Sărbătorile de iarnă mă reîntorc la bucuria de a face surprize semenilor cărora le parcurg periodic arealurile electronice, pentru a afla lucruri noi, a înţelege moduri diferite de gândire, a percepe dimensiunile exacte ale altor oglinzi ale lumii în care trăim, indiferent de vârstă, sex, traiecte profesionale anterioare, convingeri prezente şi pariuri cu viitorul.
Prin urmare, începând de azi, voi prezenta, succesiv, câte un blog – de referinţă pentru mine – citând o singură frază inedită a autorului respectiv şi realizând linkul către un material ce merită a fi parcurs de curiosul devorator al paginilor electronice – internautul anonim, cu o poftă nesăţioasă de a vedea, discerne şi cataloga demersuri deseori surprinzătoare, ale conaţionalilor noştri.
Primul pe lista celor care vor fi înfăţişaţi aşa cum sunt ei este autorul blogului a cărui primă pagină am inserat-o în facsimilul de mai sus.
Fraza antologică? “Comisia este importantă în viziunea liderilor chinezi și datorită invățăturilor lui Mao care spunea: puterea politică crește la gura țevii de tun.“
Într-una din serile trecute am participat la Business Center, în apropiere de Palatul Cotroceni, la o reuniune de tip american. Când am deschis uşa, am crezut că greşisem încăperea, aceasta fiind dominată de o masă centrală, în jurul căreia un număr impozant de conaţionali puneau nu ţara la cale, ci modul în care ei pot contribui la evoluţia sa ascendentă. După brainstormingul la care am asistat, i-am solicitat liderului acestui nou nucleu ideatic şi pragmatic câteva detalii. Care v-ar putea interesa.
Centrul este o organizație non guvernamentală
– Domnule general Alexandru Grumaz, în calitatea dumneavoastră de lider al unui nou think tank românesc, puteţi detalia scopul pentru care a fost creat şi obiectivele pe care şi le-a propus Centrul de Analiză şi Studii de Securitate?
– Sectorul organizațiilor neguvernamentale este diversificat. Domeniul lor de activitate diferă, fiind organizații care se axează pe politică, protecția mediului, sănătate, educație, cultură, etc. Centrul de Analiză şi Studii de Securitate (CASS) va furniza articole, studii și analize privind securitatea natională, cercetări și informații geopolitice menite să contribuie la dezbaterea publică și la comunicarea între mediul militar, cel academic și societatea civilă. Centrul este o organizație non guvernamentală, structurată pe departamente, ce reunesc specialiști din aproape toate domeniile de activitate, respectiv academic, bancar, afaceri, administratie, IT și mass-media.
– Care sunt principalele activitați vizate de CASS?
-Deloc puţine! Şi aici am în vedere: organizarea de forumuri, reuniuni, sesiuni știintifice, simpozioane, colocvii, cursuri, emisiuni radio-tv., elaborarea și publicarea de lucrări specifice, în domeniul securității naționale și internaționale; realizarea și editarea de cărți, publicații periodice, pliante, afișe, broșuri, programe informatice și alte materiale informative; dezvoltarea de programe proprii și în regim de parteneriat cu autorităţile publice din țară și din străinătate; acordarea de premii, burse, alte forme de sprijin pentru călătorii de studii şi documentare în țară și în străinătate; crearea unui centru pentru documentarea si studierea problematicii în domeniul securității naționale și internaționale; tipărirea și difuzarea de lucrări specifice. Centrul va asambla, dacă putem spune așa, membrii din mediul academic cu cei din acela de bussines și va furniza expertiză, atât în mediul guvernamental, cât și în cel de afaceri.
Cea mai mare deziluzie, pentru militari
– Cu experienţa dvs. substanţială, dobândită peste Ocean, ce are în plus sau diferit acest centru, faţă de structuri similare, sau comparabile, din Statele Unite ale Americii?
– Am avut posibilitatea – dată de Ministerul Apărării -, ca să studiez în Statele Unite, la Universitatea Națională de Apărare din Washington D.C,, locul unde viitorii lideri militari și civili, din administrația americană, se pregătesc pentru funcții guvernamentale. Acolo este arealul unde mediul academic se întâlnește cu cel militar, politic și de afaceri. Prin urmare capeți o experiență unică, pe care nu o găsești în alte centre universitare. Ce am învățat acolo? Să am o perspectivă globală asupra evenimentelor geopolitice, dar și cum se fac achizițiile de tehnică militară și se utilizează resursele naționale, în sprijinul industriei de apărare. Am avut discuții cu politicieni renumiți precum Colin Powell și Newt Gingrich. L-am ascultat pe Richard Haass, președintele Consiliului pentru Relații Externe, care ne spunea nouă, militarilor, că “The most dangerous delusion is that a conflict would be either small or quick”/”Cea mai periculoasă deziluzie este că un conflict poate fi de mică intensitate și foarte rapid”. Da, poate pentru majoritatea militarilor un conflict scurt este o mare deziluzie, iar Sun Tzu ne pregătește – prin îndrumările sale -, ca să fim gata să angajăm dușmanul numai dacă suntem pregătiți. Altfel, diplomația este singura cale de urmat. Pentru noi este important să pregătim cititorii, pentru a înțelege situația actuală și viitoarele scenarii posibile. Centrul dorește să devină un loc de reflexie, dar, în același timp, o punte de legătură cu organizații similare din SUA sau Europa. Dorim să facem lobby pentru România, prin relațiile pe care le avem. Dorim să sprijinim studenții români, care merg la studii peste Ocean, fie că ei sunt civili sau militari, cu un sfat bun, o relație pe care o avem. Acestea le vor face viața mai ușoară și mai plină de satisfacții. Centrul va contribui – prin analizele și studiile geopolitice, efectuate de membrii săi și publicate online -, la înțelegerea unei lumi complexe și impredictibile, care se devoalează acum sub ochii noștri. Vom face o altfel de politică, care va sprijini acțiunile României peste hotare. De asemenea vom crea un departament de consultanță, în domeniul ciber security, unde vor participa atât companii românești cât şi străine. Un departament ce va efectua evaluări ale sistemelor IT și vor prezenta soluții tehnice, costurile fiind în funcție de soluția aleasă de beneficiar.
Un semnal pozitiv şi coerent
– La finele lunii octombrie, C.A.S.S. intră în arena publică. Nu oricum, ci cu un eveniment aparte. Despre ce este vorba şi ce aşteptări aveţi, de la ceea ce ar putea fi, atunci, un moment de interes general?
– Vom organiza – sub tutela Universității de Apărare – seminarul cu titlul “Smart Defence and Defence Investment” (Smart Defence și investițiile în domeniul apărării). Conceptul Smart Defence, adoptat în cadrul Summit-ului NATO de la Chicago organizat în mai 2012, reprezintă o viziune schimbată, pe care NATO doreşte să o implementeze la nivelul tuturor statelor Alianţei, în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. Smart Defence este un nou mod de a gândi, manifestat în sensul dobândirii, dezvoltării şi menţinerii capabilităţilor militare pentru îndeplinirea sarcinilor de bază convenite în cadrul noului concept strategic al NATO. Într-un mediu economic fluid şi dinamic, reechilibrarea cheltuielilor pentru apărare între naţiunile europene şi SUA constituie mai mult decât oricând o necesitate. Smart Defence este răspunsul NATO pentru îndeplinirea acestor cerinţe.
– Scopul manifestării menţionate?
– Este acela de a aduce clarificările conceptuale necesare instituţiilor publice cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale, cât şi industriei de apărare. Şi de a transmite un semnal pozitiv şi coerent cu privire la capacităţile instituţiilor publice din ţara noastră de a gestiona aceste procese. La acest eveniment vor fi prezenţi oficiali de rang înalt ai NATO şi UE, factori de decizie din cadrul principalelor structuri guvernamentale, politico–militare, dar şi companii cu îndelungată tradiţie de parteneriat în domeniul industriei de apărare. Vă invităm să participați la un seminar deosebit.
– Ce explicaţii aveţi pentru vizita, la Moscova, a șefului armatei pakistaneze, generalul Ashfaq Kayani?
Generalul Alexandru Grumaz, ex-diplomat la Shanghai:
– Există o multitudine de balanţe regionale, de putere, în Asia de Sud-Est, China și Rusia fiind înconjurate de state ce fac parte din toate aceste combinaţii. Fiecare balanţă de putere opune adversari cu capacităţi militare relativ egale, sau chiar simetrice.
Pe de altă parte, Pakistanul face un joc dublu, bazându-se atât pe SUA, cât şi pe China. Administrația Bush a solicitat Congresului SUA, în 2003, acordarea unui ajutor de 3 miliarde $ Pakistanului, pentru sporirea capacităţilor militare, şi a ridicat, în acelaşi an, sancţiunile economice, care nu permiteau acestui stat să beneficieze de un ajutor economic american. În februarie 2003, preşedintele Musharraf l-a vizitat pe Vladimir Putin, însă negocierile pe plan militar nu au avut rezultate concrete, date fiind angajamentele Rusiei față de India.
Acum șeful armatei pakistaneze, generalul Ashfaq Kayani va vizita Rusia pentru a deschide o nouă linie de comunicare, de această dată militară, cu Moscova. Este prima vizită oficială a unui lider militar pakistanez în Rusia. Va urma: întâia vizită a președintelui Vladimir Putin la Islamabad.
O remarcă trebuie făcută: acest tip de relații, la nivel înalt, este fără precedent de la încheierea Războiului Rece, perioadă în care alianța dintre SUA și Pakistan a fost îndreptată împotriva URSS – uniune implicată în războiul din Afganistan.
Interesele curente ale Pakistanului se apropie mai de grabă de cele ale axei Moscova – Beijing, decât de cele ale Washingtonului. Retragerea trupelor NATO, din Afganistan îngrijorează Moscova, dar și Islamabadul. Talibanii și insurgenți jihadiști pot genera o stare de insecuritate în zonă, ce se poate extinde și în fostele state sovietice.
Balanța de putere în regiune devine fragilă. În 1990, Rusia împreună cu India și Iran au sprijinit Alianța Nordului, în lupta împotriva talibanilor, în timp ce Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au sprijinit mișcarea talibană. În ultimele luni, datorită numeroaselor atacuri cu bombă din Pakistan, efectuate de talibani, administrația de la Islamabad – bazându-se pe forțele de ordine și pe sistemul de informații militar – și-a alterat imaginea și sprijinul acordat odată acestor insurgenți.
De aici apare necesitatea, pentru Islamabad, de a realiza noi relații cu autoritățile afgane, dar și cu cele indiene, pentru a evita un conflict în era post-NATO, care să-i afecteze granița de est. Această situație a apărut când relația cu Washingtonul s-a deteriorat simțitor, datorită atacurilor dronelor americane, în zonele tribale, de la granița cu Afganistanul și a incidentului care a generat moartea a 24 de grăniceri pakistanezi.
Vizita șefului armatei pakistaneze la Moscova era prevăzută în august, dar, datorită negocierilor dintre Pakistan și SUA, în vederea normalizării relațiilor bilaterale, aceasta a fost amânată.
Să nu uităm un fapt ieșit din comun pentru Islamabad. Actualul guvern pakistanez este primul în istoria scurtă a țării, care se apropie, cu relativ succes, de încheierea mandatului obținut în alegeri. Pakistanul de astăzi a ajuns la un echilibru – între puterea militarilor și cea a societății civile, care au căzut de acord că țara are nevoie de o nouă strategie națională.
Alianța cu Rusia nu va duce la înlocuirea parteneriatului strategic cu SUA, ci va fi folosită ca o centură de siguranță, dacă situația, în zonă, se deteriorează.
În schimb, Moscova are două obiective:
1.) să prevină deteriorarea mediului de securitate în zonă și extinderea dezordinii în sfera de influență rusească – de la graniță,
2.) să gâsească pârghii de influenţare a conducerii militaro-politice, într-o țară care, tradițional, a fost și rămâne sub umbrela americană.
Generalul Alexandru Grumaz alături de șeful Statului Major al Armatei Poloniei, generalul Mieczystaw Cieniuch
– Domnule general Alexandru Grumaz, ca absolvent al Universităţii Naţionale de Apărare, din Washington D.C., aţi participat, recent, la un eveniment european, în Polonia. Despre ce a fost vorba? Ce invitaţi de marcă au mai fost acolo?
– A fost un seminar internațional, pe care-l organizează anual Universitatea Națională de Apărare a SUA/NDU, de fiecare dată pe alt continent. Anul trecut s-a desfăsurat în Asia, iar acum doi ani în Africa. Seminarul este denumit Continuing education. Peste 30 de absolvenți, din 15 țări au fost prezenți la Cracovia, locul unde s-a desfășurat seminarul.
NDU este o instituție de învățământ ce pregătește, prin masterate, viitorii lideri militari și civili. Este finanțată de Departamentul Apărării al SUA și se află sub coordonarea Președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore. NDU are în compunerea sa cinci colegii: Colegiul Industrial al Forțelor Armate, Colegiul de Război, iCollege, Colegiul de Stat Major Întrunit și Colegiul Afacerilor de Securitate Internațională.
Tematica seminarului s-a axat pe problemele dezbătute la Summitul NATO din SUA, cât și pe chestiunile noi, de politică militară americană. Astfel: politica nucleară a Alianței NATO, conceptul de Smart Defense sau lecțiile militare învățate în Afganistan au fost puncte distincte pe ordinea de zi. S-au mai discutat, în sesiuni distincte, problemele economice și financiare ale UE în perioada de criză actuală, dar și problema redislocării trupelor americane în Europa.
Sesiunea a oferit ocazia șefului Statului Major al Armatei Poloniei, generalul Mieczystaw Cieniuch, să prezinte o situație a Forțelor Armate Poloneze și a rolului lor, la flancul estic al Alianței.
Apropo! Participarea poloneză la seminar a fost deosebită, fiind prezenți comandantul aviației militare, generalul-locotenent Lech Majewski, dar și șeful departamentului de instruire a forțelor navale poloneze, amiralul Ryszard Demczuk.
Li s-au alăturat adjunctul comandantului forțelor operaționale intaliene, generalul-locotenent Carlo Magrassi, comandantul aviației lituaniene, generalul-maior Edvardas Mazeikis, generalul-maior Kjell-Ove Skare din statul major al armatei norvegiene, secretarul general permanent al Ministerului Estonian al Apărării, Mikk Marran.
– Cum este evaluată conlucrarea româno-poloneză, la flancul răsăritean al NATO?
– Foarte bine! Relațiile dintre cele două forțe ale flancului estic sunt într-o continuă dezvoltare. Șeful Statului Major al Armatei Poloniei a avut cuvinte de apreciere la adresa militarilor români dislocaţi în teatrul de operații din Aganistan.
Am stat de vorbă și cu amiralul Ryszard Demczuk, participant la operațiunile din Afganistan și mi-a confirmat părerea bună despre militarii români prezenți în zona Zabul.
Un dialog interesant am avut şi cu comandantul aviației poloneze.
– De ce interesant?
– Polonezii au achiziţionat avioane noi din SUA. Cu o sumă de 3,8 miliarde de dolari, Polonia a cumpărat 48 de aeronave F-16 C/D Block 50/52. Avioanele sunt de ultimă generație. Contractul, semnat în urmă cu şapte ani, a fost finanţat printr-un împrumut din partea Washingtonului. Tranzacţia a asigurat păstrarea a 500 de locuri de muncă, la o uzină a Lockheed Martin din Texas.
Însă nici Varşovia nu a negociat în pierdere, deoarece compania americană i-a pus la dispoziţie circa o sută de variante de investiţii, în sistem offset, din care să aleagă.
Aeronavele F-16 se adaugă celor 32 de aparate MIG-29 avute în dotare și celor 48 de avioane de atac la sol, Su-22. Polonia a făcut o investiție pe termen lung, în modernizarea forțelor aeriene și este un exemplu pentru statele membre ale Alianței, din Estul Europei. Prezentarea efectuată de comandantul aviației militare poloneze, în panelul omologilor săi, a fost axată pe rolul Forțelor Aeriene Poloneze, la flancul estic al NATO.
– Afinităţile statelor baltice, cu Polonia, pot constitui un model de conduită euroatlantică, pentru cele două state româneşti?
– Situația la flancul nordic nu este una deloc ușoară. Resurgența Rusiei, la granițele sale și în special în fostele republici sovietice a generat apariția Parteneriatului Estic al UE, inițiat de Polonia și Suedia. Parteneriatul se concentrează pe crearea de relații cu vecinii din est ai UE: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova, Ucraina
Lituania are un interes deosebit în acest parteneriat, pentru că Belarusul și Ucraina devin buffer states/state-tampon pentru ea. De asemenea, sprijinind parteneriatul, Lituania a susținut opoziția din Belarus. Sprijinul acordat celor din Belarus nu a mers prea bine și atunci s-au îndreptat spre o relație cu SUA, cu care dorește să creeze un consiliu de tranziție în Belarus, o alternativă la actuala guvernare de la Minsk.
Relațiile antagonice, dintre Polonia și Rusia, de pe vremea președintelui Lech Kaczynski nu mai sunt de actualitate. Sub presiunea grupului de la Weimar, actualul președinte Komorowski a început o nouă construcție – alături de Germania și Franța – a dialogului cu Rusia. Momentul este unul delicat, atât timp cât Estonia, Lituania și Letonia cer Rusiei retragerea rachetelor nucleare din zona Kaliningrad.
Grupul militar nordic al UE – format din Suedia, Irlanda, Estonia, Finlanda și Norvegia – este deja operativ. Lituania vrea să adere până în 2014, iar Marea Britanie evaluează posibilitățile de aderare. Acordul de constituire acoperă toate zonele, de la catastrofele naturale în timp de pace, la răspunsul militar în teatrele de operațiuni, în caz de conflict.
Având în vedere condițiile istorice ce au marcat existența celor trei țări Baltice și a Poloniei nu este exclus ca Varșovia să decidă, în viitorul apropiat, participarea în cadrul acestui grup. În orice caz, relațiile dintre Polonia și Lituania sunt unele deosebit de apropiate.
De aici decurge, implicit, şi răspunsul la întrebarea vizând cele două state româneşti.
Interesul general | Ion Petrescu | 
December 21, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
