Obama cheamă la raport intelligence-ul din Pakistan!

Postul de radio “Vocea Americii” a difuzat informaţia conform căreia premierul pakistanez Yousuf Raza Gilani a declarat că este îngrijorat în legătură cu decizia Statelor Unite de a suspenda 800 milioane $, adică o treime din ajutorul militar acordat ţării sale. Oficialul de la Islamabad a mai declarat că, în timp ce lupta împotriva militanţilor islamici, din teritoriul naţional, este războiul Pakistanului, practic toată lumea beneficiază de eforturile statului pakistanez.

Afirmaţiile şefului executivului de la Islamabad survin într-un moment în care directorii structurilor pakistaneze de informaţii s-au deplasat la Washington D.C., pentru a purta discuţii cu oficiali americani şi

cu generalul James Mattis, comandantul USCECOM – Comandamentul Central american, situat la Baza Forţelor Aeriene, de la MacDrill, în Tampa, Florida.

Relaţiile dintre cele două state au devenit tensionate după efectuarea raidului american, pe teritoriul pakistanez,

soldat, în luna mai, cu lichidarea lui Osama bin Laden.

Guvernul pakistanez s-a confruntat atât cu acuzaţia conaţionalilor, de a fi tolerat acest raid american, despre care practic nici nu fusese anunţat,

cât şi cu aceea a partenerului de peste Ocean, că ar fi ştiut, dar nu a divulgat locul unde se găsea liderul al-Qaida.

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, colonelul David Lapan, a declarat că decizia de a stopa o treime din ajutoarele militare americane pentru Pakistan este un răspuns la hotărârea Islamabadului, de a expulza instructorii militari şi de a institui limite privind vizele pentru personalul Casei Albe.

Anterior, unii oficiali pakistanezi au avertizat că ar putea retrage trupele care luptă cu militanţii islamici, de-a lungul graniţei cu Afganistanul.

Dar purtătorul de cuvânt al armatei pakistaneze, generalul maior Athar Abbas a declarat postului de radio menţionat că o reducere a ajutorului american nu va afecta operaţiunile antiteroriste.

El a estimat că înfrângerea teroriştilor este în intersul SUA şi al Pakistanului, dar că acordarea ajutorului militar, cu anumite condiţii, este inacceptabil.

La începutul acestei săptămâni, secretarul de stat Hillary Clinton a declarat jurnaliştilor „că suspendarea unei părţi din ajutorul către Pakistan nu înseamnă o schimbare a politicii faţă de această ţară, dar evidenţiază faptul că parteneriatul cu Pakistanul depinde de cooperare.”

La 24 de ore după declaraţia lui Hillary Clinton, ministrul pakistanez al apărării, Ahmed Mukhtar, a afirmat că dacă Statele Unite reduc ajutorul militar cu 800 milioane de dolari, guvernul de la Islamabad ar putea retrage trupele care se luptă cu talibanii – afgani şi pakistanezi -, în arealul administrat de federaţia triburilor ce se bucură de o autonomie largă la frontiera cu Afganistanul. Ahmed Mukhtar a precizat presei pakistaneze că guvernul său nu îşi poate permite să ţină trupele în munţi pentru o perioadă atât de lungă de timp.

Casa Albă confirmase, pe 10 iulie a.c., că aproape o treime din cei 2,7 miliarde $ alocaţi anual, pentru asistenţa SUA dată Pakistanului va fi suspendată. Cei 800 milioane de dolari, constituiau rambursarea sumelor cheltuite de Islamabad pentru menţinerea trupelor combatante în zona unde se ascund insurgenţii islamici.

Fiind întrebat ce părere are despre situaţia creată, fostul preşedinte pakistanez Pervez Musharraf a declarat că regretă decizia SUA, de a stopa o treime din ajutorul militar pentru ţara sa.

El a răspuns astfel unei întrebări puse de unul dintre cei prezenţi, pe 11 iulie a.c., în aula Universităţii Rice din Houston, statul Texas, unde Pervez Musharraf ţinea o alocuţiune. În cadrul acesteia, el a numit decizia americană ca fiind una „dezastruoasă”, arătând că tăierea cu o treime a ajutorului militar va slăbi capacitatea Pakistanului de a combate terorismul.

Pervez Musharraf a mai afirmat că este întristat de ceea ce observă a fi „un mediu de confruntare între Pakistan şi Statele Unite.” În viziunea lui, relaţiile bilaterale ar putea fi îmbunătăţite dacă SUA ar lua în considerare sensibilităţile pakistaneze şi ar respecta suveranitatea ţării sale.

Musharraf, care a preluat puterea, în Pakistan, printr-o lovitură militară de stat, a precizat jurnaliştilor, de peste Ocean, că ia în calcul o candidatură proprie la alegerile prezidenţiale din 2013.

O surpriză de proporţii a venit de la Beijing. Deşi acolo se afla, în vizită oficială, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, din armata SUA, la 12 iulie a.c., China a promis sprijinul său pentru aliatul său apropiat – Pakistanul, asta după ce Statele Unite au anunţat suspendarea celor 800 milioane de dolari destinaţi iniţial armatei pakistaneze.

Purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, Hong Lei, a declarat presei: “Pakistanul este o ţară importantă în Asia de Sud. Stabilitatea şi dezvoltarea Pakistanului este strâns legată de pacea şi stabilitatea în această zonă. China a oferit întotdeauna asistenţă pentru Pakistan, ajutându-l să îmbunătăţească viaţa oamenilor şi să realizeze o dezvoltare durabilă a economiei şi societăţii. China va continua să procedeze la fel şi în viitor.”

Pe de altă parte, decizia americană a fost salutată de către India, care a acuzat, de mult timp, Pakistanul, că oferă adăpost grupurilor teroriste.

Până la noi dispoziţii, de la Casa Albă, pentru jurnaliştii de peste Ocean este clar că preşedintele Barack Obama vrea ca alegătorii americani să ştie că nu permite jocul dublu al autorităţilor pakistaneze, care îngăduie luptătorilor islamici să se refugieze din Afganistan, în Pakistan, fără a fi pedepsiţi.

Nu este exclus ca, pe timpul convorbirilor şefilor structurilor de informaţii de la Islamabad, cu oficialii americani, aceştia din urmă să le spună, ironic, într-o doară, proverbul pakistanez:
”Tu eşti regina, eu sunt regina, atunci cine va mai căra apa de la râu?”

Amiralul Mullen: “China este o putere strategică globală”

Aflat într-o vizită oficială în China, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore din SUA, amiralul Mike Mullen a declarat că Republica Populară Chineză este acum o putere strategică globală. Mai mult, el are în vedere un parteneriat al SUA, pentru securitatea globală, cu China, pe care a numit-o putere mondială.

Asemenea remarci a făcut pe timpul alocuţiunii sale la Universitatea Renmin din Beijing, la începutul vizitei sale, de patru zile, în China. El a electrizat asistenţa când a afirmat surâzător:

“China de azi este o ţară diferită de ceea ce era în urmă cu 10 ani şi cu siguranţă va continua să se schimbe în următorii 10 ani. Nu mai este o putere în creştere. De fapt a ajuns o putere mondială.”

American Forces Press Service a reamintit momentul din ianuarie a.c., când secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton a descris China ca fiind “o putere în ascensiune”.

“Şi Statele Unite se schimbă – a continuat amiralul Mullen – aşa cum este contextul şi ordinea globală în care ambele funcţionează. Eu cred că dialogul nostru trebuie să ţină pasul cu aceste schimbări. Este necesar să se mute, în mod special, către lucrurile pe care le avem de făcut împreună, către problemele şi condiţiile relaţiilor noastre bilaterale, de a lucra pentru a satisface scopurile comune, pe care le împărtăşim laolaltă. ”

El a mai pledat pentru un efort de durată în construirea relaţiei bilaterale, sugerând că ambele părţi „trebuie să lucreze dintr-o postură de respect reciproc” şi să gândească atât pe plan local, cât şi pe cel global.

Cu un evident mandat de la Casa Albă, amiralul a atenţionat audienţa că „ambele naţiuni recunosc noile provocări ale proliferării nucleare, terorismului, creşterii cererii globale de energie, precum şi implicaţiile geopolitice ale acestora, inclusiv efectele schimbărilor climatice. Prin urmare schimbul nostru de vederi nu trebuie să se limiteze la arealul Asia-Pacific, dar ar trebui să aibă o gamă mai vastă şi îndepărtată de probleme, în beneficiul intereselor comune şi în concordanţă cu creşterea capacităţii Chinei, de a contribui pozitiv dincolo de ţărmurile sale.”

Amiralul Mike Mullen a transmis gazdelor sale că Statele Unite vor rămâne active – cu o forţă militară corespunzătoare – în regiunea Asia-Pacific, dar a specificat că asta nu înseamnă vreo încercare de a stopa creşterea accentuată a Chinei.

Elegant, el a subliniat ideea că nu ar trebui ca niciun succes al vreunei ţări să fie asociat cu insuccesul altui stat. Mai mult, Mullen a invitat China să îşi asume responsabilităţi mai mari, în raport direct cu creşterea puterii sale – economice, implicit militare.

Referitor la problema Taiwanului, liderul militar american a reiterat afirmaţia conform căreia SUA vor menţine politica „O singură Chină,” dar în ceea ce priveşte momentul stopării vânzărilor de armament către Taiwan “este o problemă pe care politicienii americani trebuie să o soluţioneze.”

Amiralul Mullen se află în China la invitaţia generalului Chen Bingde,

şeful statului major general al armatei chineze, care a vizitat SUA în luna mai.

După ce a rostit discursul programat la Universitatea Renmin, din Beijing, a putut vedea şi o rachetă balistică,

cu rază mică de acţiune, de tipul CSS-7.

La o discuţie cu jurnaliştii americani care îl însoţesc, derulată la ore târzii, în finalul primei zile a vizitei sale în China, amiralul a afirmat câ atât el, cât şi Chen au lucrat în vederea consolidării relaţiei “de la armată, la armată”, între SUA şi China.

Asta deoarece el crede că relaţiile dintre cele două state sunt vitale şi nu se poate gândi la un alt areal, unde ar fi atâtea de făcut şi multe de câştigat, decât la acela creat între China şi Statele Unite.

Vizita generalului Chen, în America, a dus la progrese semnificative, la o mai bună înţelegere reciprocă, şi la promovarea intereselor comune ale celor două naţiuni – a informat pe ziariştii prezenţi amiralul Mullen. Din punctul său de vedere, accentul trebuie să rămână pus pe ceea ce contează pentru naţiunile americană şi chineză, respectiv pe securitatea, stabilitatea şi prosperitatea – globală şi regională.

Ca şef al armatei SUA, Mike Mullen a evidenţiat realitatea că Statele Unite şi China sunt puteri riverane la Oceanul Pacific, unde vor acţiona pentru un timp îndelungat:”trebuie să abordăm această responsabilitate ca doi lideri, cu răspunderile care le implică. Şi sincer cred că va fi mult mai greu la capitolele încredere strategică şi transparenţă.”

Chiar şi atunci când apar probleme dificile, crede amiralul american, provocările globale la care trebuie să facă faţă cele două naţiuni împreună sunt prea vaste şi vitale pentru a a permite obstacolelor să submineze înţelegerea reciprocă.

Apoi Mike Mullen a rostit cuvintele-cheie:”potenţialul pentru un rezultat pozitiv, într-o criză, este mult mai mare dacă o avem o relaţie bilaterală, decât dacă nu o menţinem.”

Răspunzând la întrebările jurnaliştilor, Mullen a apreciat că în pofida unui deceniu cu angajamente militare puternice în Irak şi Afganistan, SUA nu şi-a slăbit nicio clipă interesul şi atenţia pentru zona Pacificului şi cea a Asiei, deoarece are relaţii solide cu multe state din această parte a lumii.

De ce? Regiunea este o parte a „motorului creşterii economice la nivel global”, care conduce practic lumea, iar pacea şi stabilitatea sunt cele două condiţii ale funcţionării sale în continuare.

A urmat un avertisment cu tâlc:”cei ce cred că Statele Unite au fost atât de mult implicate în război, încât au pornit pe o cale de declin, doar au evaluat greşit.”

Amiralul Mullen a mai declarat că anumite provocări au pus la încercare relaţia bilaterală, în ultimul deceniu, dar vizita omologului său chinez în SUA, şi a lui în China, transmit un semnal amical puternic:”acestea sunt oportunităţi pentru a stabili ce priorităţi avem, asupra căror probleme cădem de acord şi asupra cărora avem opinii diferite. Acţiunile împotriva piraţilor, asistenţa umanitară şi ajutorul oferit în situaţia producerii unor calamităţi naturale, precum şi viitoare exerciţii militare comune

sunt arealuri fructuoase asupra cărora cele două naţiuni pot discuta.”

În opinia lui Mullen, puterile globale sunt obligate să promoveze stabilitatea, care va asigura în viitor prosperitatea. El a observat că, în ultimii 10 ani, cheltuielile militare ale Chinei şi ale altor state din regiune au crescut enorm. Motiv pentru care el încearcă – nota bene – să înţeleagă intenţia strategică a Chinei.

Pentru a elimina nedumeririle, el a mai specificat că: „am auzit pe interlocutorii mei chinezi vorbind despre latura defensivă a capacităţilor lor militare,

dar, în acelaşi timp, am observat că ei se focalizează pe o gamă largă de capabilităţi militare, care-i măresc poziţia în regiune şi, destul de sincer, la nivel global. Iar unele dintre acestea, foarte specifice, aflate în curs de dezvoltare sunt axate pe…capacităţile militare ale SUA.”

Mullen a mai dorit să se ştie că recunoaşte, din nou, că aceasta este o ţară de 1,3 miliarde de oameni şi că există numeroase provocări, în viitor,

dar evoluţia armatei şi tehnologiei chineze sunt, din punctul său de vedere, naturale. Cum este, de pildă, construirea unei flote care să protejeze interesele strategice ale Chinei. Sunt chestiuni pe care şi SUA le-au făcut timp de decenii.

Părerea amiralului despre creşterea puterii militare chineze?
„Depinde cum va fi folosită!”
O replică deloc surâzătoare.

Cele trei exigenţe ale lui Panetta – pentru liderii Irakului

Apus de soare pentru militarii americani dislocaţi în Irak

Douglas B. Wilson, asistentul secretarului apărării al Statelor Unite, faimosul Leon Panetta, a precizat jurnaliştilor – care îl însoţesc pe liderul Pentagonului în primul său periplu extern -,

că acesta nici nu i-a presat pe interlocutorii săi de la Bagdad, nici nu a pledat pentru ca aceştia să permită o rămânere a trupelor americane în Irak, după data stabilită iniţial pentru încheierea retragerii – 31 decembrie.

Motivul? Wilson a afirmat că şeful Departamentului Apărării/DoD vrea ca liderii Irakului să ia ei o decizie.

Paneta s-a întâlnit separat cu premierul Nouri al-Maliki

şi cu preşedintele Jalal Talabani, cu care a abordat toate aspectele relaţiilor bilaterale.

Interesant este detaliul conform căruia şeful DoD a abordat cu ambii interlocutori trei exigenţe clare:

1. Urgenţa numirii, de către premier, a miniştrilor apărării şi de interne.

2. Riposta necesară la creşterea numărului atacurilor organizate şi executate de elemente extremiste instruite şi dotate cu arme de Iran. Context în care secretarul apărării a fost extrem de clar în avertizarea gazdelor că ia foarte în serios protejarea trupelor SUA, pe care le are în subordine. În termeni fără echivoc, Leon Panetta a cerut lui al-Maliki şi Talabani să acţioneze energic, agresiv, împotriva acestor terorişti şi să facă tot ceea ce pot pentru ca să combată asemenea acţiuni incalificabile. Premierul şi preşedintele Irakului au replicat că atacurile menţionate sunt nu numai la adresa trupelor americane, ci şi la aceea a unităţilor militare irakiene.

3. Cea mai importantă exigenţă, de pe lista convorbirilor cu oficialii de la Bagdad a fost chestiunea paşilor următori, dezirabili în ceea ce s-a conturat a fi acum un parteneriat pe probleme de securitate.

După cum se ştie, acordul bilateral parafat în 2008 prevede ca

trupele americane să fie retrase din Irak până la finele anului în curs. În acest sens, Douglas B. Wilson a atenţionat ziariştii că:
”secretarul apărării a făcut clară poziţia că nici nu presează, nici nu pledează pentru ca trupele SUA să rămână aici şi că americanii vor continua să îşi retragă forţele conform înţelegerii convenite. Dar el atenţionat interlocutorii irakieni, că timpul luării unei decizii a expirat şi Statele Unite au nevoie să ştie dacă va fi o cerere. O asemenea solicitare trebuie făcută mai degrabă curând, decât mai târziu, deoarece aspectele logistice şi economice nu se pot inversa nici cu un cent.”

A dat Panetta un ultimatum, la această exigenţă finală?

Wilson afirmă că nu, “dar mesajul său a fost clar înţeles, că o decizie este necesară a fi luată cât mai curând.”

Cele trei exigenţe ale şefului Pentagonului reiterează probleme formulate de Casa Albă şi în alte situaţii.

Ce a obţinut liderul DoD?

Preşedintele irakian Talabani a impus un termen de două săptămâni, pentru ca factorii politici de la Bagdad să convină asupra personalităţilor care vor conduce ministerul de interne şi pe cel apărării. În plus, în acelaşi interval de timp, să se ajungă la un consens naţional privind o posibilă, sau nu, formulare a unei cereri către SUA,

ca să fie păstrat un număr de militari americani, pe teritoriul irakian, şi după 1 ianuarie 2012.

Având însă în vedere influenţa Iranului asupra deciziilor premierului irakian, este greu de crezut că, în două săptămâni, se va lua la Bagdad vreo decizie referitoare la cele trei exigenţe reamintite de Leon Panetta.

Doar şi americanii cunosc proverbul irakian:
”să crezi în Allah, dar să păstrezi strânsă lesa pe cămila proprie…”

Premiul lui Putin, rateul lui Medvedev şi vizita lui Lupu

Liderul de facto al Federaţiei Ruse, omnipotentul Vladimir Putin, a fost declarat laureat al premiului „Quadriga”, un prestigios premiu german. Aceasta este fraza care a constituit ştirea zilei de duminică, 10 iulie a.c., în Moscova.

La Kremlin, Dmitri Medvedev a cerut detalii suplimentare. Premiul a fost conferit, începând cu anul 2003, unor personalităţi marcante ale politicii, economiei şi culturii, care au avut acţiuni de pionierat spre binele public. Numele premiului a fost preluat de la sculptura care încoronează celebra Poartă Brandenburg, din Berlin.

Ceremonia are loc pe 3 octombrie, data unificării Germaniei, la Berlin, laureaţii premiului primind o copie a sculpturii menţionate. Plus partea care le revine, din valoarea premiului – de 100.000 euro.

Printre cei ce au fost onoraţi, până acum, cu acest premiu se numără unificatorul celor două state germane, ex-cancelarul german Helmuth Kohl, Gerhard Fritz Kurt Schröder – fost şef al guvernului german şi cunoscut promotor al unei relaţii pragmatice cu Moscova, ex-preşedintele Mihail Gorbaciov, aplaudat în Occident, pentru îngroparea URSS şi Vaclav Havel, al 10-lea preşedinte al Cehoslovaciei şi primul al Republicii Cehia, un reformator cunoscut pentru rezistenţa sa anterioară faţă de regimul comunist.

Pentru apropiaţii lui Dmitri Medvedev există două răspunsuri posibile la întrebarea firească: ce semnificaţie reală are acordarea acestui premiu, acum? Varianta liniştitoare este că doar înscrie, în galeria laureaţilor, pe cel care şi-a propus recâştigarea de către Rusia, a forţei politice, militare şi economice pe care a avut-o Uniunea Sovietică, fiind deci o recunoaştere a acţiunilor sale de până acum. Varianta subtilă fiind un semnal de încurajare, dat de Berlin, pentru ca Vladimir Putin să îşi continue drumul politic şi să îşi anunţe candidatura pentru un nou mandat de preşedinte.

De ce ar presa Germania o limpezire a apelor la Moscova? Un posibil răspuns este şi evoluţia lui Dmitri Medvedev, cu sincope publice neaşteptate şi o surprinzătoare încremenire într-un proiect rupt parcă de realitatea imediată.
Read more »

Ion Prodan – un basarabean talentat şi mintos!

Ion Prodan este un fotoreporter extrem de talentat
care trăieşte
în stânga Prutului şi “În prezent caută domnişoare
pentru realizarea pozelor artistice, pentru că îşi doreşte
să afişeze viziunea sa faţă de femei
şi cum le vede el prin fotografie.
Şi-ar dori să arate feminitatea şi gingăşia din femei,
chiar dacă spune Ion că
„femeile de azi nu sunt cele pe care aş vrea să le văd
pentru că nu-mi place femeia agresivă,
care stă la un colţ de stradă şi
îşi fumează ţigara,
imaginându-şi că fără ea pământul nu s-ar roti”.

Confesiunea face parte dintr-un necesar interviu realizat de
mereu căutătoarea unor subiecte de nota 10,
când vesela, când meditativa jurnalistă şi poetă
Victoria Ungureanu,
al cărei material îl puteţi citi integral
accesând itiaudchemarea.blogspot.com

Pentagonul avertizează serviciul de informaţii pakistanez!

Pentru prima oară, în istoria relaţiilor de parteneriat, dintre Statele Unite şi Pakistan,

şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de Stat Major, amiralul Mike Mullen, extrem de apreciat de jurnaliştii americani, pentru acurateţea informaţiilor furnizate presei şi exactitatea declaraţiilor oficiale, care poartă, întotdeauna, girul Casei Albe, a fost împuternicit să facă o afirmaţie ce miroase a… praf de puşcă.

Distinsul amiral – care şi-a primit gradele normal, pe merit – a ţinut să spună că guvernul de la Islamabad a…sancţionat uciderea unui jurnalist – săvârşită în luna iunie a.c. – dar, atenţie la nuanţă, el nu poate confirma o legătură între acest asasinat şi puternicul (a se citi sinistrul) serviciul de informaţii pakistanez.

Celor ce nu au urmat cursuri de intelligence le ofer o traducere a cuvintelor deloc întâmplătoare ale şefului armatei americane: “We know that the secret service killed the unfortunate journalist/Noi ştim că serviciul secret l-a ucis pe nefericitul ziarist.”

Eroare de interpretare? Nicidecum.

Amiralul Mike Mullen a mai declarat că uciderea, printr-o cruntă bataie,

a ziaristului pakistanez, Shahzad Saleem – ca şi alte agresiuni asupra altor jurnalisti, nu este deloc o cale de progres pentru guvernul de la Islamabad, ci doar o modalitate de a evolua, în spirală, in direcţia greşită!

Tragica moarte a lui Shahzad a fost atribuită, de opinia publică, serviciului secret pakistanez Inter-Services Intelligence/ISI.

Cum era şi de aşteptat, ISI s-a rezumat la o negare seacă a implicării sale în asasinarea lui Shahzad Saleem.

Şi pentru ca să dispară şi ultimele dubii, câteva săptămâni mai târziu, un alt ziarist pakistanez a fost crunt bătut de purtători ai uniformei poliţiei pakistaneze!

În practica de relaţii publice a Pentagonului, şeful armatei, acum amiralul Mullen, nu emite o declaraţie – vizând o altă ţară, cu atât mai mult un stat partener – decât atunci când situaţia este atât de tensionată încât, în orice moment, preşedintele Statelor Unite poate aproba o acţiune comparabilă – sau de o complexitate mai mare – cu aceea care s-a finalizat cu lichidarea lui Osama bin Laden.

Tăcerea noului secretar al apărării, Leon Panetta, pe acest subiect, indică o agravare etapizată a avertismentelor oficialilor americani la adresa omologilor pakistanezi, care simt că se apropie ceasul când, într-un fel, sau altul, America le va “deconta” sprijinul tacit, moral şi material, oferit teroriştilor care se autoîncurajează cu strigătul “Allah akbar!”

Întâmplător, când scriu aceste rânduri, harta meteorologică a Pakistanului indică o creştere a presiunii atmosferice la graniţa cu Afganistanul…