Lockheed Martin produce o serie de sisteme aeriene fără pilot, pentru a ajuta clienții militari, civili și comerciali să îşi îndeplinească ţelurile cele mai dificile.
Cu mai mult de cinci decenii de experiență, în sistemele aeriene fără pilot și robotizate, Lockheed Martin a ajutat la crearea şi dezvoltarea sistemelor fără pilot, care includ K-MAX, Desert Hawk, Fury şi Indago.
Structura de relaţii publice a Pentagonului a difuzat imagini sugestive pentru primul zbor de noapte al produsului Lockheed Martin, celebrul avion de vânătoare F-35.
Acesta a avut loc la 19 ianuarie 2012, în spaţiul aerian limitrof Bazei Forţelor Aeriene ale SUA, de la Edwards, în California. La manşa avionului s-a aflat pilotul de încercare Mark Ward, care a decolat la ora locală 17:05 şi a aterizat după apusul soarelui, la 18:22.
Show of force/Demonstraţie de forţă şi semnal că atacul aerian, deocamdată ipotetic, asupra centralelor nucleare iraniene are 99,99% şanse să se deruleze pe timp de noapte. Războiul care vine…
În seara zilei de 31 mai 2011, agenţia de presă Associated Press/AP a actualizat brusc o ştire difuzată laconic la prânz. Într-o manieră pe care o utilizează rar, AP a citat copios din prestigioasa publicaţie Wall Street Journal. Aceasta, sub semnătura lui Siobhan Gorman şi Julian E. Barnes au dat un titlu inspirat unui material comandat evident de Departamentul Apărării al Statelor Unite: Atacul cibernetic – act de război.
Subtitlul fiind şi mai surprinzător: Pentagonul pregăteşte etapa în care SUA va răspunde la sabotarea computerelor cu forţa militară.
Drept urmare, atacurile cibernetice care îşi au originea în străinătate pot fi calificate acte de război, ce ar merita un răspuns militar al Washingtonului. Ţintă vizată – Iranul, care ameninţa recent cu atacuri cibernetice peste Ocean.
Practic, Pentagonul a pus la dispoziţia celor doi jurnalişti menţionaţi o parte a unui raport despre strategia securităţii cibernetice – cea vizată de o declasificare imediată.
În acest document, orice atac cibernetic contra instituţiilor guvernamentale, infrastructurii strategice – precum centralele nucleare, sistemul public de transport, băncile etc. – va putea genera o reacţie a Forţelor Armate Americane.
Ideea de la care au pornit experţii Departamentului Apărării?
Dacă un atac cibernetic produce decesul, distrugerea sau întreruperea comunicaţiilor la nivel înalt, aşa cum s-ar întâmpla şi în cazul unui atac militar tradiţional, atunci ar fi o situaţie de luare în considerare a unei măsuri de retaliere, prin recurgere la forţă.
Raportul va genera certe controverse, deoarece nu clarifică modul în care guvernul american va fi capabil să stabilească repede şi corect cine sunt atacatorii.
În acelaşi timp rămâne de văzut modul în care reacţia militară americană va afecta atacurile cibernetice derulate sub acoperire, cel mai celebru caz fiind acela al viermelui electronic Stuxnet, despre care Iranul – ca ţară căreia i-au fost afectate mii de calculatoare, din sistemul naţional de apărare, inclusiv de la reactoarele nucleare – crede că a fost opera Pentagonului.
În acelaşi raport se menţionează faptul că executivul american îşi rezervă dreptul de a utiliza toate mijloacele necesare – diplomatice, informaţionale, militare şi economice – funcţie de amploarea atacului cibernetic.
De ce a dispus Pentagonul întocmirea unui asemenea raport?
Pentru simplul motiv că, în ultimele luni, au fost semnificative atacuri ale unor hackeri străini, vizând firme precum Epsilon, o companie de marketing online, care lucrează cu parteneri giganţi precum Capital One, Walgreens, Citigroup.
Au fost puse astfel în pericol informaţiile personale ale peste 100.000.000 de utilizatori.
Iar Lockheed Martin, un furnizor arhicunoscut al Departamentului Apărării, care a fost victima unui atac “semnificativ şi tenace” a pus o întrebare sensibilă la Pentagon: – Este America un sat fără câini?…