Posts tagged: Leon Panetta

Angajamentul SUA, în Europa, este de nezdruncinat (video)

La numai o zi după ce secretarul apărării, Leon Panetta, a anunţat că armata americană va retrage două brigăzi de luptă din Europa, menţinându-şi o puternică prezenţă, pe bătrânul continent, prin rotaţia unităţilor de elită, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, a precizat că nu au avut loc consultări aprofundate cu aliaţii şi partenerii Statelor Unite, din întreaga Europă, cu privire la aceste decizii. Dar, a continuat el:
“angajamentul nostru, în cadrul alianţei, este de nezdruncinat”.

Acelaşi oficial al Departamentului Apărării a mai afirmat:
“Angajamentele noastre de securitate de pe continentul Europei, rămân vitale pentru noi, şi deşi forţa permanentă prezentă acolo va fi mai mică, angajamentul nostru faţă de Europa şi de aliaţii şi partenerii noştri nu va fi diminuat cu nimic. Reflectăm la un mod mai inovator de a răspunde la aceste angajamente, cum ar fi instruirea trupelor prin rotaţie şi cerinţele expediţionare noi.”

Kirby a reafirmat, de asemenea, angajamentul Pentagonului pentru ca sistemele de apărare antirachetă să fie amplasate în Europa şi a spus că nu sunt modificări la angajamentele luate în regiune:
“Noi rămânem 100% angajaţi la sistemul de apărare antirachetă, pe care îl vom dezvolta acolo pentru Europa şi pentru apărarea aliaţilor noştri de acolo. Suntem foarte confortabili cu capacităţile pe care le avem acolo şi vom fi capabili să le menţinem în Europa, pentru a contribui la alianţa NATO şi la apărarea aliaţilor noştri.”

Şi când te gândeşti că unele voci plângeau pe umerii cititorilor naivi, ce va face sărmana Europa, dacă pleacă americanii…

Aşa se întâmplă când de dragul unui eseu abstract, arunci tocmai buldogul în lac…

_________________________________

Fumigene la Ankara

resim

Cel mai amuzant titlu din presa turcă, cea lizibilă pe 17 decembrie 2011?

“Gül îl avertizează pe Panetta în legătură cu teroarea din perioada ulterioară retragerii americane din Irak”

Cu alte cuvinte, naivii de peste Ocean habar nu au ce infern al terorii se va declanşa în statul irakian, unde trupele turceşti au mai intervenit, în nordul populat de kurzi, iar acum trebuiau informaţi, pentru ca astfel să nu se mire când preşedintele Abdullah Gül va confirma reluarea, sub diferite pretexte, a raidurilor forţelor terestre şi a celor aeriene, în zona unde visătorii unui Kurdistan liber şi unit, mai agită un steag, o armă, o idee, chiar dacă nu au văzut, în viaţa lor, Statuia Libertăţii din New York.

Au tupeu oficialii turci.

Mai ales atunci când afirmă că stabilitatea Irakului va continua să fie o problemă, până în momentul în care această ţară va fi curăţată de organizaţiile teroriste, după ce Pentagonul, condus de Leon Panetta, va confirma public încheierea retragerii trupelor combatante din statul demantelat de dictatura lui Sadam Husein.

Pe de altă parte, şi mister Panetta nu este de ieri, de azi, pe Planeta Albastră.

La aşa mesaj, din partea succesorului formal al sultanilor din vremurile apuse, demnitarul american a exprimat – urmează o sintagmă uluitoare“uriaşul său respect” faţă de rolul Turciei în soluţionarea problemelor regionale, precum cele sesizabile în Siria, Iran şi Irak.

Restul?

Fumigene pentru fraieri.

Precum dorinţa Turciei de a fi sprijinită mai mult de către SUA, în operaţiunile vizând anihilarea combatanţilor kurzi, care au tabere de antrenament în nordul Irakului.

Sau replica lui Panetta:“facem parte din aceeaşi familie”.

Dar un sfat al secretarului american al apărării a fost reţinut de interlocutorii turci. Aici fiind vorba de menţinerea unor relaţii bilaterale optime cu Israelul.

Singura cale – în viziunea lui Panetta -, de a găsi soluţii regionale la evoluţiile cunoscute din Irak, Afganistan şi la efectele Primăverii Arabe.

Inspirat, oficialul venit taman de la Departamentul Apărării, din Statele Unite, a mai remarcat că întreaga regiune arabă a trecut printr-o transformare serioasă, dar acum, “când praful deşertului revine la sol, după furtună”, trebuie identificate oportunităţile de cooperare între ţările situate în această zonă geopolitică.

Allah akbar!

Ce a câştigat România, acum, în Statele Unite?

basescuopreaaurescu-si-baconschi-in-biroul-oval

Obiectiv privind lucrurile, şeful statului român nu a trecut Oceanul pentru a face un schimb de glume cu omologul american. Asta cu atât mai mult cu cât preşedintele Obama se confruntă cu un scepticisim puternic al alegătorilor nehotărâţi, care par a vedea, la Partidul Republican, o receptivitate sporită faţă de îngrijorările lor vizând cheltuielile guvernamentale.

107633

Conform unui sondaj dat publicităţii chiar pe 13 septembrie a.c. şi difuzat de către agenţia Reuters, votanţii indecişi, care ar putea înclina balanţa, în favoarea lui Obama, la alegerile prezidenţiale din 2012, sunt momentan mai atraşi de opţiunile republicanilor, de reducere a deficitelor bugetare şi chiar de anumite enunţuri ideologice ale lor.

Sondajul s-a concentrat asupra cetăţenilor care l-au sprijinit pe Obama, în alegerile prezidenţiale din 2008, dar au votat cu candidaţii republicani, la alegerile pentru Congresul SUA, din 2010. Ei reprezintă cam 20% din electorat, în unele state, şi probabil că vor avea cuvântul decisiv în stabilirea viitorului ocupant, al fotoliului prezidenţial, de la Casa Albă.

Ei bine, 59% dintre aceşti votanţi nu au decis încă dacă vor vota cu Barack Obama sau cu oponentul său republican – conform sondajului menţionat.

Dar ar putea vota cu actualul preşedinte dacă se va accentua creşterea economică. Asta implică o mai mare apropiere a democraţilor de doleanţele acestei categorii de alegători.

După cum se ştie, administraţia Obama se străduieşte să aloce 450 miliarde de dolari, pentru crearea de noi locuri de muncă, printr-un proiect de lege menit a stimula economia americană şi a scădea rata şomajului, cotată acum la nivelul de 9,1%.

În mod paradoxal, susţine Reuters, mulţi economişti afirmă că dacă vor fi sporite cheltuielile guvernamentale, acestea ar stimula creşterea economică, timp în care membrii Congresului desemnaţi să lucreze la un plan pe termen lung, de ameliorare a datoriei naţionale, caută soluţii pentru a fi fundamentat, pe baze realiste, bugetul pe anul 2012.

Cuiul lui Pepelea? Alegătorii indecişi par a nu fi de acord cu această opţiune. Astfel, jumătate dintre repondenţii la acest sondaj cred că reducerea deficitului bugetar ar fi cel mai eficient mod de creare a noi locuri de muncă. Asta în timp ce doar 16% dintre cei chestionaţi susţin că mărirea cheltuielilor pentru dezvoltare şi inovare ar fi cea mai bună abordare a momentului economic actual.

Opinia celor 50% dintre repondenţi este în conformitate cu aceea susţinută public, de către republicani, în Congresul Statelor Unite. Totuşi, alegătorii au fost sensibili la apelul lui Barack Obama, de a fi mărite impozitele celor bogaţi, pentru ca astfel să fie mărită reducerea deficitelor acumulate.

La acest sondaj au luat parte 400 de alegători indecişi, din 12 state americane. Acţiunea de investigaţie a avut loc pe 16 august a.c. şi are o marjă de eroare de plus sau minus 6,4 procente. Repondenţii nu au fost întrebaţi, în mod specific, dacă l-ar sprijini pe Obama, contra unuia dintre actualii candidaţi republicani, pentru alegerile prezidenţiale.

Dintr-o asemenea perspectivă, The Low Visibility/ Minima vizibilitate, a ceea ce a fost numită o vizită de lucru a şefului statului român peste Ocean, are un alt înţeles.

107630

Ce a câştigat România, acum, în Statele Unite?

Judecând lucrurile la rece, fără patima celor orbiţi de disperarea de a câştiga campania pentru alegerile, nu doar parlamentare, din 2012, câteva repere importante pot fi semnalate.

Primul – la nivel prezidenţial. Preşedintele ţării nu ar fi plecat la Washington D.C., dacă nu avea siguranţa întrevederii cu omologul american. Întâlnirea cu vicepreşedintele Joe Biden nu a făcut decât să confirme, printr-un schimb amical de opinii, ceea ce deja se stabilise pe căi diplomatice – unitatea de vederi privind consolidarea parteneriatului strategic şi amplasarea interceptoarelor americane la Deveselu.

Băsescu – oricât nu ar plăcea asta adversarilor săi – nu s-a dus la Casa Albă „ca să facă frumos”, în faţa partenerului său de dialog. Ce a discutat şeful statului român cu omologul american? Condiţia actuală a României. Cea de jucător-cheie, la flancul răsăritean al NATO. O sintagmă enunţată de secretarul american de stat Hillary Clinton, în declaraţia pe care a făcut-o după semnarea Acordului dintre România şi Statele Unite privind scutul antirachetă.

Acordul menţionat nu este doar rodul unei loialităţi de aliat, probată – pe plan militar – în teatrele de operaţiuni militare din spaţiul ex-iugoslav, irakian şi afgan. Unde au căzut la datorie, pentru America – nu este nicio greşeală de tipar -, nu puţini militari români. Nu unguri. Nu din stânga Prutului. Nu din alte arealuri statale nu prea amicale cu naţiunea română de azi.

Documentul semnat de ministrul român de externe şi doamna Clinton este şi expresia unei temerităţi, de a privi spre Răsăritul Europei ca la o federaţie ce trebuie să înţeleagă că ameninţările emise la Kremlin, pot impresiona doar pe votanţii ruşi, nerăbdători să vadă confirmată bănuiala că Dmitri Medvedev va candida la al doilea mandat prezidenţial, secondat, vorba vine, de Vladimir Putin – eternul premier.

Oficial, după ratificarea acordului, SUA va instala dispozitivele defensive pe parcursul a patru ani. Asta în condiţii de pace. Într-o nedorită situaţie de criză, timpul se va reduce în raport de gravitatea ameninţării, nemaifiind decât o chestiune de zile.

Întâlnirea preşedintelui Băsescu cu directorul CIA, David Petraeus – în prezenţa şefilor principalelor servicii secrete româneşti -, ca şi aceea cu liderul Departamentului Apărării, Leon Panetta – cu participarea ministrului român al apărării şi a şefului Statului Major General al Armatei României – constituie racordări pragmatice salutare, ale noilor decidenţi americani, de la Langley, în McLean, Virginia, sediul Central Intelligence Agency, şi de la Pentagon, cu responsabilii români pe domenii similare, pe sprijinul cărora se vor baza în (im)previzibile situaţii de criză.

O deplasare de o asemenea anvergură, finalizată cu contacte multiple, focalizate pe confirmarea continuităţii, la un etaj superior, al parteneriatului strategic bilateral, este o victorie pentru România. Una majoră. De care s-a luat act la Moscova, Chişinău şi Budapesta. Cu inconvenientele aferente.

Vizita lui Traian Băsescu, la Casa Albă, nu a fost una deloc forţată. Ci conformă interesului naţional. Chiar dacă asta nu place nenumăraţilor şi puternicilor opozanţi interni, ai celui care încă mai este preşedintele României.

Cele trei exigenţe ale lui Panetta – pentru liderii Irakului

Mideast Iraq
Apus de soare pentru militarii americani dislocaţi în Irak

Douglas B. Wilson, asistentul secretarului apărării al Statelor Unite, faimosul Leon Panetta, a precizat jurnaliştilor – care îl însoţesc pe liderul Pentagonului în primul său periplu extern -,

65527613

că acesta nici nu i-a presat pe interlocutorii săi de la Bagdad, nici nu a pledat pentru ca aceştia să permită o rămânere a trupelor americane în Irak, după data stabilită iniţial pentru încheierea retragerii – 31 decembrie.

Motivul? Wilson a afirmat că şeful Departamentului Apărării/DoD vrea ca liderii Irakului să ia ei o decizie.

Paneta s-a întâlnit separat cu premierul Nouri al-Maliki

65529043

şi cu preşedintele Jalal Talabani, cu care a abordat toate aspectele relaţiilor bilaterale.

Nic593375

Interesant este detaliul conform căruia şeful DoD a abordat cu ambii interlocutori trei exigenţe clare:

1. Urgenţa numirii, de către premier, a miniştrilor apărării şi de interne.

2. Riposta necesară la creşterea numărului atacurilor organizate şi executate de elemente extremiste instruite şi dotate cu arme de Iran. Context în care secretarul apărării a fost extrem de clar în avertizarea gazdelor că ia foarte în serios protejarea trupelor SUA, pe care le are în subordine. În termeni fără echivoc, Leon Panetta a cerut lui al-Maliki şi Talabani să acţioneze energic, agresiv, împotriva acestor terorişti şi să facă tot ceea ce pot pentru ca să combată asemenea acţiuni incalificabile. Premierul şi preşedintele Irakului au replicat că atacurile menţionate sunt nu numai la adresa trupelor americane, ci şi la aceea a unităţilor militare irakiene.

3. Cea mai importantă exigenţă, de pe lista convorbirilor cu oficialii de la Bagdad a fost chestiunea paşilor următori, dezirabili în ceea ce s-a conturat a fi acum un parteneriat pe probleme de securitate.

După cum se ştie, acordul bilateral parafat în 2008 prevede ca

trupele americane să fie retrase din Irak până la finele anului în curs. În acest sens, Douglas B. Wilson a atenţionat ziariştii că:
”secretarul apărării a făcut clară poziţia că nici nu presează, nici nu pledează pentru ca trupele SUA să rămână aici şi că americanii vor continua să îşi retragă forţele conform înţelegerii convenite. Dar el atenţionat interlocutorii irakieni, că timpul luării unei decizii a expirat şi Statele Unite au nevoie să ştie dacă va fi o cerere. O asemenea solicitare trebuie făcută mai degrabă curând, decât mai târziu, deoarece aspectele logistice şi economice nu se pot inversa nici cu un cent.”

A dat Panetta un ultimatum, la această exigenţă finală?

Wilson afirmă că nu, “dar mesajul său a fost clar înţeles, că o decizie este necesară a fi luată cât mai curând.”

Cele trei exigenţe ale şefului Pentagonului reiterează probleme formulate de Casa Albă şi în alte situaţii.

Ce a obţinut liderul DoD?

Preşedintele irakian Talabani a impus un termen de două săptămâni, pentru ca factorii politici de la Bagdad să convină asupra personalităţilor care vor conduce ministerul de interne şi pe cel apărării. În plus, în acelaşi interval de timp, să se ajungă la un consens naţional privind o posibilă, sau nu, formulare a unei cereri către SUA,

ca să fie păstrat un număr de militari americani, pe teritoriul irakian, şi după 1 ianuarie 2012.

Având însă în vedere influenţa Iranului asupra deciziilor premierului irakian, este greu de crezut că, în două săptămâni, se va lua la Bagdad vreo decizie referitoare la cele trei exigenţe reamintite de Leon Panetta.

Doar şi americanii cunosc proverbul irakian:
”să crezi în Allah, dar să păstrezi strânsă lesa pe cămila proprie…”

Respect pentru patrioţii de azi – în SUA

Leon_Panetta_speaking_crop

Un lider jovial, relaxat, la aniversarea Zilei Naţionale a ţării sale, de armata căreia răspunde,
ca nou şef al Pentagonului, din punct de vedere politic – Leon Panetta.

În doar 89 de secunde, acest politician american a dat mesajele
pe care le aştepta cea mai puternică armată din lume:

“Îngăduiţi-mi să vă doresc tuturor o fericită Zi de 4 iulie
Sunt Leon Panetta, noul dvs. secretar al apărării.
Nu am cuvinte să vă spun cât de onorat şi emoţionat sunt
să primesc această responsabilitate, responsabilitatea
pe care am primit-o
de a conduce acest mare departament (cel al apărării).
Aştept cu nerăbadare ca, în următoarele săptămâni
să vizitez trupele şi angajaţii civili, indiferent de rang/post şi
să aud ideile, gândurile şi îngrijorările voastre.
Ca secretar al apărării voi activa ca să vă asigur că naţiunea noastră
va continua să aibă cea mai bine antrenată, cea mai bine echipată
şi cea mai puternică armată din lume.
La acest 4 iulie, când americanii se reunesc pentru a celebra Independenţa noastră,
gândurile mele sunt cu trupele noastre şi cu familiile acestora.
De-a lungul istoriei noastre patrioţii au luptat pentru a păstra libertatea
şi independenţa noastră.

Voi, patrioţii de azi, faceţi mari sacrificii luptând pentru a menţine America sigură.
Vreau să vă asigur că voi lupta alături de voi şi voi lupta pentru voi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe naţiunea pe care o servim. ”

Frontiera geopolitică rămâne pe Nistru

Evenimentul acestei săptămâni nu este rezultatul alegerilor locale din cel de-al doilea stat românesc.

Logo_CAI_d

Ci primul exerciţiu comun al forţelor aeriene ale NATO şi ale Federaţiei Ruse, “Vigilant Skies 2011”, programat a se derula între 6 şi 10 iunie, iniţial pe teritoriul polonez şi ulterior în spaţiul aerian turc.

Încremenirea în proiect a autorităţilor de la Chişinău, ca şi a opoziţiei parlamentare comuniste este validată nu doar de rezultatul – previzibil – al numărării voturilor celor ce nu înţeleg beneficiile schimbărilor trâmbiţate de coaliţia guvernamentală pro-europeană, ci şi de justificările tardive ale unui management defectuos al campaniei electorale (dezunite!) a candidaţilor PL, PLDM şi PDM, contra… tuturor, întâmplător – vorba vine – şi împotriva celor propuşi de comunişti.

Russian-and-Nato-jets-to-hold-first-ever-joint-exercise

În timp ce, pe 6 iunie, la Chişinău se mai aşteptau minuni de la numărarea voturilor favorabile lui Dorin Chirtoacă, respectiv lui Igor Dodon, la Bruxelles se ofereau primele detalii privind participarea unor avioane de vânătoare ale NATO şi Rusiei la exerciţiul amintit. Unul conceput ca o demonstraţie de voinţă şi forţă a Consiliului Alianţei Nord-Atlantice şi Rusiei, pentru Iniţiativa de Cooperare Aerospaţială/NRC CAI.

Sintagma „voinţă şi forţă” fiind una atipică pentru peisajul politic de la Chişinău, lipsind aproape cu desăvârşire la Alianţa pentru Integrare Europeană/AIE – unde interesele celor trei formaţiuni politice componente sunt divergente, constituind şi cauza menţinerii acestui land românesc în conul de umbră al democraţiilor europene.

20081113_b060316an_rdax_276x183

NRC CAI a fost proiectat şi dezvoltat pentru a preveni atacurile teroriste ce se bazează pe preluarea controlului unor curse aeriene civile, aşa cum s-a întâmplat cu avioanele utilizate drept bombe incendiare, la atacurile sinucigaşe executate pe 11 septembrie 2011, la World Trade Center. Formula preferată de aliaţi şi agreată de ruşi fiind schimbul de informaţii vizând toate zborurile desfăşurate în spaţiul aerian al NATO şi în cel rus. Ţinta comună? Interceptarea aeronavelor care au fost deturnate de potenţiali terorişti.

AIE a fost concepută şi consolidată pentru a stopa revenirea forţelor reprezentând puterea ex-sovietică, la timona celui de-al doilea stat românesc. Strategia ideală pentru PL, PLDM şi PDM, încurajată de Occident, a fost sprijinirea reciprocă în toate situaţiile ce sunt generate de transferul puterii politice, la diferite paliere, de la comunişti la pro-europeni. Obiectivul comun? Zădărnicirea tentativelor de revenire, pe cale democratică, a candidaţilor lui Vladimir Voronin, în poziţii deloc neglijabile, ale piramidei statalităţii existente între Prut şi Nistru.
images

Iniţiativa de Cooperare Aerospaţială/CAI va îmbunătăţi siguranţa zborurilor a mii de pasageri, care utilizează cursele internaţionale ce trec zilnic sprin spaţiile aeriene ale NATO şi Rusiei, implicit a milioane de locuitori ce vor fi feriţi, la sol, de imprevizibile atacuri teroriste declanşate prin deturnarea unor aeronave civile.

AIE promisese celor patru milioane de locuitori, ai celui de-al doilea stat românesc, că vor avea un parcurs sigur, de integrare nu doar de facto, ci şi de jure, iniţial în comunitatea europeană, ulterior în aceea euroatlantică.

CAI oferă o imagine comună, pe radarele de la Bruxelles şi Moscova, a traficului aerian şi permite alarmarea timpurie, la sesizarea zborurilor suspecte, prin proceduri stabilite de comun acord. Atunci când un avion nu mai respectă standardele de zbor, coordonarea traficului aerian oferă informaţii similare celor doi parteneri, astfel încât să se asigure reacţii de răspuns rapide, comune, eficiente, la potenţialele atacuri teroriste.
20f5d4ff9152930fdbba7578a652eb35
AIE nu a oferit alegătorilor o imagine comună, ci atitudini divergente, în chestiuni vitale pentru cei ce au decis să meargă la vot sau să stea, ca o formă tacită de protest, acasă. Absenţa unor înţelegeri pragmatice anterioare, iluzia demagogică conform căreia fiecare partid din alianţa guvernamentală, va demonstra celorlalte două, cât de mulţi adepţi are, nu au făcut decât să confirme absenţa unor standarde electorale comune. Orgoliile liderilor AIE explică victoriile locale înregistrate de reprezentanţii unui trecut deloc democratic.
russia-air-force
Conform scenariului exerciţiului multinaţional “Vigilant Skies 2011”, CAI va utiliza două centre de coordonare, în Varşovia şi Moscova, precum şi centre locale temporare la Kaliningrad, Rostov pe Don, Murmansk (toate în Rusia), Bodo (Norvegia) şi Ankara (Turcia). CAI fiind şi în continuare o prioritate a programului de lucru adoptat de Consiliul NATO-Rusia.
nato_rosja
Scenariul postelectoral democratic, dezirabil pentru AIE? Recunoaşterea concurenţei neloiale, menţinută între cele trei partide componente. Şi înţelegerea perspectivei că Republica Moldova poate rămâne în zona pro-europeană şi cu o altă coaliţie guvernamentală, pentru a menţine direcţia Vest a celui de-al doilea stat românesc, ca o prioritate a cooperării, în această zonă, între NATO şi Rusia.

Noul primar al Chişinăului – indiferent cine va fi – va asista la metamorfoza Tiraspolului. Acolo unde Igor Smirnov este deja uluit de afirmaţia lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei care a recunoscut, indirect, că Statele Unite au spus un NU clar independenţei Transnistriei, nedorind un al doilea Kaliningrad, la flancul de sud al NATO. Kremlinului i s-a sugerat, de către Casa Albă, să încerce o mediere, între guvernul de la Chişinău şi stipendiaţii Rusiei, de la Tiraspol, pentru a găsi o formulă de compromis, care să nu lezeze demnitatea fostei puteri tutelare.

Ştirea bună, pentru comuniştii lui Voronin, este că şi-au păstrat portofoliile puterii locale, într-o proporţie directă cu amăgirile livrate alegătorilor conservatori, în campania lor electorală. Vestea proastă, tot pentru ei, este că de la 1 iulie a.c., noul şef al Departamentului Apărării al Statelor Unite, în locul lui Robert Gates, va fi Leon Panetta, actualul director al CIA, autorul operaţiunii de succes, din Pakistan, soldată cu lichidarea lui bin Laden. Iar în fruntea Agenţiei Centrale de Investigaţii vine celebrul general David Petraeus. Acesta fiind tandemul cu care Barack Obama mizează să consolideze ofensiva politicii externe americane. Una ce exclude orice concesie majoră faţă de Rusia.

aircraft-wallpaper-f-16-falcons-and-e-3-sentry-wejf

Celor ce se îndoiesc de politica americană coerentă, în arealul românesc, le reamintesc ziua când ambasadorul S.U.A., de la Chişinău, superviza, într-o unitate militară, donaţia de maşini, ale U.S. Army, pentru armata Republicii Moldova. Tot atunci, la Bucureşti, omologul său organiza o conferinţă de presă cu un mesaj clar pentru Moscova – Statele Unite nu sunt un aliat conjunctural al României, ci unul pentru totdeauna. Coincidenţa celor două evenimente fiind ordonată de peste Ocean. Iată de ce, Serghei Lavrov nu dezinforma când afirma că „pe cât putem influenţa procesul în cauză, ne vom strădui să facem acest lucru la întâlnirea de la Moscova”. El vizând raporturile administrative dintre autorităţile de la Chişinău şi autocefalii de la Tiraspol. Influenţa Rusiei fiind minimă.

Drama comuniştilor din Republica Moldova – cea incluzând Transnistria? Vor deveni părtaşi legali – pe diferite etaje ale puterii administrative – la stabilizarea graniţei NATO pe Nistru. CAI asigurând şi atunci siguranţa zborurilor între Vest şi Est, conform unor priorităţi care nu vor fi blocate de încăpăţânări ale unor lideri ce se cred neînlocuibili.

Mentalitatea de învingători – la experţii C.I.A.

Preşedintele Barack Obama, în incinta C.I.A., alături de directorul Agenţiei Centrale de Investigaţii, Leon Panetta

Barack-Obama-and-CIA-dire-001

Într-un moment în care preşedintele Statelor Unite ale Americii se află într-un ofensiv periplu european, a fost difuzată alocuţiunea sa, la sediul Agenţiei Centrale de Investigaţii/C.I.A., rostită la finele săptămânii trecute.
Demnă, necesară, vizionară.

O sinteză a acestei luări de poziţie publice poate oferi perspectiva de acţiune actuală, a lui Barack Obama, care, pentru prima oară, de la preluarea postului suprem, la Casa Albă, are toate şansele de a câştiga şi al doilea mandat prezidenţial.

Iniţial, preşedintele Obama a explicat audienţei – formată din toţi şefii (contra)spionajului american şi principalii lor subordonaţi -, că atunci când l-a ales pe Leon Panetta, ca director al C.I.A., a mizat pe faptul că acesta va fi un avocat puternic pentru agenţia sa, şi va întări capacităţile existente, pentru a face faţă ameninţărilor actuale.

În acelaşi timp, când l-a numit pe Jim Clapper, ca director al Comunităţii Naţionale de Informaţii, l-a însărcinat cu misiunea de a se asigura că această orgolioasă, sensibilă şi extrem de reactivă structură – deloc vizibilă public – va activa ca o echipă integrată.

Barack Obama a apreciat că aceşti doi lideri şi-au îndeplinit mandatele încredinţate, împreună cu colaboratorii lor.
Preşedintele S.U.A. a reamintit asistenţei că este a treia vizită pe care o întreprinde la Langley, sediul C.I.A., de când se află la Casa Albă.

La prima sa vizită, câteva luni după ce exercita deja atribuţiile prezidenţiale, a remarcat că această agenţie, ca şi întreaga comunitate americană de informaţii este fundamentală pentru securitatea naţională a Statelor Unite.

Ulterior, după vizita menţionată, Barack Obama l-a chemat pe Leon Panetta, în biroul său, din Washington D.C., şi i-a cerut, în mod expres, să facă din uciderea sau capturarea lui bin Laden prioritatea numărul 1, în războiul vizând înfrângerea Al-Qaeda.

A urmat un efort dublu al agenţilor C.I.A., ca şi al experţilor întregii comunităţi americane de informaţii.

A doua vizită, a preşedintelui Obama, la sediul din Langley, s-a derulat în circumstanţe mult mai sumbre.
Erau zile când tocmai a fost onorată memoria a şapte patrioţi americani, care şi-au dat viaţa în această luptă, contra Al-Qaeda, în Afganistan. Numele lor fiind acum trecut pe zidul memorial de la intrarea în clădirea Agenţiei Centrale de Investigaţii.
Sacrificiul lor fiind o motivare suplimentară a hotărârii de a câştiga războiul dus împotriva reţelei teroriste conduse, atunci, de Osama bin Laden.

A treia vizită, cea din 20 mai a.c., la sediul C.I.A., a avut drept unic scop transmiterea directă a mulţumirilor liderului superputerii lumii – în numele tuturor cetăţenilor americani – pentru modul în care şi-au făcut datoria experţii în războiul nevăzut, care au identificat locul unde se afla Osama, permiţând astfel repurtarea celei mai semnificative victorii împotriva Al-Qaeda.

Aşa a fost posibil, a susţinut şeful executivului american, ca raidul SEAL să devină un succes, fiind rodul unui efort colectiv:
– Ceea ce nu se întâmplă întotdeauna, la Washington! (râsete în sală). Parte a provocărilor muncii de culegere de informaţii este necesitatea ca aceasta să rămână secretă…Sunteţi primii care sunteţi blamaţi, când activitatea decurge nesatisfăcător, şi sunteţi ultimii care primiţi încredere, când lucrurile se derulează normal. Iată de ce acum trebuie să celebrăm succesul vostru.

cia-barack-obama

Din acest motiv, preşedintele Obama s-a deplasat la sediul C.I.A., pentru a le mulţumi direct celor care au contribuit la puternica lovitură dată Al-Qaeda. Anonimi care au muncit din greu pentru a identifica şi monitoriza acel curier secret care i-a condus, fără să ştie, la ascunzătoarea lui Osama bin Laden.

Când a fost la briefingul pregătit de Agenţia Centrală de Investigaţii, în vara anului 2010, Barack Obama a înţeles că reţeaua americană de informaţii a reuşit colectarea de date menite a fundamenta decizia finală – de lichidare a liderului Al-Qaeda.

În lunile care au urmat, la Casa Albă s-a ţinut cont, în mod constant, de recomandările comunităţii de informaţii: suplimentarea datelor iniţiale, colectarea de noi probe ale existenţei lui bin Laden în vila respectivă, luarea în discuţie a diferitelor ipoteze de acţiune.

Preşedintele a apreciat faptul că liderii intelligence-ului american nu s-au sfiit să îi spună în faţă lucruri ce trebuia să le ştie, oricât de incomode ar fi fost acestea. Apoi Obama a remarcat:
– Şi atunci noi am făcut ceva remarcabil în Washington D.C. – am ţinut secretul! (râsete şi aplauze în sală). Aşa trebuia să fie!

Când a venit momentul să se ia o decizie, nu exista siguranţa că bin Laden este 100% în vila sa.
Riscurile posibile, la adresa vieţii luptătorilor din forţele speciale americane erau imense.
Iar consecinţele ratării operaţiunii puteau fi enorme.

Dar preşedintele Obama a luat hotârârea cunoscută, pentru că a avut încredere în abilităţile personalului militar şi a celui din intelligence:
– Am pariat pe voi! Şi acum întreaga lume cunoaşte că încrederea investită în voi a fost justificată. La fel de justificată şi impresionantă cu ceea ce aţi realizat voi.

Asta pentru că lupta împotriva Al-Qaeda nu a început în 11 septembrie 2001, mulţi agenţi ai C.I.A. luptând contra teroriştilor din această organizaţie de ani buni, înainte ca aceştia să atace ambasadele americane din Africa.

Bătălia împotriva nălucilor terorii este cea care marchează actuala generaţie de experţi ai C.I.A., în opinia lui Obama:
– Aţi reuşit această victorie acţionând împreună – C.I.A., Agenţia de Securitate Naţională, Oficiul Naţional pentru Cercetare, Agenţia Naţională pentru Informaţii Geospaţiale, ODNI/Oficiul Directorului pentru Informaţii Naţionale, Centrul Naţional pentru Antiterorism, experţi civili şi militari, din întreaga ţară. Aşa şi trebuie să lucreze această comunitate, folosind fiecare capacitate umană, tehnică, colectând, analizând, comparând, integrând informaţiile diverse vizând o temă de interes naţional. Şi acţionând pe baza lor.

Aşa a fost posibilă – a remarcat Barack Obama – repurtarea celui mai mare succes al muncii de (contra)informaţii din întreaga istorie a Statelor Unite.

Dar războiul împotriva Al-Qaeda nu s-a sfârşit.

De acum înainte, fiecare terorist din această organizaţie va trebui să fie prudent, deoarece fiecare imagine video, fotografie şi filă, din milioanele detectate în computerele preluate din vila lui bin Laden vor fi cercetate amănunţit, iar cei identificaţi vor fi depistaţi, urmăriţi şi anihilaţi oriunde s-ar afla.

Pentru că scopul final rămâne înfrângerea structurii Al-Qaeda.

Din perspectiva prestigioasei victorii obţinute prin lichidarea lui Osama bin Laden, S.U.A. este ţara oamenilor care atunci când îşi propun ceva, lucrează în echipă, îşi promovează valorile şi doresc să depăşească orice dificultate, dovedind lumii întregi, susţine preşedintele Obama, că pentru ei nu există ceva imposibil de realizat.

O mentalitate de învingători, cu care, din păcate, Europa, nu se poate lăuda.

Imagini inedite la Fort Campbell şi Casa Albă

Postul american de televiziune ABC, care s-a dovedit – şi pe timpul operaţiunii echipei SEAL, de lichidare a lui Osama bin Laden – singurul din Statele Unite care a beneficiat de imagini inedite şi informaţii primare, din surse de încredere, apropiate de Casa Albă, a difuzat secvenţe filmate la Fort Campbell, ce arată atmosfera destinsă în care preşedintele Barack Obama a mulţumit militarilor din Divizia 101, pentru profesionalism şi devotamentul lor faţă de patrie. Din rândurile lor au fost selectaţi cei şase luptători destinaţi pentru împuşcarea liderului Al-Qaida.

Inedit este şi finalul reportajului în care, pentru prima oară, se vede cum Obama a mulţumit personal fiecărui membru al echipei sale, specializată în securitate naţională, în mod deosebit lui Leon Panetta, actualul şef al Agenţiei Centrale de Investigaţii.

În acelaşi timp, vicepreşedintele Joe Biden informa telefonic, pe liderii democrat şi republican, din Congresul S.U.A., despre uciderea lui Osama. Aceste ultime imagini, ca şi confirmarea morţii lui bin Laden, de către conducerea generală, evident provizorie, a reţelei Al-Qaida, indică limpede, celor de bună credinţă, că operaţiunea reuşită de militarii din SEAL nu a fost deloc mimată. Iar modul excepţional în care ei s-au comportat a primit cea mai înaltă preţuire, de la comandantul Forţelor Armate ale Statelor Unite, preşedintele Barack Obama.

Nume de cod pentru lichidarea lui Osama – “Geronimo”

bin_laden_dead_24

Nu ştiu dacă preşedintele Barack Obama a ascultat vreodată vreun banc cu Radio Erevan, dar cert este că formula tipică unor glume cu acest pretext a fost folosită, aşa cum relatează Associated Press, de Jay Carney, amuzantul secretar de presă al Casei Albe.

De unde, iniţial, Osama bin Laden a fost înfăţişat ca unul care a generat un schimb de focuri cu echipa SEAL, apărându-se cu înverşunare, acum aflăm că nu era înarmat.

Dacă în primele precizări oficiale se menţiona detaliul că o femeie a fost folosită pe post de scut uman al lui Osama, asta pentru a-i accentua lipsa de scrupule, acum ni se comunică că soţia sa nu a fost ucisă. Cea de lângă el, pentru că bin Laden avea două neveste şi trei copii.

Şirul comicăriilor marca Jay Carney a continuat la conferinţa de presă de la Casa Albă. Da, Osama nu era înarmat, dar a opus rezistenţă. Împuşcătura în cap probează altceva. Că a fost împuşcat exact în clipa în care a fost văzut, fără ezitare.

Da, una dintre soţiile sale nu a fost omorâtă, dar a fost împuşcată în picior, de membrii comandoului, la etajul trei, al vilei lui bin Laden, mai susţine Carney.

Jurnaliştii americani, răbdători şi iscoditori, au dorit totuşi să ştie cum a fost emisă prima versiune a rezistenţei, cu arma în mână, a lui Osama. Încolţit, Jay Carney a replicat că opunerea la acţiunea luptătorilor SEAL nu a implicat utilizarea, de către liderul Al-Qaida, a unei arme de foc!

În opinia secretarului de presă, versiunea iniţială furnizată ziariştilor „la cald” era rodul primelor rapoarte despre operaţiunea rapidă a comandoului american.

După cum deja se ştie, luni, 2 mai a.c., John Brennan, consilierul preşedintelui Barack Obama pentru antiterorism, a declarat că el crede că soţia lui Osama a fost ucisă, în timp ce făcea, cu trupul ei, un scut uman, în faţa liderului reţelei teroriste menţionate, pentru lichidarea căruia a fost organizat raidul SEAL, de 40 de minute.

Pentru a se edifica asupra circumstanţelor reale, unii ziarişti de peste Ocean au contactat experţi în regulile de angajare în asemenea acţiuni de comando. Aceştia au precizat că deschiderea focului de către luptătorii SEAL, imediat ce au descins în camera unde era Osama, se justifica la cea mai mică mişcare sesizată în acea încăpere!

Secretarul de presă Carney a mai precizat că femeia ucisă în raidul din vila lui Osama făcea parte dintr-o altă familie ce locuia acolo. Ea a fost împuşcată la etajul unu, nu la al treilea etaj, unde a fost găsit şi ucis bin Laden.

Tot la primul etaj au fost împuşcaţi şi doi curieri ai Al-Qaida, femeia nimerindu-se acolo în schimbul de focuri ce a avut loc între terorişti şi luptătorii SEAL.

Bin Laden şi membri ai familiei sale au fost găsiţi la etajele doi şi trei ale vilei.
Imperturbabil, Carney a mai declarat:”Era o îngrijorare, că Osama se va opune operaţiunii de capturare şi într-adevăr el a rezistat.” Cum? Rămâne aparent un mister.

Dar, după balta de sânge, filmată în dormitorul unde a fost ucis, este clar, pentru orice militar, că bin Laden a fost mitraliat şi după ce a fost împuşcat în cap.

Oficialii Casei Albe au schimbat şi descrierea modului în care Obama şi echipa sa au putut urmări acţiunea luptătorilor SEAL. S-a recunoscut faptul că acţiunea a fost monitorizată în timp real, dar nu s-a mai precizat dacă au fost vizionate imagini şi auzite sunete.

Pentru ca să fie atenuată impresia că preşedintele Obama a urmărit live/în direct lichidarea lui Osama, Leon Panetta, directorul Agenţiei Centrale de Investigaţii a specificat, pe 3 mai ac., că „atunci când aceste echipe au intrat în vilă, vă pot spune că a fost o perioadă de 20, până la 25 de minute, în care, într-adevăr, noi nu am ştiut exact ce se întâmpla acolo şi au fost câteva momente foarte tensionate, când noi aşteptam informaţiile. În final, amiralul Mc Raven a venit la noi şi ne-a informat că i s-a transmis cuvântul GERONIMO, care era numele de cod pentru confirmarea faptului că l-au lichidat pe bin Laden.”

Nici vorbă de capturare.

Victoria lui Leon Panetta

Agenţia Associated Press a furnizat detalii privind misiunea antiteroristă finalizată cu lichidarea fizică a lui Osama bin Laden.

Datele furnizate opiniei publice restabilesc imaginea C.I.A., ca agenţie specializată în operaţiuni secrete concepute cu profesionalism şi încheiate cu maximum de eficienţă.

Probabil nu va trece mult timp şi la Hollywood va fi produs un film de lung metraj, ce va începe cu imagini clasice, ale unor elicoptere militare americane zburând în noapte, cu profesionişti instruiţi pentru o operaţiune secretă despre care – afirmă Associated Press – ştiau că se desfăşoară doar câţiva înalţi demnitari americani.

Locul unde se afla Osama bin Laden confirmă complicitatea cu acesta a unor oficiali pakistanezi, care i-au permis să trăiască într-o zonă sigură pentru el.

Agenţii C.I.A. au descoperit campusul unde se afla liderul Al-Qaida, în luna august, ca urmare a urmăririi unui curier al organizaţiei teroriste menţionate.

Vila unde locuia Osama era inconjurată de ziduri înalte, pe care era fixată sârmă ghimpată. Două porţi de acces erau păzite de gărzile liderului terorist.

Bine consiliat de experţi pakistanezi, bin Laden nu a instalat şi nici nu a folosit la sediul său – pentru a nu fi depistat din satelit – telefoane fixe sau mobile, nici computere conectate la Internet.

O chestiune ciudată – care a atras atenţia spionilor americani – a fost faptul că locuitorii vilei respective ardeau gunoiul, refuzând să fie colectat de muncitorii primăriei locale.

Conform C.I.A., vila unde trăia Osama a fost construită în urmă cu cinci ani.

La mijlocul lunii februarie – interesantă coincidenţă cu declanşarea revoltelor în lumea arabă -, preşedintele Obama a decis să fie urmat “un curs de acţiune agresivă”.

În următoarele zece săptămâni, preşedintele Barack Obama a analizat, cu perseverenţă, la cinci şedinţe ale Consiliului Naţional de Securitate, variantele de acţiune pentru eliminarea lui bin Laden. O misiune atât de importantă încât nu doar oficialii Pakistanului, ci şi cei din statele aliate nu au fost informaţi despre aceasta.

La 29 aprilie, preşedintele Statelor Unite a aprobat acţiunea menită a lichida pe Osama. Au fost aleşi şase membri ai unei echipe din trupele de elită ale Marinei Militare Americane – denumite SEAL -, care au fost subordonate directorului C.I.A., Leon Panetta, despre care se ştie că va prelua conducerea Pentagonului, la toamnă.

images

La momentul intrării în forţă în vila menţionată, acolo se aflau şi au fost ucişi pe loc Osama, curierul urmărit de C.I.A., fratele lui bin Laden şi unul dintre fiii liderului Al-Qaida.

Faptul că niciun militar din echipa SEAL nu a fost rănit indică pregătirea minuţioasă a operaţiunii, cunoaşterea camerelor din clădire şi a locului unde se afla Osama, care, după un iniţial schimb de focuri, a fost împuşcat în cap – semn al calmului cu care au acţionat membrii comandoului american.

Associated Press a mai menţionat că, în după-amiaza zilei de 1 mai, şeful C.I.A., Leon Panetta a fost informat că bin Laden este mort. Întreaga echipă a lui Panetta a izbucnit în urale şi aplauze.

În acest mod, Barack Obama a revigorat şansele sale de a obţine al doilea mandat prezidenţial la Casa Albă. Unul pe timpul căruia probabil Leon Panetta va conduce Forţele Armate Americane. Detaliu important pentru România, la care Panetta s-a raportat mereu cu simpatie.
__________________________________________________________________________
Antrenament al trupelor SEAL:

~