe plan profesional, un gest de bon ton era să facă un pas înapoi, fie şi pentru simplul motiv că armata română are nevoie de lideri militari şi civili care să stăpânească, printre altele, arta oratorică – in integrum. Asta, ca să fiu elegant…

Ministrul Teodor Meleşcanu nu este deloc inocent în menţinerea unei situaţii nefireşti, la structura de relaţii publice menţionată. Dacă dorea să fie înconjurat numai de spirite feminine, precum purtătoarea sa de cuvânt, putea proceda ca în Bulgaria, unde direcţia similară a fost reînfiinţată numai cu purtătoare de cosiţe – inteligente, excelente vorbitoare de limbă engleză, diplomate, generând interlocutorilor militari simpatie, nu adversitate.

Acelaşi ministru l-a adus pe colonelul în rezervă Posteucă pe post de uşier, mă scuzaţi, consilier al său şi – drept răsplată pentru te miri ce – l-a avansat la gradul de general, unul devenit desuet în armata română de azi.

Şi pentru că ministrul pleca, iar generalului Posteucă îi plăcea munca de Moş Teacă, s-a ales şi cu firmanul de administrator al unei staţiuni de refacere a vitalităţii cui vreţi dvs., oficial a militarilor întorşi din teatrele de operaţii.

By the way!/Apropo! Noroc cu americanii.
Că dacă ei nu băteau obrazul oficialilor români, pentru ca militarii noştri să se bucure, la revenirea în patrie, de facilităţi similare profesioniştilor de peste Ocean, azi staţiunile turistice ale Armatei României ar fi fost o simplă amintire.

Nici ministrul Gabriel Oprea nu este de acuzat. Cum în armata română civilii aduşi şi numiţi de un titular al M.Ap.N. nu pleacă împreună cu el, li se caută pretexte.

Şi mister Posteucă ştia că îi va veni rândul. A simţit clipa atunci când a dorit – cum singur declara – să explice ministrului cum ar salva el, mare specialist, o staţiune de refacere a energiilor militarilor reveniţi din deşertul afgan.

Însă ministrul Oprea a fost mai abil. Şi a împuşcat trei iepuri dintr-o lovitură – îndepărtarea lui Posteucă, justificarea unor economii bugetare, mulţumirea doamnei Elena Udrea, prin falicitatea acordată inocentei Luminiţa Kohalmi.

Care, repet, pentru domniţa Oana Stancu, că este total nevinovată.

Vinovaţi sunt generalii care au acceptat infiltrarea în Ministerul Apărării Naţionale a unor personaje care se pricepeau la armată, precum s-ar fi priceput ei la problemele Patriarhiei. Cu precizarea că unii înstelaţi au primit Crucea Patriarhală, şi şi-au făcut semnul crucii de câte ori pleca câte un ministru şi ei rămâneau pe funcţie. Drept plată că au avizat încadrarea unor neica nimeni, pe posturi de maximă răspundere.

Vinovat este şi acel consilier etern, despre care se ştie că are dosarul preşedintelui ţării, om cu apetit pentru intelligence-ul militar, care a încurajat constant evoluţia ascendentă a doamnei ce a uimit-o pe Oana Stancu – deoarece a tras o linie în dreptul soţului ei, pe declaraţia de avere. Un gest înduioşător.

Semn al cultivării, la nivel subliminal, al valorilor familiale.

Am admirat-o pe Oana Stancu, care l-a executat public pe actualul şef al structurii de relaţii publice din armia română. Domniţa Oana nu ştia, dar intuia, că telefonistul de serviciu la M.Ap.N. are mandat să scoată castanele din foc cu argumente de care şi el ar fi râs, ca marinar uns cu toate alifiile, dacă nu ar fi primit şi acceptat o misiune atât de ingrată.

Telefonistul fiind un mai vechi admirator al virtuţilor profesionale ale inocentei doamne, a cărei neprihănire o apăr prin aceste rânduri. Chiar dacă ultima doamnă numită ca secretar de stat, de sorginte tot liberală – un alt monument de inocenţă profesională, pildă de umilire zilnică a generalilor din subordine -, se mira cu voce tare şi martori pe sprânceană, cum a fost posibil, dacă doamna Kohalmi nu se pricepea la relaţii publice în armată să nu fie ajutată de liota de colonei, care-i pupau mânuţa de dimineaţa până seara? Orgolii cazone…

Iată de ce propun jurnaliştilor Oana Stancu şi Adrian Ursu, o emisiune focalizată pe (in)compatibilităţile – la nivelul politicilor de resurse umane – existente între Pentagon şi M.Ap.N.

Mă tem însă că vor rata un nou show.

Pentru simplul fapt că domniţa Oana va râde non stop, de cele descoperite, în acest areal, al mediului militar. Iar domnul Adrian îşi va face cruce…

~