Drama căpitanului magistrat Constantin Balosache

Read more

Ucraina vrea relaţii de tip win-win, cu România

Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei vrea o relaţie constructivă cu presa română

După apariţia interviului ce mi l-a acordat Excelenţa Sa Teofil Bauer, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Ucrainei în România, diplomatul trimis de Kiev m-a invitat la un dialog informal. Au fost prezenţi Ihor Holovchenko, secretarul 2 al Ambasadei Ucrainei în România şi Alexandru Poleucă – însoţitorul meu şi realizatorul ilustraţiilor acestei consemnări -, recent întors dintr-o vizită inedită în Bucovina de Nord, un subiect asupra căruia voi reveni într-un material aparte.

Efigia lui Ciprian Porumbescu – la Cernăuţi

Ambasadorul ucrainean a manifestat interes faţă de cele relatate privind popasul la Cernăuţi şi a precizat că ani buni – din 1997 până în 2003 – a fost şeful Administraţiei Regionale de Stat, din Cernăuţi. Dialogul ulterior s-a axat pe interesul emisarului Ucrainei de a avea multiple modalităţi de a se adresa cititorilor, ascultătorilor şi telespectatorilor, din ţara noastră, cei interesaţi de viitorul relaţiilor bilaterale dintre ucraineni şi români, unul în care moştenirile trecutului să fie abordate fără încrâncenări, în respectul adecvat, al partenerului de discuţii.

Aici lucrează jurnalişti de limbă română, din capitala Bucovinei de Nord

Cei doi diplomaţi ucraineni şi-au arătat interesul pentru concretizarea sugestiei de a participa, pe viitor, la emisiunea “Paşaport Diplomatic”, realizată de colegul Balazs Barabas, la postul TV DIGI 24. Un detaliu semnificativ pentru mandatul actual al diplomatului ucrainean, acela de a explica opţiunile de viitor ale conducerii ţării sale, dornică să aibă cooperări principiale, pozitive, de tip win-win, cu România.

ZODIA SCORPIONULUI (4)

Ofiţer până la capăt

Alexandru Poleucă este cel care mi-a acordat un fulminant interviu, în ultima mea săptămână trăită sub presiunea ocultei feminine din menestrelul atunci republican al apărării, acum brusc devenit regal, neoficial, cu bonete de înstelaţi tăcuţi şi cu plachete monarhiste, pentru bunicuţi stătuţi.

Dialogul s-a derulat sub presiunea telefoanelor, care mă somau să mă supun la tot felul de inepţii. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat. A fost primul şi ultimul interviu de răsunet, despre evenimentele din decembrie 1989, într-o publicaţie oficială, unde identitatea interlocutorului nu a fost, pe moment, dezvăluită.

Alexandru Poleucă este tot colonel în rezervă, un om care, din dragoste de ţară, a reuşit să realizeze o punte spre ceea ce şi azi li se pare unora un tărâm prea ostil şi îndepărtat.

Iar una dintre mândriile sale, poate cea mai mare, este fata care vorbeşte, la perfecţie, limba arabă. De altfel, recent, însoţindu-mă la o recepţie în arealul diplomaţilor veniţi la Bucureşti din Orientul Mijlociu, şi-a sunat fata la telefon şi a pus-o să vorbească cu ataşatul pentru presă, al ambasadei Egiptului, care ne invitase la aniversarea forţelor armate din ţara respectivă. Pe măsură ce se derula dialogul, tânărul diplomat făcea ochii mari! Se minuna! Şi în final i-a recunoscut tatălui, că vocea de la telefon pare a fi una aparţinând unei… fiinţe născute la sud de Marea Mediterană.

Această afirmaţie a coincis cu laurii spirituali râvniţi de Alexandru Poleucă. Un simplu ofiţer român, rezervist acum, dar militar până la capăt!

La mulţi ani frumoşi şi viguroşi, domnule colonel, în rezerva Armatei României, Alexandru Poleucă!