Posts tagged: GOLFUL PERSIC

Portavioanele americane controlează Marea Arabiei (video)

Forţele Navale Americane, cele mai puternice din lume, au cap compas spre Golful Persic. Dovada?


Read more »

Misiuni de zbor în Golful Persic (video)

De data asta imaginile sunt realizate la bordul portavionului american USS Carl Vinson:

Iranul vrea reluarea negocierilor privind programul său nuclear (video)

Postul de televiziune RT/Rusia Azi a transmis că Iranul este gata să reia negocierile asupra programului său nuclear cu grupul de şase mediatori – conform declaraţiei făcute de ambasadorul iranian la Moscova.

shamsara20110414074659170 (1)

Diplomatul iranian Seyed Mahmoud Reza-Sajjadi a mai precizat agenţiei Interfax că discuţiile pot avea loc la Istanbul: “Dacă Turcia spune că este dispusă să fie gazdă, suntem de acord să aibă o astfel de întâlnire acolo. În ceea ce priveşte calendarul, aşteptăm punctul de vedere al şefului diplomaţiei Uniunii Europene, doamna Catherine Ashton.”

El a adăugat că ministrul de externe iranian Ali Akbar Salehi s-a întâlnit anterior cu Catherine Ashton, la conferinţa privind Afganistanul, organizată la Bonn, în luna decembrie anul trecut, pentru a discuta problema aceasta.

Ar mai fi de menţionat că numai cu o săptămână înainte, Pentagonul a trimis un nou portavion – cu navele de însoţire aferente – în misiune …de rutină, în Golful Persic.

For any case/Pentru orice eventualitate…

China realizează un cap de pod în Golful Persic! (video)

1326802514072_1326802514072_r

Premierul chinez Wen Jiabao a poposit în Emiratele Arabe Unite/E.A.U., în cadrul unui turneu în Orientul Mijlociu.

emiratele_arabe_unite

După o întâlnire cu preşedintele Emiratelor Arabe Unite, la Abu Dhabi, Wen Jiabao a declarat că cele două ţări vor demara un parteneriat strategic, precum şi o largă cooperare, pe multiple planuri.

90016-big

Practic, imediat după aterizarea la Abu Dhabi, premierul Wen Jiabao a avut un dialog concret cu preşedintele E.A.U., şeicul Khalifa bin Zayed Al Nahyan.

Wen a afirmat: China şi Emiratele Arabe Unite vor stabili un parteneriat strategic, şi vor acţiona pentru a promova, în continuare, colaborarea în mai multe zone de interes comun şi pentru a face mai bine faţă provocărilor viitoare.
Read more »

Iranul provoacă Occidentul

Baqeri_d20111228084628733

Postul de televiziune iranian Press Tv a difuzat informaţia că amiralul Habibollah Sayyari, comandantul Forţelor Navale Iraniene a declarat că marinarii militari din subordinea sa sunt în orice moment gata de acţiune, pentru a bloca strategica Strâmtoare Hormuz, dacă asta li se va cere.

Miercuri, 28 decembrie a.c., prea plinul amiral, de propria înfumurare – caracteristică detectabilă şi la un ex-amiral autohton, comparabil cu un tomberon…- a declarat, sub pretextul comentării evoluţiei exerciţiului Velayat 90, demarat pe 24 decembrie, cu o rază de acţiune a navelor de luptă între strâmtoarea menţionată şi Marea Oman:“Închiderea Strâmtorii Hormuz este foarte uşoară pentru Forţele Navale Iraniene. Iranul are un control cuprinzător asupra acestei căi maritime strategice.”

strait-of-hormuz-map-and-map

Afirmaţia lui Sayyari nu a fost întâmplătoare. Cu 24 de ore înainte, însuşi vicepreşedintele Mohammad Reza Rahimi a avertizat că nicio picătură de ulei nu va trece prin Strâmtoarea Hormuz, dacă sancţiunile internaţionale vor afecta exporturile de petrol ale Iranului.

Amiralul iranian a ţinut totuşi să precizeze că Republica Islamică Iran îşi menţine interesul “de stabilire a securităţii şi stabilităţii durabile în regiune.”

El a mai spus că Iranul speră să transmită un mesaj de prietenie şi de reasigurare a intenţiilor sale paşnice, pentru naţiunile din Orientul Mijlociu, prin exerciţiul naval Velayat 90, în curs de desfăşurare. O glumă involuntară, desigur, dar la care până şi aliaţii declaraţi ai regimului de la Teheran or fi surâs cu amărăciune…

Dacă ar fi să îi dăm crezare amiralului Habibollah Sayyari, manevrele forţelor navale de sub comanda sa au fost proiectate pentru a materializa strategii defensive ale Marinei Militare a Iranului, fiind planificate ca răspuns la ameninţările repetate ale unor inamici, împotriva intereselor Republicii Islamice.

Sayyari a mai anunţat, de asemenea, dorinţa Iranului de a se angaja în manevre navale comune cu alte naţiuni, în special cu ţările din regiunea limitrofă.

Printre obiectivele manevrelor denumite Velayat-90 se numără extinderea prezenţei forţelor navale iraniene, în apele internaţionale şi antrenarea pentru acţiuni specifice împotriva pirateriei, a terorismului sau a perturbării voite a comerţului regional.

Press Tv afirmă că “Strâmtoarea Hormuz este un canal de transport maritim îngust, care duce în/şi la ieşirea din Golful Persic, între Iran şi Oman. Statistic, această cale navigabilă este una dintre cele mai importante existente în lume, cu un flux zilnic de aproximativ 15 milioane de barili de petrol.”

Cantitatea menţionată reprezintă 90 la sută din exporturile ţărilor bogate în petrol, de pe coasta Golfului Persic şi aproape 40 la sută din întregul consum de petrol la nivel mondial.

Informaţie suficient de clară pentru a trage telespectatorul iranian conluzia logică: o decizie proastă a conducerii de la Teheran va atrage un răspuns masiv, militar, fără echivoc, din partea puterilor aliate occidentale.

Iranul trece la producţia rachetelor de croazieră!

Guvernul iranian a anunţat că a fost demarată producţia rachetelor de croazieră Qader pentru forţele navale ale Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice, care au misiunea să apere frontierele iraniene maritime.

Racheta Qader/Capabil (în Farsi), care a fost inaugurată de preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, pe 23 august, cu ocazia marcării Zilei Naţionale a Industriei de Apărare,

89999-1

este acum obiectul unei producţii de serie, a declarat pe 28 septembrie, ministrul iranian al apărării, generalul de brigadă Ahmad Vahidi.

El a respins ca fiind “false şi răuvoitoare” aserţiuni ale presei occidentale, conform cărora Qader nu este o rachetă concepută, testată şi fabricată de iranieni.

Conform canalului PRESS TV, Vahidi a declarat că producţia de rachete este un alt indiciu elocvent al capacităţii inginerilor iranieni, de a găsi soluţii pragmatice nevoilor de apărare ale statului islamic.

Cu o rază de acţiune de 200 km, Qader este arma menită să redea populaţiei iraniene încrederea în sine, printr-o impresionantă modalitate de descurajare militară a potenţialilor agresori.

La Teheran se afirmă că menţionata rachetă poate distruge navele de război precum şi obiective de pe coasta inamică. Qader este o rachetă de croazieră, care acţionează la o altitudine mică, cu maximă precizie. Asemenea detalii sugerând că racheta are potenţialul de a contracara prezenţa navală americană, în Golful Persic.

Un asemenea anunţ propagandistic nu putea stârni la Pentagon decât o singură reacţie – o privire pe calendarul anului 2012, după alegerile prezidenţiale. Evident, cele din SUA.

__________________________________

AMERICA IA PULSUL ARABIEI SAUDITE

Agenţia Associated Press a semnalat motivaţiile vizitei secretarului apărării Robert Gates, în capitala Arabiei Saudite. Miercuri, 6 aprilie a.c., convorbirile demnitarului american cu regele Abdullah sunt focalizate pe revoltele din Orientul Mijlociu şi eforturile conducerii actuale a Iranului de a exploata, în favoarea sa, aceste demonstraţii de masă. Nu în ultimul rând vor fi discutate detalii ale modernizării apărării saudite antiaeriene, împotriva rachetelor iraniene.

Relaţiile dintre Statele Unite şi regatul saudit au fost vizibil afectate de faptul că, pe timpul revoltei din Egipt, preşedintele Barack Obama a preferat să se dispenseze de un aliat fidel, de decenii, precum Hosni Mubarak, cu care S.U.A. a avut, până atunci, solide relaţii militare şi diplomatice.

În relaţia S.U.A.-Arabia Saudită, mai există şi dependenţa americană de petrolul din această ţară.

Robert Gates a recunoscut, la postul TV NBC, că anumite tensiuni persistă în dialogul cu partenerii saudiţi, dar „este o mare exagerare afirmaţia că am ajuns la o ruptură a colaborării noastre. Avem o puternică cooperare militară. Şi, după cum ştiţi, saudiţii tocmai au făcut una dintre cele mai mari achiziţii de armament american, din istorie.”

Este vorba de anunţarea, toamna trecută, a unui acord în valoare de 60 miliarde de dolari, în baza căruia saudiţii vor cumpăra 84 de avioane – noul model F-15 – şi 190 de elicoptere. În plus vor moderniza 70 de aeronave militare, pe care le au deja în dotarea propriilor forţe aeriene.

Tranzacţia mai include livrarea, de către americani, a unei game variate de rachete, bombe şi alte echipamente militare – care să contracareze posibilele atacuri iraniene.

Temerea saudiţilor – ai căror lideri sunt sunniţi, ca şi majoritatea populaţiei – are în vedere ostilitatea tradiţională faţă de şiiţi, precum conducătorii religioşi de la Teheran.

Realitatea este că protestele limitate, derulate în Arabia Saudită, au avut loc, în principal, în provinciile estice, bogate în petrol, unde locuiesc şiiţi.

Conform unui oficial de la Pentagon, care a dorit să nu i se dezvăluie identitatea, este puţin probabil ca situaţia internă, din regatul saudit, să fie discutată la primirea lui Gates de către monarhul acestei ţări.

Secretarul american al apărării are mandat să îl asigure pe regele Abdullah că menţionatul contract, de 60 miliarde de dolari se va desfăşura conform programului stabilit de comun acord.

Astfel, Robert Gates va putea aborda şi problema achiziţionării, de către saudiţi, a noii versiuni a rachetelor antiaeriene, de tipul „Patriot.”

Gates va face referiri şi la un sistem american de apărare mult mai sofisticat, menit a lovi şi distruge, la mare înălţime, rachetele balistice cu rază lungă de acţiune.

missile defence SISTEMUL PROPUS SPRE ACHIZIŢIONARE ARABIEI SAUDITE

Emiratele Arabe Unite au fost deja de acord să cumpere acest sistem ultramodern.

Oferta făcută acum Arabiei Saudite, după acceptarea uneia similare de către emirate, confirmă planul mai larg, al Statelor Unite, de a îmbunătăţi apărarea antiaeriană a statelor arabe din Golful Persic, împotriva probabilelor atacuri iraniene.

Tema principală a întrevederii lui Gates cu regele saudit va fi dosarul iranian. Cu cele două componente: ambiţiile nucleare ale Teheranului şi dorinţa Iranului de a extinde aria sa de influenţă, în lumea arabă, prin intermediul revoltelor în curs de desfăşurare, ca şi al acelora ce mocnesc în alte state din zonă.

Asperităţile ivite în relaţia dintre Washington D.C. şi Riad s-au accentuat pe timpul revoltei din Bahrain, unde o dinastie regală sunnită conduce o populaţie în care majoritari sunt şiiţii.

Saudiţii nu uită că răsturnarea, de către S.U.A., în 2003, a regimului sunnit al lui Saddam Hussein, a determinat accederea la putere a actualului premier al Irakului, Nouri al-Maliki, un şiit.

Regele Arabiei Saudite este convins că numai recursul la manu militari va stabiliza situaţia din Bahrain, va proteja monarhiile din Golful Persic, va descuraja intenţiile Iranului şi va menţine obedienţa saudiţilor de origine şiită.

Cât de decişi sunt saudiţii, ca să se menţină pe această linie dură? Răspunsul l-au primit americanii luna trecută. Astfel, pe 14 martie, la numai 48 de ore după vizita lui Robert Gates la regele Bahrainului, Arabia Saudită a trimis un contingent de 1000 de militari în acest mic regat, la cererea guvernului local, pentru a sprijini acţiunea forţelor interne de securitate.

Faptul că Statele Unite nu au comentat această mişcare disuasivă a fost intepretat ca un sprijin implicit al deciziei saudiţilor.

Interesul american fiind să relanseze relaţiile bilaterale cu Arabia Saudită.

LIBIA NU-I PRINCIPALUL SHOW!

OPERAŢIUNEA “ODYSSEY DAWN”

sipa-ap-276088-jpg_163307

Viceamiralul William E. Gortney, directorul Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon, a declarat, după lovirea Libiei, cu 124 de rachete “Tomahawk”, că au fost vizate doar ţinte militare, reuşindu-se diminuarea substanţială a activităţii radarelor de coastă, distrugerea unor hangare aeriene şi stoparea zborurilor avioanelor militare libiene.

Ce indică satelitul

SATELLITE_s640x427

Au mai fost bombardate unităţile militare terestre trimise de colonelul Gaddafi împotriva rebelilor din Benghazi, aflate la 14 kilometri de acest oraş. 15 avioane americane au participat la această operaţiune, alături de aeronave franceze şi britanice. Pe timpul bombardamentelor au fost bruiate mijloacele de transmisiuni ale trupelor libiene. Aşa au fost stopate acţiunile ofensive ale batalioanelor guvernamentale.

Amiralul Michael Glenn “Mike” Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de Stat Major a precizat că avioanele militare franceze survolează permanent oraşul Benghazi. Tot acolo se află, în misiuni succesive, 24 de aeronave americane. Prin urmare, zona de interdicţie aeriană este deja instituită.

Fotografiile executate din satelit, asupra zonelor lovite de rachetele „Tomahawk” au indicat celor de la Pentagon necesitatea unor bombardamente noi, pentru a distruge apărarea antiaeriană libiană.

Amiralul Mullen a spus că, în afara misiunilor vizând menţinerea zonei menţionate, nu a ordonat o altă acţiune – adică bombardarea zonei unde s-ar afla colonelul Muammar Gaddafi.

La adăpostul anonimatului, un oficial al Pentagonului a afirmat că exclude posibilitatea ca francezii să dorească suprimarea liderului libian.

Tensiuni în Orientul Mijlociu

north-africa-in-revolt

Libia nu constituie decât una dintre „zonele incendiare” din nordul Africii.

Astfel, în Yemen, în timp ce demonstranţii nu au ezitat să se confrunte cu forţele de poliţie, în oraşul Sana‘a, o serie de militari cu grade şi funcţii mari în armata ţării au dezertat şi au făcut un apel la preşedintele Statelor Unite să sprijine revolta populară.

Pe teritoriul yemenit există forţe speciale americane, menite a contribui la lichidarea taberelor clandestine ale reţelei teroriste al-Qaida.

Un colonel egiptean a precizat că există totuşi o deosebire, între armata yemenită şi cea din propria sa ţară. În Yemenul unificat s-au păstrat diferenţele de viziuni între cei ce au trăit în ex-republica din nord şi conaţionalii din sud. Asta afectează unitatea corpului de comandă, la nivel central.

În Bahrein, unde se află baza navală pusă la dispoziţia Flotei a V-a a Statelor Unite, regele Hamad Ben Issa Al-Khalifa, a acuzat oficial Iranul pentru haosul creat pe străzi, prin confruntarea dintre manifestanţii şiiţi şi forţele de ordine ale monarhiei sunnite.

În Siria, manifestaţiile s-au soldat cu mai mulţi tineri ucişi de trupele guvernamentale, trimise să reprime cele mai puternice demonstraţii din ultimii ani.

“O societate tribală”

images

Se va implica S.U.A. şi în gestionarea situaţiilor conflictuale din aceste ţări? Dacă s-a decis o intervenţie militară în Libia, de ce nu s-ar proceda la fel şi în Siria, unde preşedintele Bashar al-Assad este un aliat declarat al Iranului?

Elise Jordan, fosta consilieră a ex-secretarului de stat Condoleeza Rice crede că, pentru securitatea americană, Libia nu este un factor relevant. Dar constituie o problemă majoră pentru Franţa şi Liga Arabă.

Interesul strategic al S.U.A., în relaţia cu Libia – susţine Jordan – trebuie bine precizat:”Acolo este lumea a treia, o naţiune musulmană, o societate tribală, pe care noi nu o înţelegem. Şi nu ne putem implica într-un alt război civil. Asta este îngrijorarea mea în privinţa Libiei. Afirmaţia unor oficiali americani, că S.U.A. doar a deschis uşa, în Libia, pentru francezi şi englezi, este ca şi cum noi le subvenţionăm interesele de securitate, în timp ce ei nu ne subvenţionează reforma sănătăţii.”

Unde este adevărata criză

iran-natanz2

Întrebat ce crede despre predarea comenzii operaţiunii aeriene, de către americani, fostul secretar de stat Henry Kissinger a declarat la „Fox News”:
”Presupun că va fi predată comanda unui comandament NATO, cu o dominantă franco-engleză. Suntem parte într-o operaţiune militară, am angajat forţele militare, într-o anumită măsură, şi vom fi judecaţi după rezultat. Şi dacă acesta va fi că Gaddafi va rămâne în funcţie, Libia divizată, sau sub conducerea sa consolidată, atunci acţiunile S.U.A. vor fi de neînţeles, de oamenii care observă conduita noastră internaţională. Estimez că rezultatul va fi răsturnarea lui Gaddafi de la putere. Apoi vor fi necesare eforturi internaţionale, pentru a crea o structură politică. Nu trebuie să trimitem trupe americane acolo. Dar nu putem să plecăm şi să afirmăm asta, pur şi simplu. Libia nu este principalul show! Adevărata criză este în Golful Persic. Adevărata problemă este dacă Iranul va domina Golful. Trebuie să fim atenţi la această zonă. Să păstrăm forţele militare disponibile pentru aceasta. Gaddafi are mult sânge american pe mâinile lui. Este un lider detestat. Trebuie să ne gândim la consecinţele acestei operaţiuni, nu doar să ne oprim – odată ce lucrurile au fost pornite -, fără ceva rezultate. ”

Ce va urma

Pe plan militar, aria de manevră a forţelor terestre libiene a fost puternic diminuată. Apărarea antiaeriană a fost dezarticulată. Trecerea operaţiunii aeriene de la comanda americană, la una corespunzătoare forţelor aliate participante, nu va afecta protejarea zonei răsăritene a ţării, controlată de rebeli.

Chiar dacă unele posturi de televiziune, de peste Ocean, prezintă situaţia din Libia ca şi cum colonelul Muammar Gaddafi este pe punctul de a pierde puterea, la Pentagon lucrurile sunt privite mai realist.

Transmiterea în direct, de către televiziunea de stat libiană, a diferitelor luări de poziţie ale şefului de stat libian, demonstrează menţinerea unui nucleu încă puternic al loialiştilor actualului regim.

Semnalul public dat de Henry Kissinger – vizând Iranul – coincide cu amplificarea manifestaţiilor de protest în Siria, unde rămânerea la putere a preşedintelui Bashar al-Assad pare a fi – conform unor diplomaţi egipteni – o chestiune valabilă doar pe termen mediu.

Iar la Teheran, preocuparea de acum a liderilor actuali a devenit – afirmă ministrul de externe Ali Akbar Salehi – extinderea sancţiunilor unilaterale, de către S.U.A., „ca parte a eforturilor Washingtonului de a-şi proteja supremaţia sa.”

Astenie de primăvară?

~