Posts tagged: DMITRI MEDVEDEV

Medvedev are dreptate

Am ascultat/vizionat un discurs recent al preşedintelui Rusiei, Dmitri Medvedev.

La un moment dat a afirmat, apropo de internauţi, că de când a introdus identificarea interlocutorilor, brusc a scăzut, dacă nu mă înşel, la aproximativ jumătate, numărul celor ce exprimau opinii, de interes general, dar a crescut calitatea lor.

Mi-a plăcut precizarea lui Dmitri Medvedev.

De ce?
Read more »

Rusia a preluat Transnistria (video)

Дмитрий Рогозин назначен специальным представителем Президента по Приднестровью
21 марта 2012 года, 16:40
Дмитрий Медведев подписал Указ «О специальном представителе Президента Российской Федерации по Приднестровью».
Dmitry-Rogozin

Текст Указа:
1. Назначить Заместителя Председателя Правительства Российской Федерации Рогозина Дмитрия Олеговича специальным представителем Президента Российской Федерации по Приднестровью.
2. Настоящий Указ вступает в силу со дня его подписания.
21 марта 2012 года, 16:40

_________________________________

Prin decretul reprodus mai sus, preşedintele Dmitri Medvedev l-a numit pe vicepremierul Dmitri Rogozin trimisul special al Preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria. Din acest moment, planul lui Vladimir Putin de a transforma arealul limitrof Tiraspolului într-un nou Kaliningrad se va materializa pas cu pas, peste capul Berlinului. Rogozin va folosi retorica dură, de pe vremea prezenţei sale la Cartierul General al NATO. Iar finalizarea intenţiei lui Putin nu va fi efectuată decât – aşa cum vrea el – prin dialog direct cu omologul de la Bucureşti. După o iarnă siberiană vom avea o vară fierbinte…

Prezicerea lui Silvio Berlusconi

1-Sunday-p4-WEB

Prezent, în ultimul weekend, pe pârtia de ski de la Soci, fostul premier italian, Silvio Berlusconi, după ce l-a felicitat pe Vladimir Putin, pentru alegerea sa ca preşedinte al Federaţiei Ruse i-ar fi spus lui Dmitri Medvedev:

– Dmitri Anatolevici, ca Vova ai fost – adică preşedinte -, iar ca mine vei fi – respectiv un viitor premier pus oricând pe făraşul demisiei de onoare, dacă manifestaţiile de stradă vor continua…

PUTIN VERSUS NATO? (VIDEO)

Trăim într-o lume marcată şi de demonstraţii de stradă, sau de forţă şi de declaraţii politice ameninţătoare, generate de raţiuni geopolitice, divergenţe de ordin religios sau ambiţii desuete. Avem, sau nu, capacitatea de a discerne aparenţa de realitate, propaganda de adevăr, frica mascată de curajul demn asumat, demagogia de discursul franc?

Răspunsul diferă de la un cititor la altul. Dar unul dintre cei ce acordă atenţie acestei rubrici m-a întrebat direct: s-ar aventura Putin să iniţieze o nouă provocare, ca în Georgia, folosindu-se de Transnistria, ca pretext?

Tristă temere. Dar nu disuasivă. Chiar şi atunci, în vara lui 2008, pe timpul scurtului conflict din Georgia, tandemul Medvedev-Putin ştia, din start, că orice depăşire a perimetrului iniţial de dispunere a unităţilor ruse pe teritoriile Osetiei de Sud şi Abhaziei va duce la o ripostă americană pe măsură, dovadă trimiterea rapidă de către Statele Unite a unei puternice nave militare, în semn de descurajare a oricărui exces de forţă, din partea trupelor ruse.

La întrebarea menţionată mai sus răspunsul categoric este NU. Şi iată de ce.

Retorica militaristă a premierului Putin, vizibilă şi în articolul publicat pe 20 februarie la Moscova, în Rossiiskaia Gazeta, ţine de logica propriei sale campanii electorale.

În baza căreia, conform prognozei Centrului pentru Studii de Opinie Publică din Întreaga Rusie, dată publicităţii pe 20.02.2012, prezidenţiabilul Vladimir Putin va câştiga alegerile din 4 martie cu 58,6% din voturile concetăţenilor săi. Acesta fiind procentajul anunţat chiar de Valeri Fiodorov, directorul general al centrului respectiv, la o conferinţă de presă organizată la începutul acestei săptămâni.

Puteţi citi continuarea apăsând AICI!

Moscova nu crede în lacrimile resetării!

Caricatura de mai jos, publicată pe 14 octombrie a.c., la Moscova, este una comandată de premierul Vladimir Putin, alias Vova, care se şi vede ales preşedinte – pentru a treia oară, dar nu contează, doar în Rusia este autocraţie, nu democraţie – şi crede că va avea drept interlocutor la Casa Albă nu pe Barack Obama – prietenul lui Dmitri Medvedev, numit de republicanii de peste Ocean “preşedintele unui singur mandat” – ci pe Mitt Romney.

Ei bine, de data asta, KGB/FSB-ul lui Vova s-a făcut de râs!

Dacă desenul ironic inserat la finalul acestui material publicistic a apărut vineri 14 octombrie, înseamnă că satira grafică a fost comandată la începutul săptămânii trecute, când nici americanii de rând nu bănuiau că noua stea a Partidului Republican, mult mai simpatizat de alegători, este Herman Cain, prezidenţiabilul de culoare!

Cel din imaginile de mai jos:

Herman Cain a surprins America cu planul său fiscal – intitulat sugestiv 9-9-9 -, dar imaginile de mai sus nu fac parte din campania sa pre-electorală, ci reprezintă lovitura de presă a publicaţiei Omaha World-Herald, care a descoperit zilele acestea – sau i s-a livrat în plic, de rivalii lui Cain…- o casetă cu prezidenţiabilul de culoare cântând, pe melodia lui John Lennon, clasica “Imaginaţi-vă”, textul comercial “Imaginaţi-vă că nu există Pizza”!

Secvenţele sunt preluate dintr-un spectacol mai mare, derulat în anul…1991, la întâlnirea organizată de Clubul de Presă din Omaha.

Prin urmare, autorul ironiei grafice de mai jos va trebui să refacă caricatura!

În dreapta îl poate lăsa pe Vladimir Putin – care de fapt este de stânga! -, dar în stânga trebuie să coloreze cu negru pe viitorul preşedinte al Statelor Unite, care are toate şansele să fie un Vultur al Americii, republican, de dreapta, deci dur cu liderii post-sovietici, de la Moscova.

cartoon

Răzbunarea lui Medvedev

Cel care-i refuză laptele pisicii trebuie să-i dea smântână şoarecelui.Acesta este proverbul rusesc care se potriveşte păţaniilor lui Alexei Kudrin, ex-prim-ministru adjunct rus şi ministru de finanţe, care, după ce l-a înfruntat, pe micul ecran, pe încă preşedintele Dmitri Medvedev, va pierde toate funcţiile avute în organismele şi organizaţiile unde a fost desemnat ca reprezentant al guvernului rus.

167272325

Ştirea difuzată de agenţia RIA Novosti are la bază declaraţia lui Arkadi Dvorkovici, consilier prezidenţial:
“Alexei Kudrin va părăsi Consiliul Pieţelor Financiare şi Consiliul Naţional Bancar, precum şi alte structuri, inclusiv structurile internaţionale, unde a reprezentat interesele Rusiei. Aceste poziţii se completează de către funcţionarii guvernamentali care ocupă acum posturile adecvate.”

După cum se ştie, Kudrin, care a condus Ministerul rus de Finanţe, din anul 2000, a fost eliberat din funcţie pe 26 septembrie, după neobişnuitul schimb de replici, la un post de televiziune, cu tot mai nervosul Dmitri Medvedev.

167150045

RIA Novosti a mai menţionat că incomodul Alexei Kudrin a fost exclus şi din comisia guvernamentală privind proiectele de buget, dezvoltarea regională, a tehnologiilor înalte şi a inovaţiilor, precum şi din grupurile de lucru privind modernizarea şi dezvoltarea complexului militar-industrial.

Pe 25.09.2011, Kudrin declarase, în Statele Unite, că nu va rămâne membru în guvernul ce va fi format de viitorul premier Medvedev, în 2012, după alegerile prezidenţiale. Rece la mânie, preşedintele rus i-a spus lui Kudrin că ar trebui să demisioneze, dacă nu este de acord cu politica prezidenţială.

Ambiţios şi stăpân pe el, Kudrin i-a replicat lui Medvedev că, înainte de a lua o asemenea decizie, îl va consulta pe Vladimir Putin. Ulterior a fost anunţat că preşedintele a emis un decret prin care el era demis din postul de vicepremier şi ministru de finanţe.

Gestul lui Medvedev este practic o răbufnire publică a nemulţumirii că a trebuit să renunţe la candidatura sa, pentru al doilea mandat prezidenţial, ca urmare a deciziei protectorului său, Vladimir Putin, de a prelua din nou conducerea supremă, la Kremlin.

Cine conduce totuşi Rusia? O estimare aparte puteţi citi AICI.

Rocada de la Moscova: Putin în locul lui Medvedev

13.30 – aceasta a fost ora Moscovei când informaţia mult aşteptată, de alegători, a scurtcircuitat interesul pentru alte evenimente ale zilei de 24 septembrie 2011, precum locul unde vor cădea resturile satelitului american, după intrarea în atmosferă, sau/şi cine a tras focuri de armă la aproape 1 kilometru de locul unde oficia, în Germania, Papa de la Roma.

6262D6E9-E5A2-41DA-A675-5FA8F398432C_w527_s

Medvedev l-a propus pe Vladimir Putin să candideze la preşedinţia Rusiei. Urma să rostească un lung discurs actualul premier al Rusiei.

Anunţul lui Medvedev nu face decât să indice că mult mediatizata întâlnire de pe Volga, când el era vesel şi Putin îngândurat, mereu cu un pas în urma actualului şef al statului rus, a fost doar un praf aruncat în ochii presei naţionale şi occidentale.

După cum transmite RIA Novosti, vorbind la congresul anual al partidului Rusia Unită, Dmitri Medvedev a mai precizat că este gata să facă “muncă practică în guvern.” În acest mod dezminţind atât zvonul că tandemul cu Putin nu va mai funcţiona, cât şi ipoteza că va deveni liderul Dumei de Stat. Medvedev premier – o perspectivă enunţată în cuvintele citate, una negată de presa rusă, în ultimele luni.

luzhniki-stadium

La complexul gigantic Luzhniki, din capitala rusă, Medvedev a rostit cuvintele care au împietrit feţele tinerilor săi consilieri:“Cred că va fi corect dacă congresul va aproba candidatura lui Vladimir Putin pentru preşedinţia Rusiei.”
Instantaneu, sala a fost electrizată de ovaţii.

În acelaşi timp, Dmitri Medvedev a fost de acord să fie capul listei partidului Rusia Unită, cea cu candidaţii la alegerile parlamentare din 4 decembrie. Numărul doi pe listă fiind, fireşte, Vladimir Putin.

Nu înainte de a lămuri asistenţa:“Am fost întrebat adesea: când te vei decide?…Eu şi Vladimir Putin am fost deseori interogaţi: aţi căzut de acord unul cu altul? Ceea ce am propus congresului este o decizie îndelung gândită.”

Anunţul lui Medvedev prefigurează revenirea la Kremlin a politicii externe dure, cu accent pe recursul, previzibil şi frecvent, la manu militari. Aceasta fiind opţiunea prin care Vladimir Putin doreşte repoziţionarea Federaţiei Ruse din postura actuală – de putere regională, aflată pe locul trei, după superputerea lumii, Statele Unite şi după puterea globală China -, în aceea de egala SUA, precum a fost percepută, în secolul trecut, Uniunea Sovietică.

Pentru Chişinău, această veste înseamnă pierderea, fără echivoc, a Transnistriei. Pentru Bucureşti, nu face decât să confirme utilitatea amplasării scutului defensiv antirachetă la Deveselu.

P.S.: La o oră distanţă de anunţul preşedintelui Federaţiei Ruse, premierul Vladimir Putin -alias Vova – l-a propus, aceluiaşi congres, pe Dmitri Medvedev ca viitor şef al executivului de la Moscova.
Vova a declarat că este o mare onoare să primească sprijinul Rusiei Unite pentru candidatura sa la alegerile prezidenţiale, din 2012, şi a îndemnat pe toţi conaţionalii lui să voteze pentru partidul condus de Medvedev, devenit capul listei candidaţilor acestei formaţiuni politice la alegerile parlamentare.

Propunerile S.U.A. pentru Rusia vizând apărarea antirachetă

missiledispute

Într-un interviu acordat în studioul de televiziune al Cartierului General al NATO, Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie din Moscova, afirma, profetic, că la 20 de ani de la dezintegrarea Uniunii Sovietice, viitorul scut american antirachetă poate fi “un pod către viitor, ori unul către trecut.”

Ultima replică, memorabilă, a preşedintelui Barack Obama, către omologul său rus, vizând acest subiect, a fost:”Dmitri (Medvedev) scutul rămâne o problemă, între noi.” Şi aşa a rămas. De altfel şi vizita recentă a lui Dmitri Rogozin, trimisul special al Federaţiei Ruse, la convorbirile organizate peste Ocean, la Departamentul de Stat, nu a făcut decât să confirme menţinerea poziţiilor oficiale deja cunoscute.

Consecvenţa americană mai are un motiv special, dincolo de enunţurile principiale deja cunoscute. Nu se ştie cine va candida, din actualul tandem de la Moscova, la alegerile prezidenţiale din luna martie 2012.

Cu Dmitri Medvedev dialogul se va purta mai amical. Cu Vladimir Putin sunt de luat în calcul durităţi verbale. Deşi actualul premier a dovedit, în recentul său trecut politic şi flexibilităţi surprinzătoare în unele chestiuni de ordin strategic.

Se împiedică experţii ruşi şi americani, în chestiuni de ordin tehnic? Nicidecum, chiar dacă există, în mod firesc, abordări pornite din experienţe diferite, bazate pe tehnologii puţin comparabile. Atunci? Diferenţa specifică vine de la nivelul strategic. Un exemplu? Casa Albă consideră Iranul ca o ameninţare crescândă. Iar Kremlinul insistă pe utilizarea diplomaţiei şi a sancţiunilor internaţionale, pentru diminuarea provocării Teheranului, de a se dota, unilateral, cu arme nucleare.

Crescuţi în spiritul specific mândriei generate de apartenenţa la ex-puterea sovietică, liderii politici şi militari ruşi consideră că, de fapt, scutul american antirachetă vizează doar teoretic apărarea de eventualele rachete trase de Iran, spre Europa. Practic este unul contra rachetelor ruseşti, ceea ce indică menţinerea Federaţiei Ruse în postura de inamic public numărul 1 al comunităţii euro-atlantice. O teză evident falsă.

Dar care a fost, până la urmă, oferta americană, în negocierile bilaterale cu partea rusă? Aceasta a conţinut patru nivele de abordare a consolidării încrederii reciproce:

I. Instituirea de centre bi şi multinaţionale, în cadrul cărora militarii ruşi ar putea monitoriza “natura deloc ameninţătoare a activităţilor de apărare antirachetă, ale Statelor Unite şi ale NATO.”

II. Iniţierea de studii comune, americano-ruse, axate atât pe identificarea modalităţilor în care scutul antirachetă ar putea afecta forţa disuasivă nucleară a Rusiei, cât şi “pe schiţarea măsurilor care trebuie luate, pentru a minimaliza orice problemă.”

III. Reluarea exerciţiilor de apărare antirachetă, în formula NATO-Rusia, derulate o vreme cu succes, apoi întrerupte de războiul scurt, ruso-georgian, din august 2008. Scopul viitoarelor exerciţii fiind identificarea variantelor de apărare comună antirachetă, a forţelor dislocate ale Alianţei Nord-Atlantice şi cele ale Federaţiei Ruse.

IV. Convenirea unui cadru legal de bază, care să reglementeze derularea acestor proiecte şi a altor acţiuni comune viitoare.

Cum au reacţionat negociatorii ruşi? După formula:”da, dar…”! Da. Unele dintre cele patru propuneri li s-au părut interesante. Dar au insistat că primul pas, pentru un consens între Moscova şi Washington D.C. este convenirea asupra principiilor strategice.

În traducere liberă, Kremlinul a sugerat Casei Albe să semneze un document prin care să declare că scutul defensiv american antirachetă nu va ameninţa niciodată descurajarea strategică nucleară a Rusiei.

Negociatorii americani au replicat că Statele Unite nici nu îşi propun să contrabalanseze, prin scut, forţa strategică nucleară rusească, având în vedere numărul, sofisticarea şi amplasarea rachetelor Federaţiei Ruse.

În acelaşi timp, preşedintele SUA, indiferent cine ar fi acesta, nu poate semna un acord prin care, în mod deliberat, constrânge propriile forţe armate să nu mai protejeze, integral, America şi pe aliaţii europeni, de atacuri cu rachete străine.

Din păcate, diferenţa de mentalitate îşi spune cuvântul. În timp ce majoritatea cetăţenilor americani doresc trecerea de la situaţia în care ambele state sunt vizate de o distrugere reciprocă garantată, la una în care stabilitatea reciprocă este asigurată, cei mai mulţi cetăţeni ruşi au încă o viziune tipică Războiului Rece, în care identifică SUA, cu pericolul numărul 1, pe plan nuclear, la adresa securităţii naţionale. Semn de isterie naţională, la nivel subliminal.

Totuşi, de partea americană există practica informării publice vizând bugetul Pentagonului şi documentele de planificare a apărării Statelor Unite. Iar politicienii şi liderii militari ruşi au avut posibilitatea să viziteze centre de comandă şi facilităţi ale apărării antirachetă. Există şi un cadru de alarmare timpurie, în baza căruia radarele NATO şi cele ruseşti fac schimb de informaţii, la nivel de câteva secunde distanţă, de la observarea unei rachete străine.

Richard Weitz, director la Centrul de Analize Politico-Militare, de la Institutul Hudson, aprecia că:”un semn bun este faptul că oficialii ruşi au recunoscut recent disfuncţionalitatea planului sectorial de apărare antirachetă, pe care preşedintele Dmitri Medvedev l-a propus iniţial, la reuniunea Consiliului NATO-Rusia, din luna noiembrie 2010.”

Ce propusese liderul de la Kremlin? Rusia să protejeze spaţiul NATO, de rachetele care ar fi fost trase de alte state şi urmau să traverseze teritoriul rus. Cu speranţa că Alianţa Nord-Atlantică nu va mai dezvolta sisteme defensive în măsură să lanseze rachete peste teritoriul rusesc.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a replicat că angajamentul colectiv de apărare, al aliaţilor, nu permite ca defensiva acestora să fie delegată unui stat care nu este membru al Pactului Nord-Atlantic.

Pe de altă parte, la Cartierul General al Alianţei se cunoaşte realitatea că Rusia nu are capacitatea tehnică de a distruge rachete balistice ce trec prin spaţiul său aerian!

Va renunţa viitorul preşedinte al Rusiei la absurda condiţionare – a oricărui progres, în dialogul pe tema scutului american antirachetă -, de semnarea acordului menit a impune limitări defensivei aeriene a Statelor Unite?

Probabil că fiecare – dintre cele patru propuneri americane – va fi altfel privită, după ce ocupantul scaunului prezidenţial de la Kremlin va avea siguranţa că are timpul şi liniştea necesară unei decizii înţelepte, menită să întărească punctele sale de convergenţă, în dialogul cu preşedintele ce va fi la Casa Albă, după alegerile din anul 2012.

Atâta timp cât NATO face din conlucrarea cu Rusia un obiectiv public constant, al politicii euroatlantice, şi Kremlinul poate reflecta la utilitatea unor decizii strategice constructive. Deci paşnice.

Îşi vor sincroniza “ceasul” cei trei crai ai A. I. E.?

1

Cum ar trebui să înceapă ziua de lucru a preşedintelui celui de-al doilea stat românesc? Dar a premierului de la Chişinău? Şi chiar a ex-preşedintelui Republicii Moldova, hâtrul Mihai Ghimpu? Cu revista presei americane! Pentru că, începând din 2012, Casa Albă va accelera integrarea, în arealul occidental, a landului dintre Prut şi Nistru. Washingtonul pariind pe generaţia tânără. Iar Moscova? A mizat (în virtutea încremenirii în proiectul sovietic) pe cei care viaţa îi scoate treptat din arealul activ al societăţii. Una aparent prostită cu iluzia fluturării Drapelului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Asta într-o lume unde contează ce produci, din ce trăieşti, la ce te pricepi mai bine. Nu pe umărul cui încerci să plângi. Fie acesta liderul imperial care savurează un pahar de vodcă, sau cel democrat, care degustă liniştit “The Best Bourbon Whiskey”.

Şi ce indică mass-media de peste Ocean? Postul TV ABC News, cu cele mai bune conexiuni la actuala administraţie americană, a difuzat, pe 19 iulie a.c., un sondaj interesant. Conform acestei testări a convingerilor alegătorilor americani, majoritatea dintre aceştia cred că republicanii din Congres susţin interesele marilor corporaţii, în timp ce preşedintele Obama protejează clasa de mijloc şi întreprinderile mici.

59% dintre repondenţii la sondaj afirmă că reprezentanţii partidului republican, în Congresul SUA, sunt mai preocupaţi, decât actualul şef al statului, de soarta instituţiilor financiare americane. Iar 67% dintre cetăţenii Statelor Unite nu au niciun dubiu că acelaşi partid are drept prioritate vizibilă grija faţă de interesele marilor societăţi de afaceri. Asta fiind „pajura”, de pe reversul monedei mediatice lansate cu sondajul menţionat.

„Capul?” Are, pe faţa aceleiaşi monede, imaginare, chipul lui Obama. 53% dintre americani susţin moral politica actualului preşedinte, de sprijinire a clasei de mijloc, faţă de doar 35% care o dezavuează. Barack Obama îi învinge, la puncte, pe republicani – cu 47% pentru şi 37% contra – şi în privinţa preocupării sale constante pentru cei ce dezvoltă mici afaceri, deci au interese economice „pentru dumneavoastră şi familia proprie.”

ef9dc98bb88f455cbde305568b88da0e

Acest sondaj a fost realizat pentru ABC News de “Langer Research Associates”, indicând că Barack Obama este mai simpatizat, decât republicanii, în rândurile alegătorilor independenţi, 52% dintre aceşti repondenţi fiind de partea sa, datorită politicii lui de ajutorare a clasei de mijloc şi numai 33% împotrivă.

Mesajul esenţial al sondajului? Grija lui Obama pentru concetăţenii de condiţie medie şi modestă este un element cheie al durabilităţii sale la Casa Albă. Asta fiind vestea bună pentru fărâma de speranţă, nemărturisită, a lui Dmitri Medvedev, al cărui dorit secund mandat la Kremlin ar beneficia de un substanţial sprijin, din partea realesului de peste Ocean.

Şi ştirea nedorită de centurionii premierului Vladimir Putin. Un politician care pare a nu putea trăi decât cu gândurile la trecut. Un şef de executiv ce nu numai că are controlul presei ruse, dar şi induce teme publice false, menite a aţâţa ura împotriva liderilor unor ex-republici sovietice, precum Georgia şi Estonia.

De pildă, acum conducerea statului georgian este acuzată de faptul că s-a decis reamplasarea unui obelisc – dedicat memoriei victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial – din centrul oraşului Batumi, la marginea acestei localităţi. În buna tradiţie stalinistă, oficialităţi de la Moscova şi lideri ai ultimelor organizaţii a veteranilor de război au criticat – “cu asprime”, bine că nu au gafat să folosească expresia sovietică „cu mânie revoluţionară” – măsura redislocării monumentului menţionat.

În aceeaşi zi, tot în presa din capitala rusă, era difuzată ştirea:”cimitir militar vandalizat în Estonia.” Actul, evident condamnabil, fiind atribuit unor vandali. Din nou, vigilente, şi la comanda clară a Moscovei, organizaţiile locale de veterani sovietici – ca să nu fie niciun dubiu – au cerut o investigare a celor petrecute cu mormintele soldaţilor care au luptat pentru interesele hegemoniste ale URSS şi pedepsirea celor vinovaţi, ca şi cum autorităţile estoniene nu ştiau ce au de făcut.

Asta va însemna un eventual al treilea mandat prezidenţial al lui Putin. Ameninţări. Condamnări. Zăngănit de arme. Şi aliaţi pe măsură. Unul fiind Iranul.

La Teheran fiind aceeaşi isterie a condamnării în contumacie.
De data asta, înalţii prelaţi iranieni anunţând, nici mai mult, nici mai puţin, decât judecarea, în absenţă, a 26 de oficiali americani, acuzaţi de violarea drepturilor umane. Pe listă se află ex-secretarul apărării Donald Rumsfeld, adjunctul lui, din acea vreme, Paul Wolfowitz, şefii fostelor centre de detenţie a insurgenţilor islamişti, de la Guantanamo şi Abu Ghraib şi comandantul crucişătorului american „USS Vincennes”, care a doborât un avion al companiei Iran Air, în 1988, ce nu s-a supus avertismentelor de a schimba ruta iniţială, în zona aflată sub protecţia forţei expediţionare a SUA. Motivul acestui proces mimat? Sancţiunile impuse de Statele Unite Iranului, care continuă să îşi dezvolte programul militar, ce va fi finalizat cu producerea în serie a armei nucleare.

Tocmai acum, la Moscova, generalul Nikolai Makarov, şeful Statului Major General al Forţelor Armate Ruse a anunţat decizia de a se trece, pe plan autohton, la construirea dronelor – avioane fără pilot –, produse până acum de concernul VEGA. Makarov a mai precizat că Rusia a cumpărat anterior un număr de drone produse de israelieni, pe care le utilizează pentru a antrena personalul propriu, din forţele aeriene. Rusia fiind statul care condamna utilizarea, de către americani, a dronelor în Afganistan şi Pakistan, pentru lichidarea unor lideri ai militanţilor islamici.

Din fericire, Obama menţine iniţiativa acţiunilor constructive, în relaţia cu tandemul politic de la Moscova. Aşa se explică faptul că Rusia şi SUA au convenit acum facilitarea eliberării vizelor între cele două state, acordul bilateral urmând a intra în funcţiune înainte de finele acestui an! Noul document prevede prelungirea duratei vizei cu intrări multiple, de la 1 la 3 ani.

Conform Departamentului rus pentru Statistică, în primele trei luni ale anului 2011, a existat o creştere cu 54% a ruşilor care vor să vadă, cu ochii lor, America la ea acasă.
Cât de mare este dorinţa de libertate a conaţionalilor lui Putin!
Iar prelungirea menţionată nu va face decât să dubleze fluxul actual spre Ţara Libertăţii, conştient asumată.

Expertul rus Serghei Zatsepilov crede că noul acord va mări şi numărul turiştilor americani care vor veni în Rusia nu doar să o viziteze, ci şi să identifice oportunităţi de investiţii, menite a contribui la modernizarea statului rus.

Până când Obama se va decide la un gest politic care să indice alegătorilor ruşi că merită să voteze pentru democraţie, nu pentru autocraţie, la Moscova – „locul de unde încă iau lumină” nu puţini dintre preşedinţii ex-republicilor sovietice – s-au publicat primele rezultate ale celei de-a 13 consultări,


pe probleme bilaterale, între Rusia şi Germania.

German Chancellor Angela Merkel and Russian President Dmitry Medvedev pose at the border of the Berenbosteler See lake ahead of a dinner at the "Landhaus am See" restaurant in Garbsen near Hanover, central Germany, on July 18, 2011. The leaders of Russia

Ce a discutat Dmitri Medvedev cu Angela Merkel?
„Probleme cheie ale relaţiilor economice bilaterale, situaţia politică din lume, inclusiv conflictele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, preocupările societăţii civile din Rusia şi Germania.” Cei doi au abordat şi situaţia din Libia şi Siria – unde Moscova pierde teren văzând cu ochii -, relaţiile dintre Israel şi autorităţile palestiniene, conflictele îngheţate din Nagorno-Karabah şi…Transnistria.

Concluzia finală? Bună de trimis naivii în ceaţă! Participanţii la aceste discuţii „îşi vor sincroniza ceasurile lor”, pe fiecare dintre problemele enunţate. Adică… vor rămâne ca acum. Cel puţin până când noul preşedinte de la Kremlin va da mâna cu câştigătorul alegerilor prezidenţiale, din SUA, anul următor.

Atenţionat de opoziţie, că revenirea sa la Kremlin va genera un boicot economic tacit al Occidentului, premierul Vladimir Putin a dat o replică inteligentă, pe 20 iulie a.c., afirmând că investiţiile străine în economia Rusiei au crescut cu 39% în perioada ianuarie-iunie 2011, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Asta însemnând o infuzie de 27 miliarde $ în economia rusă.

110719_vladimir_putin

Cu toată privirea, aparent liniştită, a fostului ofiţer KGB, ajuns acum liderul de facto al Federaţiei Ruse, societatea rusă fierbe, pe plan politic, departajările fiind tot mai vizibile, de la o zi la alta.

Astfel, tot pe 20 iulie a.c., vicepremierul Igor Suvalov a aderat la făcătura politică a lui Putin, caraghioslâcul numit Frontul Popular al Tuturor Ruşilor. Un cadru electoral în care au fost băgate, la grămadă, sindicate, organizaţii neguvernamentale, asociaţii de afaceri şi grupuri de tineri. Unele dintre aceste structuri şi-au exprimat public indignarea de a fi fost introduse în Frontul lui Putin, fără ca să li se ceară consimţământul.

Este incredibil cum – dincolo de declaraţiile absolut aiuritoare ale unor grupuscule, precum „armata feminină a lui Putin”, cea mai proastă opţiune în campania electorală declanşată neoficial – premierul rus nu înţelege exact ce nu a priceput, multă vreme, şi Vladimir Voronin.

O epocă istorică s-a încheiat. America a ajuns la punctul zero al slăbiciunii sale economice, de unde va decola spre echilibrul care i-a asigurat prosperitatea. Ruşii lucizi vor să trăiască demn la ei acasă, într-o democraţie necruţătoare cu corupţia şi abuzurile liderilor cu mentalitate stalinistă. Ex-republicile sovietice, de la marginea muribundei Comunităţi a Statelor Independente au o şansă de a fi stăpâne la ele acasă. Cu condiţia să nu întoarcă spatele exigenţelor, de ordin democratic, ale Occidentului.

Nici Marian Lupu, nici Vlad Filat şi nici Mihai Ghimpu nu sunt pe veci în fruntea celui de-al doilea stat românesc. Orice deraiere spre Răsărit nu va readuce pe comunişti la putere. Ci o nouă generaţie de lideri. Tineri. Şi care ştiu că la Washington D.C. sunt primiţi cu onoruri, în Congresul SUA, doar cei care reuşesc să taie nodul gordian dintr-o lovitură.

În cazul Basarabiei fiind vorba de cordonul politic ombilical cu moştenitorii autocraţi ai Imperiului Sovietic.

~