Posts tagged: Neculai Onţanu

FANFARA DE LA BUCUR OBOR

FANFAN

Printre fulgi darnici cu mulţimea din piaţa lui Neculai Onţanu cel cu stelele de general luate precum… firmanele date de turci unor palizi, trecători şi temători domnitori ai ţărilor române – am avut surpriza să mă frec la ochi, nu din cauza fuioarelor de nea, ci a unor instrumentişti, dintr-o fanfară aparent bine organizată.

Postată cu spatele la palatul primarului menţionat şi cu faţa la fraierii ce intrau în piaţă. Proşti, dar mulţi… Nu sunt bani? Este criză? Oamenii vin.

Se uită. Mai stau pe gânduri. Şi atunci sunt asaltaţi de concetăţenii noştri, marca Vanghelie…

Care, pentru numai 5 lei vând ce pot, ce te surprinde, sau te înduioşează. Nu mai contează. Şi tuciuriii au succes!

Citesc din ochi pe viitoarele victime. Le onorează cu apelative aiuritoare, cu titluri inexistente, simţind Nevoia de Respect a anonimilor uluiţi la câte văd şi doar unele pot pune în pungile târâte cu alte planuri de acasă…

Fanfara cântă. Ba ca la mort. Ba a Moş Crăciun, cu plete cum or fi şi obraji întristaţi de neputinţe ascunse copiilor, soaţelor, celor apropiaţi…

Asist şi la o scenă demnă de Decameronul! O doamnă copleşită de afurisenia zilei în care a fost nevoită să ia acasă doar trei rămurele de brad, nu un pom de Crăciun ţipă către o vânzătoare tuciurie:

“- Uită-te la el! Are sculele puse-n cui şi mă întreabă de dragoste!”

Lumea râde. Cel încriminat a dispărut brusc. Fanfara cântă.

“Este cald şi bine…” se mint pribegii ameţiţi, din cenuşia mulţime…

JALNICA POLITICIANĂ: Madama UNPR

O cunoaşteţi.

Nu este nevoie să îi inserez aici fotografia.

Este suficient să vă readuc aminte că la moartea tatălui lui Mircea Geoană – cel cu studii în Franţa şi călătorie secretă la Moscova – a aşteptat timp îndelungat, lângă Cozmin Guşă, ca singurii membri de valoare ai PIN, ca să vină prezidenţiabilul şi să-i bage în seamă…

Priveam stupefiat, ca simplu cetăţean, pe cei doi actori neinspiraţi, din Cimitirul Militar Ghencea, nevenindu-mi să cred că prezidenţiabilul amintit s-ar putea însoţi cu doi autopropulsaţi pe scena deja ridicolă a politichiei româneşti!

Dar aşa a fost.

Şi cum Cimitirul Democraţiei, pardon, al militarilor de carieră – nr.1, cum l-a denumit Alteţa Sa Zisu – era sub umbrela UNPR, madama, actriţă bună pentru studiourile TV, cele dornice de câte o pată de culoare, ignoranţă, suficienţă de sine şi opinie deşucheată, a trecut sub… pulpana, evident, la figurat, a lui monsieur Gabriel Oprea.

Gabriel?

Culmea este că tocmai zilele trecute a rostit cuvântul – ca şi Elena Ceauşescu – magic: Victor!

Nu Victoraş, ce-i drept, dar era faţă în faţă cu… celebrul colonel Turcescu!

Merita să fi văzut faţa acestui imberb, după lovitura de imagine dată de Madama UNPR!

În propria lui emisiune, pro-Băsescu, vine alungata… de şeful de la Cotroceni, se uită candid în ochii lui şi îi spune calm: Victor!

Ponta, ne-Ponta, gura păcătoasei, în meandrele politichiei autohtone, adevăr grăieşte – UNPR ar cam vrea în guvernarea USL, fie aceasta şi din noiembrie…

Altfel cum vă explicaţi că până şi Mircea Dinescu l-a invitat, la dejunul său televizat, de duminică, 1 iulie, pe marele general UNPR, cu două stele, bine rumenite, Neculai Onţanu?!

Şi ca tacâmul să fie complet, până şi Antena 3, marea televiziune adorată de popor, apărătoare a demascărilor pe surse, la ore de maximă audienţă, a invitat-o pe Madama UNPR la un schimb democratic de opinii, în platoul sfinţit de multe demagogii.

Bine am ajuns.

Frumoasă ţară.

Păcat că este locuită…

~