DREPTUL ROMÂNILOR ASUPRA ARDEALULUI ÎNTREG

Colonelul George Magherescu,
omul care a fost “umbra”
mareşalului Ion Antonescu,

secondându-l la nivelul cabinetului Conducătorului statului,
în acea perioadă dură pentru România
mi-a oferit o lecţie de viaţă
pe cât de neaşteptată,
pe atât de utilă pentru a înţelege educaţia unui ofiţer “de modă veche”,
şi felul în care ştia să îşi delimiteze locul şi rosturile specifice
într-o societate atrasă mai degrabă de haos, decât de ordine…

Purtam uniforma militară când am sunat la uşă
şi mi-a deschis doamna Magherescu.
Sobră. Distinsă,
inclusiv prin modul în care,
en passant
m-a măsurat din cap, până în picioare.

M-a invitat înăuntru,
iniţial pe hol, apoi într-o cameră
unde m-a rugat să iau loc pe un scaun
şi să aştept. După care a dispărut.

Covoarele pe care am călcat erau simple.
Din cele pe care atât orăşenii, cât şi sătenii
le foloseau prin anii ’50.

Uşile masive şi înalte erau vopsite în alb,
având clanţe cu reflexe metalice aurii.

Timpul trecea şi mă întrebam dacă nu cumva
am sosit prea devreme, sau poate amfitrionul
nu se simţea bine – taman atunci.

Mă gândeam ce şansă aveam,
(era anul 1990) de a fi acasă la un ofiţer
din Armata Regală, care lucrase mult timp
alături de cel care a preluat conducerea României
după anii de compromitere totală a clasei politice,
ţinută din scurt de Regele Carol al II-lea.
Read more »