Posts tagged: PENTAGON

Cât de cunoscut este ministrul apărării în Statele Unite?

DOBRI

După cum vedeţi în imaginea de mai sus, peste Ocean, Corneliu Dobriţoiu este încă… ministrul apărării naţionale
el urmând să discute vineri, 18 octombrie, cu omologul de la Pentagon, Chuck Hugel, probleme de interes comun, inclusiv o posibilă retragere a trupelor americane, din Afganistan, via baza militară a SUA, de la Mihail Kogălniceanu.

Orice comentariu este de prisos…

Operaţiunea Frontul de Acasă

danmurphy2

Arlington, Virginia – O audienţă inedită – cu copii din familiile unor militari, de la un autor de blog, în vârstă de 9 ani, la un voluntar de 17 ani, în serviciul comunităţii – a asistat la Gala Premiilor Anuale, ale Operaţiunii Frontul de Acasă, din 2012, dedicată… Copilului de Militar. Aţi citit bine.

Însuşi generalul Martin E. Dempsey, preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon a ţinut să aibă o intervenţie, la menţionata ceremonie de premiere, dedicată copiilor militarilor americani, indiferent de categoria de forţe armate sau de arma din care fac parte şi baza de dislocare, pe teritoriul naţional sau peste hotare.

Departamentul Apărării consideră luna aprilie drept LUNA COPILULUI DE MILITAR.

În România aşa ceva ar părea o blasfemie.

Imaginea reală despre armata de azi fiind cea tutelată de…
… un ministru ascuns în spatele propriilor complexe oratorice…
… de un şef al Statului Major General conştient că nu este decât un pasager înstelat, bun să facă frumos, tăcut, misterios, la acţiuni de salon…
… de un pseudo-marinar uitat pe post de portavoce răguşită şi isterică, pentru descurajarea pensionarilor militari năuciţi de lovitura tăierii venitului lunar.

Sunt mii de militari români – rotaţi prin teatrele de război, inclusiv în Afganistan, de unde sovieticii s-au întors cu coada între picioare, în timp ce ai noştri împart şi azi acolo ciocolată, fructe şi sticle cu apă potabilă – care nu contează în ecuaţia respectului public.

Existenţa lor nu este pe agenda campaniei electorale, în care se mitraliază orice alt subiect, în (de)favoarea unor candidaţi mai puţin deştepţi, decât se prezintă singuri, mai puţin generoşi, decât lasă să se înţeleagă şi…
… mai legaţi de vechile metehne, pro-estice, decât de opţiunile pragmatice ale unui viitor dezirabil în comunitatea europeană şi sub umbrela NATO.

Chiar aşa!

Aţi auzit vreun candidat – la posturile din vârful ierarhiei statale – abordând serios reperele relaţiilor viitoare ale României cu Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică?

Eu unul nu.

Şi nu mă miră. Mai ales că ieşind dintr-un studiou de radio, cineva – unul dintre amfitrioni – îmi spunea, deloc în glumă, privindu-mă în ochi, nu tocmai vesel şi în şoaptă:
– Tot cu SUA, nu?

Aţi reţinut numele vreunui oficial al diplomaţiei române punându-l la punct pe tembelul de Kuzmin, ambasadorul rus, până azi, la Chişinău, care a ironizat penibil armata română la ultima şi jalnica sa conferinţă de presă din Chişinău?

I-a tras-o peste bot – ca să citez un jurnalist vivace – cineva, din Ministerul lui Cristian Diaconescu, ca să îi reamintească berbecului putinist că în august 1944 NU trupele sovietice au eliberat capitala României, iar ulterior NU unităţile Armatei Roşii au dus cele mai grele bătălii pentru cucerirea Budapestei?

În România, Operaţiunea Frontul de Acasă nu există.

Casa are geamurile şi uşile sparte.

Intră cine vrea, scuipă, ia ce-i pofteşte inima şi pleacă.

Inclusiv cu blagoslovirea deziluziei intelligence-ului autohton, premierul prezidenţiabil, Mihai Răzvan Ungureanu.

Aşa cum, înainte de 1989, grănicerii României stăteau cu fundurile spre frontieră, ca să prindă pe cei exasperaţi de socialism, dornici să fugă în LUMEA LIBERĂ, aşa acum serviciile secrete stau cu ochii pe camerele de filmat din alcovurile mari şi mici, timp în care KGB-ul de ieri, FSB-ul de azi intoxică presa cu pericole made in USA, pentru a-i ţine pe românii fraieri în iluzia unui capitalism în care singurul argument este CNUTUL.

Cnutul verbal, sau cel exercitat prin dosar.

Trăim în regimul cnutocraţiei.

Doar biciul se va schimba, după alegeri…

Mecanism de protejare a administraţiei Obama (video)

Guvernul israelian a decis să nu informeze Statele Unite, dacă şi când ordonă lansarea de atacuri militare impotriva programului iranian vizând valorificarea energiei nucleare.

Decizia executivului de la Tel-Aviv – de a nu notifica Washington-ul asupra posibilului atac contra Teheranului – a fost transmisă oficialilor americani de premierul israelian Benjamin Netanyahu şi ministrul apărării Ehud Barak, prin intermediul unor oaspeţi, de peste Ocean, în Israel, precum James Clapper, directorul Structurii Naţionale de Informaţii, generalul Martin Dempsey, preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore de la Pentagon şi o serie de membri ai Congresului SUA.

Read more »

F-35 – gata pentru misiuni nocturne, în Golful Persic (video)

Structura de relaţii publice a Pentagonului a difuzat imagini sugestive pentru primul zbor de noapte al produsului Lockheed Martin, celebrul avion de vânătoare F-35.

Acesta a avut loc la 19 ianuarie 2012, în spaţiul aerian limitrof Bazei Forţelor Aeriene ale SUA, de la Edwards, în California. La manşa avionului s-a aflat pilotul de încercare Mark Ward, care a decolat la ora locală 17:05 şi a aterizat după apusul soarelui, la 18:22.

Show of force/Demonstraţie de forţă şi semnal că atacul aerian, deocamdată ipotetic, asupra centralelor nucleare iraniene are 99,99% şanse să se deruleze pe timp de noapte. Războiul care vine…

Nedumerirea preşedintelui

Preşedintele Barack Obama la întâlnirea cu consilierii săi, în Biroul Oval.
p020212ps-0373
Fotografie de Pete Souza

Barack Hussein Obama al II-lea:

– Nu înţeleg diferenţa specifică dintre noi şi români. Eu l-am adus pe Leon Edward Panetta, din funcţia de director al CIA la Pentagon. În schimb, omologul meu român l-a desemnat ca premier pe Mihai Răzvan Ungureanu, şeful structurii similare, respectiv SIE. Dar generalul David Howell Petraeus, actualul lider al Agenţiei Centrale de Investigaţii m-a informat că toate serviciile de la Bucureşti au înscris în regulamentul lor interior prevederea conform căreia şefii şi locţiitorii acestora nu au voie, timp de doi ani, după părăsirea serviciului, ca să intre în politică!

Vocea unui consilier:

– La români lucrurile sunt clare. Dacă eşti locotenent, te execută consiliul de onoare al camarazilor speriaţi că dacă nu fac ce li s-a sugerat rămân pe drumuri, cu ratele pe cap. Dacă eşti sus de tot, ţi se oferă un post pe care nu îl poţi refuza, un fotoliu strălucitor, aflat practic pe eşafod…Cum zic prietenii noştri din Israel:
Dacă nu poţi trece peste obstacol, treci pe sub el…

Panetta: „Putem înfrunta mai mult de un inamic, în acelaşi timp.”

Impact major indiscutabil, la nivel mondial, l-a avut prezentarea sintetică, de către preşedintele Statelor Unite ale Americii, a noii strategii a Pentagonului, mai flexibilă, în raport cu ameninţările asimetrice actuale şi cele previzibile, în viitor, dar cu un accent dominant pe recursul adecvat la forţa expediţionară – terestră, navală sau aeriană.

Cum la Chişinău dificultăţile de ordin economic dau apă la moară celor ce susţin reintrarea Republicii Moldova, de o manieră tacită, treptată, în sfera de influenţă a puterii regionale cu capitala la Moscova, probabil că merită o trecere în revistă a noii strategii americane, care să limpezească şi relaţionarea viitoare a SUA cu cel de-Al Doilea Stat Românesc.

Read more

SUA concentrează trupe la graniţa cu Pakistanul

Postul de radio Vocea Americii a informat că, la ora actuală, conducerea Pakistanului se află sub o presiune constantă, pentru a organiza şi lansa o ofensivă militară de amploare în regiunea Waziristanul de Nord, pentru a extirpa campusurile de antrenament şi refacere a forţelor paramilitare componente ale organizaţiei Haqqani, care alimentează, cu oameni şi armament, insurgenţa talibanilor din Afganistan.

Pakistan-Waziristan-Map

După cum deja se ştie, Pentagonul susţine că serviciul pakistanez de informaţii ISI, chiar dacă este condus de un general din forţele armate ale Pakistanului, îi ajută pe talibani să iniţieze atacuri mortale, contra forţelor militare aliate dislocate pe târâm afgan. Neoficial s-a exprimat poziţia că dacă guvernul de la Islamabad continuă să aibă reţineri majore pentru o acţiune militară contra insurgenţilor din regiunea mai sus amintită, atunci Statele Unite vor opta pentru o soluţie manu militari unilaterală în acel areal.

222169_10150180083540854_213060490853_6938238_4427207_n (1)

Elementul de noutate este faptul că marţi seara, pe 18 octombrie a.c., liderul forţelor armate pakistaneze, generalul Parvez Kayani Asfhaq, a precizat la o reuniune – unde presei i-a fost interzis accesul -, a membrilor comisiilor de apărare a Parlamentului Pakistanului, că a cerut personal conducerii SUA să îşi concentreze eforturile pe stabilizarea Afganistanului şi mai puţin pe presiunile vizând iniţierea unei operaţiuni militare pakistaneze de amploare în Waziristanul de Nord.

Ex-şeful spionajului pakistanez, senatorul Javed Ashraf Qazi a fost printre parlamentarii care au participat la întâlnirea de la sediul armatei, în Rawalpindi. El a furnizat unele detalii cu privire la afirmaţiile lui Kayani: “El a zis că ” dorim relaţii bune cu Statele Unite, dar nu vrem să fim un sac de box. Noi nu vrem să fim ţapul ispăşitor pentru eşecurile acţiunile lor în Afganistan. El a mai spus că a transmis americanilor: “nu faceţi asta, dacă doriţi să ne ajutaţi.

Kayani ar fi comentat şi alegaţiile americane vizând legăturile serviciului secret pakistanez cu insurgenţii: ” Eu nu neg faptul că ISI are contacte, deoarece nicio agenţie de informaţii valoroasă nu poate trăi sau funcţiona fără persoane de contact în fiecare direcţie. Dacă doriţi informaţii, trebuie să aveţi contacte. Persoanele de contact nu înseamnă că le sprijiniţi sau sunteţi de acord cu ei, ci doar înseamnă că aveţi pe cineva despre care ştiţi că vă va furniza informatii. Şi în mod similar, practic, CIA are contacte, serviciile secrete britanice au contacte, aşa că de ce se ridică problema cu ISI? “

Generalul Kayani a mai precizat că nu ştie concret dacă va fi sau nu o acţiune militară în Waziristanul de Nord, dar militarii pakistanezi observă atent concentrarea de trupe americane dincolo de frontiera cu Afganistanul, care ar putea avea drept ţintă o operaţiune militară în interiorul ţării vecine. Kayani a adăugat:“în cazul în care americanii au intenţia de a trece graniţa vor trebui să se gândească de 10 ori înainte a de a executa această acţiune.”

Câţiva participanţi la mitingul de la Rawalpindi au declarat presei, dorind să nu le fie divulgate numele, că generalul Kayani nu a comentat direct răspunsul posibil al ţării sale la probabila acţiune militară a Statelor Unite pe teritoriul Pakistanului, dar el a reamintit parlamentarilor că ţara sa “este o putere nucleară şi trebuie să nu fie comparată cu Irakul şi Afganistanul.”

Generalul Kayani a mai spus parlamentarilor că militarii ar putea lua măsuri în Waziristanul de Nord, imediat ce el va fi convins că asta ar rezolva toate problemele, în regiune.

Acest rar briefing pe probleme de securitate a avut loc după ce a fost difuzată informaţia că secretarul american de stat, doamna Hillary Clinton, intenţionează să viziteze Islamabadul în cursul acestei luni. Ministrul pakistanez de informaţii, Firdous Ashiq Awan, speră că dialogul cu Clinton va contribui la detensionarea relaţiilor bilaterale şi la restabilirea cooperării în războiul comun purtat împotriva terorismului: “Toate aceste probleme ar trebui să fie soluţionate şi rezolvate, şi aşa ceva se poate face doar prin intermediul negocierii şi dialogului “.

Vizita lui Clinton la Islamabad ar putea ajuta cele două părţi să înţeleagă fiecare punctul de vedere al interlocutorului, în final având de câştigat cei ce doresc consolidarea parteneriatului strategic dintre Statele Unite şi Pakistan.

Ce a câştigat România, acum, în Statele Unite?

basescuopreaaurescu-si-baconschi-in-biroul-oval

Obiectiv privind lucrurile, şeful statului român nu a trecut Oceanul pentru a face un schimb de glume cu omologul american. Asta cu atât mai mult cu cât preşedintele Obama se confruntă cu un scepticisim puternic al alegătorilor nehotărâţi, care par a vedea, la Partidul Republican, o receptivitate sporită faţă de îngrijorările lor vizând cheltuielile guvernamentale.

107633

Conform unui sondaj dat publicităţii chiar pe 13 septembrie a.c. şi difuzat de către agenţia Reuters, votanţii indecişi, care ar putea înclina balanţa, în favoarea lui Obama, la alegerile prezidenţiale din 2012, sunt momentan mai atraşi de opţiunile republicanilor, de reducere a deficitelor bugetare şi chiar de anumite enunţuri ideologice ale lor.

Sondajul s-a concentrat asupra cetăţenilor care l-au sprijinit pe Obama, în alegerile prezidenţiale din 2008, dar au votat cu candidaţii republicani, la alegerile pentru Congresul SUA, din 2010. Ei reprezintă cam 20% din electorat, în unele state, şi probabil că vor avea cuvântul decisiv în stabilirea viitorului ocupant, al fotoliului prezidenţial, de la Casa Albă.

Ei bine, 59% dintre aceşti votanţi nu au decis încă dacă vor vota cu Barack Obama sau cu oponentul său republican – conform sondajului menţionat.

Dar ar putea vota cu actualul preşedinte dacă se va accentua creşterea economică. Asta implică o mai mare apropiere a democraţilor de doleanţele acestei categorii de alegători.

După cum se ştie, administraţia Obama se străduieşte să aloce 450 miliarde de dolari, pentru crearea de noi locuri de muncă, printr-un proiect de lege menit a stimula economia americană şi a scădea rata şomajului, cotată acum la nivelul de 9,1%.

În mod paradoxal, susţine Reuters, mulţi economişti afirmă că dacă vor fi sporite cheltuielile guvernamentale, acestea ar stimula creşterea economică, timp în care membrii Congresului desemnaţi să lucreze la un plan pe termen lung, de ameliorare a datoriei naţionale, caută soluţii pentru a fi fundamentat, pe baze realiste, bugetul pe anul 2012.

Cuiul lui Pepelea? Alegătorii indecişi par a nu fi de acord cu această opţiune. Astfel, jumătate dintre repondenţii la acest sondaj cred că reducerea deficitului bugetar ar fi cel mai eficient mod de creare a noi locuri de muncă. Asta în timp ce doar 16% dintre cei chestionaţi susţin că mărirea cheltuielilor pentru dezvoltare şi inovare ar fi cea mai bună abordare a momentului economic actual.

Opinia celor 50% dintre repondenţi este în conformitate cu aceea susţinută public, de către republicani, în Congresul Statelor Unite. Totuşi, alegătorii au fost sensibili la apelul lui Barack Obama, de a fi mărite impozitele celor bogaţi, pentru ca astfel să fie mărită reducerea deficitelor acumulate.

La acest sondaj au luat parte 400 de alegători indecişi, din 12 state americane. Acţiunea de investigaţie a avut loc pe 16 august a.c. şi are o marjă de eroare de plus sau minus 6,4 procente. Repondenţii nu au fost întrebaţi, în mod specific, dacă l-ar sprijini pe Obama, contra unuia dintre actualii candidaţi republicani, pentru alegerile prezidenţiale.

Dintr-o asemenea perspectivă, The Low Visibility/ Minima vizibilitate, a ceea ce a fost numită o vizită de lucru a şefului statului român peste Ocean, are un alt înţeles.

107630

Ce a câştigat România, acum, în Statele Unite?

Judecând lucrurile la rece, fără patima celor orbiţi de disperarea de a câştiga campania pentru alegerile, nu doar parlamentare, din 2012, câteva repere importante pot fi semnalate.

Primul – la nivel prezidenţial. Preşedintele ţării nu ar fi plecat la Washington D.C., dacă nu avea siguranţa întrevederii cu omologul american. Întâlnirea cu vicepreşedintele Joe Biden nu a făcut decât să confirme, printr-un schimb amical de opinii, ceea ce deja se stabilise pe căi diplomatice – unitatea de vederi privind consolidarea parteneriatului strategic şi amplasarea interceptoarelor americane la Deveselu.

Băsescu – oricât nu ar plăcea asta adversarilor săi – nu s-a dus la Casa Albă „ca să facă frumos”, în faţa partenerului său de dialog. Ce a discutat şeful statului român cu omologul american? Condiţia actuală a României. Cea de jucător-cheie, la flancul răsăritean al NATO. O sintagmă enunţată de secretarul american de stat Hillary Clinton, în declaraţia pe care a făcut-o după semnarea Acordului dintre România şi Statele Unite privind scutul antirachetă.

Acordul menţionat nu este doar rodul unei loialităţi de aliat, probată – pe plan militar – în teatrele de operaţiuni militare din spaţiul ex-iugoslav, irakian şi afgan. Unde au căzut la datorie, pentru America – nu este nicio greşeală de tipar -, nu puţini militari români. Nu unguri. Nu din stânga Prutului. Nu din alte arealuri statale nu prea amicale cu naţiunea română de azi.

Documentul semnat de ministrul român de externe şi doamna Clinton este şi expresia unei temerităţi, de a privi spre Răsăritul Europei ca la o federaţie ce trebuie să înţeleagă că ameninţările emise la Kremlin, pot impresiona doar pe votanţii ruşi, nerăbdători să vadă confirmată bănuiala că Dmitri Medvedev va candida la al doilea mandat prezidenţial, secondat, vorba vine, de Vladimir Putin – eternul premier.

Oficial, după ratificarea acordului, SUA va instala dispozitivele defensive pe parcursul a patru ani. Asta în condiţii de pace. Într-o nedorită situaţie de criză, timpul se va reduce în raport de gravitatea ameninţării, nemaifiind decât o chestiune de zile.

Întâlnirea preşedintelui Băsescu cu directorul CIA, David Petraeus – în prezenţa şefilor principalelor servicii secrete româneşti -, ca şi aceea cu liderul Departamentului Apărării, Leon Panetta – cu participarea ministrului român al apărării şi a şefului Statului Major General al Armatei României – constituie racordări pragmatice salutare, ale noilor decidenţi americani, de la Langley, în McLean, Virginia, sediul Central Intelligence Agency, şi de la Pentagon, cu responsabilii români pe domenii similare, pe sprijinul cărora se vor baza în (im)previzibile situaţii de criză.

O deplasare de o asemenea anvergură, finalizată cu contacte multiple, focalizate pe confirmarea continuităţii, la un etaj superior, al parteneriatului strategic bilateral, este o victorie pentru România. Una majoră. De care s-a luat act la Moscova, Chişinău şi Budapesta. Cu inconvenientele aferente.

Vizita lui Traian Băsescu, la Casa Albă, nu a fost una deloc forţată. Ci conformă interesului naţional. Chiar dacă asta nu place nenumăraţilor şi puternicilor opozanţi interni, ai celui care încă mai este preşedintele României.

~