Dacă au ajuns să scrie editoriale oamenii serviciilor secrete, să înjure Statele Unite ofiţeri acoperiţi, dar banali, evident de informaţii, care au lucrat la Cartierul General al NATO, să dea lecţii de democraţie prea plinii de propria suficienţă cazonă,
să fie invitaţi la televiziuni anti-atlantişti de ultimă oră, să vorbească despre Forţele Aeriene Române cine NU a urcat în carlinga unui avion de luptă,
să arunce cu anatema, pe forţa expediţionară românească, ciocoi în uniformă de birou, care NU au trăit în rândurile militarilor români dislocaţi, succesiv, în teatrele de operaţiuni militare, din spaţiul ex-iugoslav, afgan şi irakian, atunci NU pot avea decât o imensă scârbă , pentru minciuna publică construită din banii contribuabililor, de care profită neica nimeni, preşul de serviciu al decidenţilor de ieri şi de mâine, născători de preţioase ridicole, fiinţe ce pot ilustra sintagma LIPSĂ DE CARACTER.
Probabil cea mai mare poveste de spionaj, din timpul nostru:
Într-un serviciu secret, regele nu apare niciodată, ducii sunt pentru deruta publică, gradaţii pentru acţiuni operative, iar informatorii pentru lada de gunoi ai istoriei.
– Ei, aş! Ce, o purtătoare cenzor de cuvânt şi un general manager de vilă înstrăinată, la o pupilă udemeristă, fac parte din S.I.E? Doar dacă asta înseamnă Serviciul Indivizilor Eminamente…inutili, sau utili cui trebuie? Dar ce ţi-a venit hodoronc-tronc?
– Măi, dragă, ai auzit de Operaţiunea “Cover Team Chief”?
– Habar nu am!
– Păi, când se doreşte promovarea unei echipe ministeriale noi se folosesc şi…fumigene. De aceea sunt alese persoane aparent propozabile, se lansează zvonul printre naivi, unii dintre aceştia – sau cei cu instruire aparte – sună pe aceste…ţinte false, s-a creat iluzia şi…hopa, apare Serviciul Indivizilor Eminamente…inutili, sau utili cui trebuie.
Într-un comentariu al jurnalistului Joseph Fitsanakis, postat pe un portal occidental de intelligence, se afirmă că WikiLeaks intenţionează să publice un document clasificat, care probează că actualul ministru de externe al Suediei este spion al Statelor Unite. Potrivit ziarului suedez Expressen, care susţine că a văzut documentul respectiv, Carl Bildt, ministrul suedez al afacerilor externe este dovedit că a acţionat, ca un informator al SUA, încă de la mijlocul anilor 70, din veacul trecut.
Această dezvăluire, atestată de o telegramă diplomatică secretă trimisă de la ambasada americană din Stockholm, la Departamentul de Stat al SUA este posibil să pună punct carierei politice a lui Carl Bildt, care a condus guvernul suedez, în perioada anilor 1991-1994.
Pe când dezvăluiri similare, la Bucureşti, cu referiri la foşti şi – probabil – actuali membri ai executivului de la Palatul Victoria?
Apreciez că intelligence-ul tuturor statelor implicate în procesul de rezolvare a situaţiei din Transnistria ar trebui să identifice şi să pună la dispoziţia decidenţilor politici cele mai semnificative elemente care să sprijine rezolvarea corectă şi nespeculativă a situaţiei întregii populaţii din acest areal, evident, fără a face trimitere la posibilitatea izbucnirii unei noi confruntări violente între beligeranţi, pe care o consider că, la această dată şi în viitor, este de neacceptat de nici una din părţi.
Dar iată că azi, nu de la serviciile secrete, ci aflăm direct din vocea liderului transnistrean că el este dispus să ofere Rusiei arealul asupra căruia îşi manifestă ilegal puterea, pentru a disloca elemente ale unui scut antirachetă.
Evident că intelligence-ul trebuie să facă disjuncţia între propagandă, intenţie şi realitate.
O analiză integrată de intelligence poate ajunge la concluzia că dosarul Transnistria, aşa cum menţionam la prima întrebare, poate deveni o piesă importantă în viitoarele relaţii ale Rusiei cu SUA, îndeosebi pe tema scutului antirachetă american.
Iar viitorul preşedinte ce se va instala la Kremlin, Putin sau oricare altul, este foarte probabil că va activa, în regiunea separatistă Transnistria, elementele cu caracter ofensiv şi provocator ale serviciilor de informaţii, pentru menţinerea unei stări tensionate.
Nu exclud nici intensificarea unor forme de manifestare ale războiului informaţional şi mediatic, existente, precum şi implementarea altora noi.
Interesul general | Ion Petrescu | 
October 4, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
