Volumul “Coroana din cenuşă” va fi lansat la Alba Iulia

După cum scrie ziarul UNIREA, în şedinţă extraordinară, consilierii locali albaiulieni au aprobat, cu unanimitate de voturi, alocarea unor fonduri din bugetul local al municipiului Alba Iulia pentru activităţi culturale. Proiectul a fost aprobat cu unele modificări.

Astfel, s-a aprobat alocarea sumei de 6000 de lei Şcolii Miceşti, pentru realizarea şi achiziţionarea a 10 costume populare autentice pentru copii, necesare promovării, păstrării şi valorificării comunităţii locale.

Alţi 3000 de lei au fost alocaţi, în baza parteneriatului cu Primăria Chişinău, pentru editarea volumului de poezii “Coroana din cenuşă, 100 de poeme de patrie şi dor”, scris de Maria Augustina Hâncu.

Volumul va fi lansat la Chişinău şi Alba Iulia în 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, circa 200 de exemplare, din cele 1000, care vor fi tipărite urmând să fie donate municipiului Alba Iulia.


Poeta Maria Augustina Hâncu

Asupra acestui eveniment voi reveni cu semnificative detalii.

Victoria Ungureanu la Veneţia

Imaginile de mai jos mi-au adus aminte de o tapiserie pe care bunica o ţinea în camera de oaspeţi. Aceasta înfăţişa una din pieţele Veneţiei, recognoscibilă în ultimele secunde ale clipului inserat aici. Şi chiar dacă viaţa mi-a hărăzit şansele de a poposi, de două ori, în nordul Italiei, nu am avut ocazia de a ajunge şi în oraşul conturat pe tapiseria amintită…

Iată însă că Victoria Ungureanu, despre care am scris, nu cu mult timp în urmă, că are un posibil drum de teleastă, îşi surprinde simpatizanţii cu un neaşteptat clip, realizat cu un coechipier necunoscut, dar previzibil, despre călătoria sa în menţionata localitate italiană.

Domniţa Ungureanu fiind un om liber din Chişinău, care gândeşte şi scrie româneşte, după cum vă puteţi convinge apăsând AICI.

Candoarea Victoriei Ungureanu

Victoria Ungureanu este o basarabeancă ce poate avea adumbriri trecătoare, la ceas de seară, dar al cărei spirit renaşte în fiecare dimineaţă, cu o nouă speranţă.

În pofida juneţei sale, ea se dovedeşte a fi capabilă să scrie zilnic, pe un portal electronic de ştiri, în Chişinău, să participe, cu o robusteţe psihică notabilă, la emisiuni de radio pentru tineri, să aibă un blog personal marcat de decizia de a ucide tristeţea şi să realizeze, mai nou, interviuri filmate în care – să o priviţi cu atenţie! – ştie să îşi găsească interlocutori interesanţi, pe care-i stârneşte cu interogaţii bine ţintite şi îi ascultă cu o încredere ce îi determină să deschidă, fără temeri, porţile anterior ferecate ale turnului de fildeş.

Merită să vizionaţi acum interviul Victoriei Ungureanu cu poeta Crina Popescu.

Un blog de referinţă, pentru jurnaliştii de mâine, puteţi accesa AICI.

CE MAI SCRIE POETA MARIA HÎNCU DIN CHIŞINĂU

Uneori ne intersectăm propria cărare cu drumurile vieţii altor semeni, dintre cei sensibili la cuvintele proscrise după 1989: patrie, naţiune, ţară. Iar când acestea revin în poemele unei tinere, talentate şi aprige scriitoare din Chişinău, precum Maria Augustina Hîncu, putem lăsa o clipă zavera zilei, pentru a ne uita, prin ocheanul literatei, spre un tărâm inedit, cu ciorchinii de toamnă ai cuvintelor ce toarnă foc pe suflet.

Inserez aici un poem ce confirmă o anumită stare de spirit a conaţionalilor din cel de-Al Doilea Stat Românesc.

Coroana din cenuşă

1812 – 2012

De două secole, ni s-a smuls de pe creştet coroana,
Impuşi să vieţuim pe nisipuri mişcătoare.
De două secole speranţa ni-i apa, răbdarea ni-i hrana,
Iluzii etalate pe post de cartuşă.
Lumini cu reflexii mereu schimbătoare,

De două secole, coroana aşteaptă-n cenuşă.

Maria Augustina Hincu

“CĂLCÂIUL LUI AHILE”, AL ASPIRANŢILOR LA PRIMĂRIA CHIŞINĂULUI

Campania electorală, pentru alegerile locale, din Republica Moldova, are un plus de vizibilitate, la Chişinău, locul unde se dă ora exactă în arena politică a celui de-al doilea stat românesc.

Până acum sunt cunoscute intenţiile de a candida – la primăria metropolei dintre Prut şi Nistru, în ordine alfabetică – ale lui Victor Bodiu, Valentina Buliga, Radu Buşilă, Dorin Chirtoacă şi Igor Dodon.

Partea bună, a noii curse electorale, pentru recâştigarea încrederii alegătorilor din capitala Basarabiei, este numărul optim de candidaţi, care confirmă existenţa competiţiei tipice unei societăţi ce aspiră la o democraţie consolidată.

Alt element benefic limpezirii apelor politichiei la Chişinău este dorinţa evidentă, a partidelor parlamentare şi a unei formaţiuni încă vocale, de a vedea – indirect -, cât de mult s-a consolidat sau s-a erodat încrederea cetăţenilor, în politicienii puterii, şi în cei ai opoziţiei.

Probabil că acum ar fi utilă o evaluare obiectivă, a şanselor celor cinci candidaţi. Una ce ar trebui focalizată, ca în Statele Unite, pe mesajele previzibile. Cele transmise, în forme diverse, către alegătorii proprii, dar şi spre indecişi şi votanţi potenţiali ai celorlalţi competitori.

Practica americană arată preferinţa candidaţilor pentru propagarea unui mesaj electoral clar, care să redea speranţa alegătorilor, în sensul soluţionării eficiente a doleanţelor de interes general.

Talentul de a răspunde adecvat, la acest ultim deziderat – decisiv, în ziua chemării cetăţenilor la urnele de vot – a dat peste cap, deseori, în multe ţări, inclusiv în Republica Moldova, prognoze bazate pe sondaje de opinie mai mult sau mai puţin obiective.

Cheia succesului oricărui candidat cerebral? Crearea unei impresii de durată, la alegătorii care vor un mesaj pragmatic, pe măsura necesităţilor reale ale comunităţii urbane, ce nu pot fi expediate cu soluţii teoretice generale – descalificante pentru cine vrea să devină administratorul capitalei Republicii Moldova.

Victor Bodiu are trei aşi în mânecă.
Nu blogul personal, nu facebook-ul, nici twitter-ul – cum se iluziona un ilustru cronicar din urbe, care confunda pregătirea unei revolte, necesare schimbării unui regim revolut, cu declanşarea unei campanii individuale ofensive.

Ci: capacitatea de a se fortifica profesional în timp, poziţia de lider al filialei locale a unei bănci europene şi sprijinul premierului.

„Călcâiul lui Ahile” la actualul ministru Bodiu?
Imaginea sa virtuală, de om ponderat, manierat şi atent, bun de pus în ramă. El trebuie să iasă la un dialog concret, cu cetăţenii de pe stradă. Oameni care să îi poată strânge mâna şi să se convingă că este un conaţional ce ştie ce vor locuitorii Chişinăului, nu doar expresia lipsei candidatului unic al Alianţei.

Valentina Buliga are tot trei puncte forte.
Mesajul automat, pe care îl generează cu evoluţia sa profesională – „Are cea mai bună medicamentaţie pentru boala Chişinăului” -, pilda pe care o oferă alegătoarelor din oraş, cărora le-ar putea surâde o perioadă de “matriarhat” la cea mai mare primărie, din republică, şi, nu în ultimul rând, susţinerea evidentă a preşedintelui interimar.

„Călcâiul lui Ahile” la actualul ministru Buliga?
Reperele carierei profesionale indică apetenţa pentru posturi de decizie.
Dar votanţii – şi mai ales votantele – vor trebui să se convingă că sobra candidată are temeritatea de a se duce şi discuta cu concitadinele sale, acolo unde muncesc, trăiesc, se necăjesc, dar şi speră la o viaţă mai bună – la grădiniţe, în şcoli, în spitale, la universitate, la piaţă, în biserici şi pe stradă. Ori de câte ori va avea ocazia să probeze că este o… bărbată.

Radu Buşilă pare un outsider/o persoană în afara grupului candidaţilor cu şanse la Primăria Chişinăului.
În mod paradoxal, tot trei aşi are în mânecă: cariera militară – ceea ce înseamnă că este un om punctual, de cuvânt, îi place ordinea şi nu admite delăsarea; apetenţa pentru promovarea juriştilor tineri şi corecţi – dublată de interesul său pentru o serie de iniţiative legislative; reprezentarea intereselor societăţii civile, în clarificarea unor aspecte ale gestionării capitalei.

„Călcâiul lui Ahile” la tânărul Buşilă?
Apartenenţa la un partid taxat drastic de electorat, cu netrimiterea reprezentanţilor săi în parlament, ca urmare a unor inconsecvenţe politice anterioare. Pentru a-şi maximiza numărul de voturi posibile, Radu Buşilă ar trebui să umble zi de zi, acolo unde muncesc şi se relaxează tinerii din Chişinău. Să-i convingă că el – nu partidul ce generează reacţii deloc favorabile – are idei concrete, pe probleme nesoluţionate până acum.
Mesajul său dezirabil, pentru junii votanţi? „Poţi fi zilnic prezent la primărie, prin mine!”

Dorin Chirtoacă este singurul candidat care poate să spună concret ce a făcut, până acum, în fruntea comunităţii complexe a capitalei celui de-al doilea stat românesc.

Asul său cel mare? El însuşi! Un politician ofensiv, dar cu bun simţ.
Şi care, deşi este încă tânăr, are incredibil de multă răbdare.
Atât cu adversarii împlinirilor şi proiectelor sale, cât şi cu unii coechipieri din partid, ce păreau că au frânat evoluţia sa pe orbita afirmării plenare, ca om cu un viitor promiţător – în lumea politică de la Chişinău.

„Călcâiul lui Ahile” la primarul Chirtoacă?
Aşteptarea validării candidaturii sale de forumul suprem de partid.
În termenii unei campanii electorale locale americane, asta echivalează cu un timp câştigat de ceilalţi candidaţi, care pot exploata imagologic această întârziere, a oficializării înscrierii sale în cursa pentru primărie.

Dacă este adevărată aserţiunea că Dorin Chirtoacă s-a dovedit a fi cel mai muncitor primar postdecembrist, un administrator lipsit de complexele trecutului, cu iniţiative benefice cetăţenilor din Chişinău, vizibile, verificabile şi de netăgăduit, atunci singurul său inamic, real, este intrarea – în competiţia pentru un al doilea mandat – pe ultima sută de metri.

Dorin Chirtoacă se află la semaforul pe care el l-a scăpat de culoarea roşie! Dar, lumina verde întârzie să apară…

Igor Dodon pare să fie înconjurat de o echipă de… neprofesionişti, în campania pentru primărie.
Un singur exemplu este suficient. Iniţiativa de a organiza un demonstrativ de tir, pentru invitaţii săi speciali, bloggeri aleşi pe sprânceană.

Cu ocazia asta, deputatul Dodon şi-a împuşcat, de facto, propria imagine. De ce?

Când ai făcut „o carieră ameţitoare, sub guvernarea comunistă – de la şef al Bursei de Valori, până la prim-vicepremier ” este bine să îţi păstrezi a(l)titudinea politică.

„Călcâiul lui Ahile” la parlamentarul Dodon?
Un bărbat politic, indiferent de ţară, dacă invită presa să vadă cum trage cu arma, fie aceasta şi un pistol GLOCK, trebuie să demonstreze că ştie şi respectă regulile de tragere.

Dar Igor Dodon primea muniţia de la un om aflat în faţa lui – lucru interzis în orice poligon! -, introducea cartuşele în încărcător în timp ce vorbea cu un personaj aflat între el şi ţintă, întreba, nesigur, câte focuri să tragă, discuta cu presa, în timp ce întorcea total capul – şi parţial arma – spre interlocutori, iar după ce a tras… s-a întors zâmbitor, cu arma integral spre jurnalişti, aşteptând să fie gratulat. Amatorism 100 %!

Dacă la o şedinţă de tragere cu pistolul, unde sunt instituite reguli precise, pentru a evita imprudenţe, candidatul Dodon este mai interesat de imaginea proprie, cum o să evolueze el pe fotoliul de primar?!
Tot ignorând alte reguli, cum ar fi cele de conduită administrativă?

„Călcâiul lui Ahile”, la toţi aspiranţii la Primăria Chişinăului?
Autocontemplarea.
Cine va ieşi primul, la marş forţat, printre cetăţeni, cu soluţii realiste, la probleme concrete, îşi va mări considerabil numărul de susţinători. Şi şansele de victorie.

SE MAI NASC ROMÂNI ŞI LA CHIŞINĂU

*O PROMIŢĂTOARE TELEASTĂ – VICTORIA UNGUREANU

Victoria Ungureanu este o jurnalistă cu aplomb, care şi-a surprins prietenii, prin apariţia pe un post de televiziune într-o ipostază aparte, de comunicator dispus să treacă prin furcile caudine, ale formatului unei emisiuni pentru tineri, pentru a se exprima, de o manieră inedită, în faţa telespectatorilor dornici să vadă cum gândesc şi ce motivaţii au cei ce vor marca viitorul presei în Republica Moldova. Cu acest gând am adresat unele întrebări domniţei Ungureanu, care nu a ezitat să îmi răspundă aşa cum şi acţionează, pe baza unor convingeri ferme.

– Care este motivul real pentru care, dintre toate profesiile lumii ai ales jurnalismul – un domeniu în care prima regulă este apărarea adevărului?– N-am visat vreodată că voi dori să devin jurnalist. Ochiul critic al unei prietene m-a ajutat să înţeleg că, de fapt, jurnalismul este profesia compatibilă cu aspiraţiile, personalitatea şi calităţile mele. Când am decis să păşesc pe tărâmul celor care reflectă realităţile lumii de azi, nu ştiam prea multe despre această meserie. Ulterior, am descoperit care este riscul şi responsabilitatea unui jurnalist care preţuieşte adevărul, mai presus de orice.

– Dintre locurile de muncă posibile – la un portal electronic, într-o redacţie a unei publicaţii scrise, la o agenţie de ştiri, la un post de radio, sau de televiziune, pentru care ai opta în viitor şi de ce? – Oricare ar fi canalul media, contează cât de liber este. Am în vedere influenţa politică, politica editorială, „prieteniile” economice sau de orice alt tip. Comparând mai multe canale media, din Republica Moldova, aş activa la un post de televiziune, deoarece acesta este visul meu şi spre asta tind, chiar dacă, până acum, am făcut paşi mici. Aş alege dintre două canale TV, pe care nu le menţionez, ca să nu le fac publicitate gratuită. Pentru ca să înţelegi cu adevărat ce se întâmplă, trebuie să faci parte, măcar o perioadă, dintr-o familie TV. Eu am descoperit un astfel de post de televiziune, care se bazează pe o echipă tânără, cu membrii foarte ambiţioşi. Sper că voi găsi un „ungheraş”, în această echipă jună de teleaşti, unde comunicarea este amicală, de la egal la egal.

– Ce înseamnă, până la urmă, scrisul pentru tine? Oglinda unui sentiment – precum în poemele tale? Exprimarea unei stări de spirit, cum deseori o faci pe blogul personal? Sau ceva mai mult? – A scrie poeme e una. Iar a relata un eveniment este altceva. Ca orice visător, am momente când îmi exprim trăirile prin poezie. În acele clipe, de puternică interiorizare sufletească, las versurile să vină la mine, aşa cum şi viaţa ne oferă clipe mai mult sau mai puţin luminoase. Prioritară rămâne pasiunea de a deveni un jurnalist profesionist. De aceea, îmi place să fiu la curent cu ultimele evenimente din ţară. Şi să le comentez pe măsura importanţei lor, pentru contribuabilii Republicii Moldova, conaţionali care merită să li se spună adevărul, de către cei care îi reprezintă, pe baza voturilor lor, în forumul legislativ al ţării. Când acest lucru este evitat, nu ezit să sancţionez, în plan moral, prin comentariile mele, diferenţa dintre promisiunile iniţiale şi neîmplinirile evidente.
Read more »

NU DE TROIŢE AVEM ACUM NEVOIE…

Jurnalistul Ionel Dancu, de la cotidianul ADEVĂRUL, a publicat, în ediţia din 11 aprilie a.c., articolul “Există o mare ură faţă de români în Ucraina”, la finalul căruia a postat opinia pe care mi-a solicitat-o, cu privire la paşii necesari deblocării proiectului naţional al reunificării legitime cu teritoriile româneşti rupte de Patria Mamă, prin dictatul arbitrar, samavolnic, impus prin superioritatea militară numerică şi tehnică a unei puteri străine – dispărută azi de pe harta Europei de Est:

“Nu de troiţe avem acum nevoie, ci de adevăraţi bărbaţi de stat. Slujbe religioase au mai fost şi pe 6 mai 1990, la „Podul de Flori”, peste Prut. Eram acolo, ca jurnalist militar, la jumătatea podului de cale ferată de la Ungheni.

Iar Barack Obama, la apropiata întâlnire cu Dmitri Medvedev, de la Moscova, va reitera ideea că graniţa NATO trece, de facto, pe Nistru.”

ORIGINAL