Justiţie militară la Guantanamo

Deşi preşedintele Obama a promis că va închide închisoarea de la Guantanamo, iată că postul de radio Vocea Americii a transmis că un bărbat, provenit din Arabia Saudită, urmează să fie judecat pe 9 noiembrie a.c., de către o comisie militară, la baza cu acelaşi nume.


Sauditul Abd al-Rahim al Nashiri este acuzat că a fost creierul operaţiunii, care a dus la atacul sinucigaş asupra navei militare americane Cole, în anul 2000. Şi riscă să fie condamnat la moarte.

Vasul Cole se afla în largul portului yemenit Aden. Explozia provocată a dus la crearea unei găuri uriaşe în peretele navei, la uciderea a 17 marinari militari şi rănirea altor câteva zeci.


Conform directorului FBI, Robert Muller, aducerea în faţa justiţiei a autorilor atacului din 12 octombrie 2000 constituie o parte vitală a misiunii antiteroriste, una căreia îi vor fi dedicate, şi pe viitor, toate resursele necesare, umane şi materiale, ale Biroului Federal pentru Investigaţii/FBI.

Al-Nashiri a fost capturat în anul 2002 şi ţinut în închisori secrete ale CIA, din afara teritoriului SUA. A fost transferat la Guantanamo în anul 2006. Este unul dintre cei 15 deţinuţi importanţi închişi la baza menţionată şi întâiul care este adus în faţa tribunalului militar după ce preşedintele Obama a decis, la debutul anului în curs, stoparea acestui gen de procese.

Avocaţii sauditului afirmă că el nu ar trebui judecat deoarece a fost deja supus unor interogatorii dure, precum simularea înecului.

Procesul ar putea dura chiar doi ani, deoarece în jurisdicţia militară este permisă acordarea timpului necesar pentru aducerea probelor şi mărturiilor necesare luării unei decizii bine fundamentate, cu dovezi ce susţin capetele de acuzare – asasinat, terorism şi conspiraţie împotriva Statelor Unite.

DUPĂ TUNISIA ŞI EGIPT, URMEAZĂ YEMEN

La nici 24 de ore, după anunţul preşedintelui Egiptului, Hosni Mubarak, făcut la televiziunea publică, conform căruia nu intenţionează să mai candideze la alegerile prezidenţiale din toamnă, şeful statului yemenit, Ali Abdullah Saleh, considerat un aliat fidel al SUA împotriva Al Qaeda, a declarat, pe 2 februarie a.c., că nu va căuta să extindă preşedinţia sa, la finalul a trei decenii de când se află în fruntea Yemenului.

Agenţia Reuters precizează că mandatul său actual expiră în 2013.
Iată cum ceea ce părea un simplu artificiu jurnalistic – comparaţia mutaţiilor previzibile pe mapamond, în 2011, cu aplicarea celebrului Principiu al dominoului, ecranizat magistral peste Ocean – devine, treptat, o realitate de netăgăduit.

Atent la protestele care s-au finalizat cu fuga din ţară, pe calea aerului, în Arabia Saudită, a fostului preşedinte al Tunisiei şi la evenimentele care au pus practic capăt hegemoniei lui Hosni Mubarak, la cârma Egiptului, Saleh caută să tempereze spiritele adversarilor.

Nu oricum, ci promiţând conaţionalilor săi că nu va nominaliza pe… fiul său la conducerea guvernului!
Ceea ce echivalează cu recunoaşterea publică a faptului că modelul sirian, de succesiune, la preşedinţie, a fiului şefului statului în funcţie, ratat la Cairo, nu va fi urmat nici la Aden.

În schimb, Ali Abdullah Saleh a cerut opoziţiei să înceteze protestele declanşate, cu participarea a nu puţini yemeniţi. În faţa reprezentanţilor parlamentului şi a principalilor comandanţi din armată, Saleh a afirmat răspicat: „Am prezentat aceste concesii în interesul ţării. Interesele patriei sunt mai presus de cele personale! Nu va fi nicio prelungire a mandatului meu, nicio moştenire a puterii, nicio resetare a ceasului politic”.

Ultima precizare, fiind o referire la propunerile partidului de guvernământ de a institui limite ale mandatelor, variantă apreciată de opoziţie ca un mecanism menit să îi permită să conducă din nou.

Neaşteptatele sale declaraţii au fost făcute exact în preziua unei mari adunări populare, iniţiată de opoziţie, numită “Ziua Furiei”. Organizatorii acesteia consideră că manifestaţia va indica lumii arabe, în mod special, şi comunităţii internaţionale, în general, forţa poporului yemenit. Cel dornic să urmeze exemplul tunisienilor şi egiptenilor, cerând, iniţial, schimbarea guvernului de la Aden.

Apelul preşedintelui Saleh, către forţele de opoziţie, de a stopa protestele planificate, nu poate şterge cu buretele istoriei realitatea tristă că Yemenul este pe cale de a deveni un stat eşuat.

Acum, autorităţile centrale încearcă – cu sprijinul forţelor speciale americane – să combată insurgenţii recrutaţi şi instruiţi de organizaţia teroristă Al-Qaida, să facă pace cu rebelii şiiţi din nord, şi să anihileze mişcarea separatistă din sudul ţării.

Un efort dinamitat de adevărul trist că, din trei yemeniţi, unul suferă de o foame cronică.

Saleh a făcut deja unele concesii privind limitarea mandatelor prezidenţiale. El a mai promis să majoreze salariile funcţionarilor publici şi cele ale personalului militar cu aproximativ… 47 dolari pe lună.
Asta în condiţiile în care aproximativ 40% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi!

Conform actualelor prevederi constituţionale, mandatul preşedintelui Saleh expiră în 2013.

Săptămâna trecută, cei ce se opun lui Saleh şi partidului său au reuşit să adune circa 16.000 de oameni, care au scandat lozinci antiguvernamentale, cerând plecarea de la putere a actualului executiv. Unii manifestanţi au cerut ca şi preşedintele Yemenului să nu mai rămână în fruntea statului.

Până la urmă, Ali Abdullah Saleh a respectat înţelepciunea populară yemenită: “Nu ofta, pentru că duşmanul tău te va auzi şi se va bucura.”