Ministru chinez – în pat cu spioana din Taiwan!

Duminică, 26 iunie a.c., autorităţile de la Taipei – capitala Taiwanului –

au refuzat să comenteze, pentru televiziunea americană ABC, o informaţie potrivit căreia
ex-ministrul de finanţe, de la Beijing,

Jin Renqing ar fi avut legături, în 2007, cu o femeie spion, din intelligence-ul taiwanez.

Ştirea se baza pe un enunţ inserat pe celebrul website WikiLeaks
– cunoscut pentru prezumţia de a fi portavocea, informală, a intelligence-ului american -, dând drept sursă primară o telegramă secretă destinată Departamentului de Stat al SUA, în care un diplomat de peste Ocean afirma că, în luna august 2007, fostul ministru Jin a demisionat din cauza implicării sale într-o relaţie cu o femeie ce nu i-a fost doar lui amantă, ci a avut legături, necomentabile, şi cu alţi oficiali chinezi de rang înalt!

Read more »

Lider militar chinez atenţionat discret de C.I.A.

FOTO ASSOCIATED PRESS:
Amiralul Timothy Keating, comandantul forţelor americane, din regiunea Asia-Pacific, strânge mâna generalului Chen Bingde, la Beijing, în 2008.

Şeful de stat major al armatei chineze, generalul Chen Bingde, a sosit luni, 16 mai a.c., în capitala americană, în prima vizită la nivel înalt, pe plan militar, după ce Beijingul a întrerupt relaţiile bilaterale, cu forţele armate americane, anul trecut, ca urmare a vânzărilor de armament, efectuate de S.U.A., către Taiwan.

Pentru această săptămână erau programate documentări la o serie de baze militare, un periplu apreciat, de unii congresmeni, că ar încalca o lege aprobată în 2000, care limitează asemenea vizite, susceptibile de a fi utile întăririi structurii militare chineze.

O sursă de îngrijorare, conform unor oficiali din domeniul securităţii naţionale, este vizita planificată la Baza Forţelor Aeriene Nellis, din Nevada. Acolo militarii execută exerciţii periodice de luptă, inclusiv simularea războiului cibernetic, care are şi elemente cunoscute drept „Steagul Roşu.”

În acest context, Agenţia Centrală de Investigaţii a difuzat presei un filmuleţ cu imagini ce arată cum militarii chinezi se instruiesc şi se amuză cu un joc video, intitulat “Misiune glorioasă”.

Unul în care inamicii sunt soldaţi din trupele americane!

Atenţionarea publică – facilitată şi de Associated Press – survine exact la jumătatea vizitei generalului chinez în S.U.A. şi probabil că a fost ca o bomboană amară, pentru ataşatul militar al Chinei, la Washington D.C..

Un “cadou” – ca între experţi în intelligence…

TAIWANUL VREA F-16

Sheryn Lee este cercetător la Centrul de Studii Strategice pentru Apărare, din cadrul Universităţii Naţionale Australiene. Din această postură a analizat contextul în care Statele Unite ar vinde avioane de luptă F-16 autorităţilor taiwaneze.

Astfel, la 25 ianuarie a.c., preşedintele Taiwanului, Ma Ying-jeou a reluat solicitarea de a achiziţiona cel mai recent tip de avion de vânătoare, F-16C , din Statele Unite, considerându-l drept un garant al supravieţuirii şi suveranităţii statului său. Până acum, Washingtonul a amânat vânzarea de avioane de luptă modernizate către Taiwan.

Există semne de schimbare a atitudinilor în cadrul administraţiei, consideră Sheryn Lee. Astfel, în luna februarie, comandantul Comandamentului SUA din Pacific, amiralul Robert F. Willard a afirmat că forţele militare din Taiwan ar putea fi “recapitalizate”, semnalând astfel că vânzarea avioanelor de luptă modernizate este, din nou, o opţiune de actualitate.

De ce s-a schimbat viziunea la Casa Albă?

Conform studiului menţionat sunt identificate trei evoluţii principale, care ar putea influenţa decizia finală a Statelor Unite.

În primul rând, Washingtonul a redevenit îngrijorat de dezechilbrul militar intervenit în Strâmtoarea Taiwan, în favoarea Republicii Populare Chineze. De 16 ani, la rând, Forţele Aeriene Taiwaneze au rămas cu aceeaşi dotare tehnică. Urmează iminenta retragere, de la zbor, a învechitelor avioane F-5. Apoi retragerea, temporară, pentru o modernizare anterior planificată, a avioanelor F-16A. Aşa că doar avioanele F-16C ar putea reda consistenţa, persistenţa şi puterea Forţelor Aeriene din Taiwan.

În aceeaşi perioadă, de partea cealaltă a strâmtorii menţionate, autorităţile de la Beijing şi-au dotat propriile forţe aeriene cu a patra generaţie de avioane de luptă, dispunând acum de 650 aeronave din această categorie. Acum, China dispune de cea mai numeroasă flotilă de aeronave concepute de ruşi, respectiv SU-27.

Şi ca departajarea să fie şi mai mare, la 11 ianuarie 2011, China a efectuat prima testare a avionului Chengdu J-20 – considerat un avion de vânătoare din generaţia a cincea – taman pe timpul vizitei secretarului american al apărării Robert Gates, la Beijing. Un gest amical, desigur…

Dar Washingtonul a respins ferm cererea aliatului din Taipei, de a cumpăra avionul american F-35 din generaţia a cincea, a aeronavelor de luptă. Motivul? Ar fi putut afecta relaţiile cu China. Chiar şi când va beneficia de avioane F-16C, cu radar perfecţionat, Taiwanul nu ar avea capacitatea, într-un conflict aerian, pe timpul căruia ar utiliza doar forţele proprii, ca să facă faţă superiorităţii Armatei Chineze de Eliberare. Doar ar întârzia avansarea trupelor chineze, pe teritoriul Taiwanului, până când S.U.A. ar veni în ajutorul său.

În al doilea rând, vânzarea de avioane F-16 are implicaţii importante pentru relaţiile politice dintre Washington şi Beijing. China s-a opus constant, în ultimii ani, vânzării de armament american către Taiwan.
În schimb, politicienii americani, sprijinitori ai intenţiilor guvernului de la Taipei, insistă asupra faptului că înţelegerea perfectată în 1982 permite SUA să furnizeze arme Taiwanului, pentru ca acest stat “să menţină o capacitate suficientă de apărare.”
Mai târziu, preşedintele chinez Hu Jintao a fost de acord să participe la summitul din iunie 2010, privind securitatea nucleară, numai după ce Casa Albă a garantat că nu va vinde Taiwanului F-16C, decât începând din anul 2011.

În al treilea rând, vânzarea are implicaţii mai largi pentru echilibrul de putere în Asia de Est. Administraţia Obama este într-o situaţie delicată. Washingtonul nu vrea să provoace China, dar nu are niciun interes ca forţele armate ale aliaţilor săi, din această parte a lumii – Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan – să fie obligate să se retragă, în caz de forţă majoră, din faţa Armatei Populare Chineze de Eliberare. Din acest motiv, anunţarea posibilităţii redotării Forţelor Aeriene Taiwaneze reprezintă un mesaj politic clar.

Sprijinul Statelor Unite nu este diminuat şi angajamentul luat faţă de partenerii săi de securitate, va fi onorat, oferindu-le un potenţial factor de descurajare, a oricărui atac din partea Chinei.

În ciuda promovării “diplomaţiei zâmbetului”, Beijing nu renunţă la acţiuni de genul crizei provocate în 2010, în apropierea insulelor Senkaku. Asta a determinat Statele Unite să reacţioneze astfel încât să tempereze demonstraţiile de forţă chineze.

În cele din urmă, Washington este gata să vândă Taiwanului avioane de luptă F-16C, ceea ce asigură minimul necesar pentru a susţine capacitatea Forţelor Aeriene Taiwaneze de a riposta, în cazul unui conflict.

Cercetătorul Sheryn Lee concluzionează că vânzarea avioanelor americane către Taiwan înseamnă şi trimiterea, indirectă, a trei mesaje importante, către Beijing:

1. SUA menţine participarea sa la păstrarea status quo-lui în strâmtoare;
2. America nu este impresionată de demonstraţiile de forţă chineze;
3. Washingtonul rămâne garantul securităţii partenerilor săi regionali, inclusiv prin sprijinirea modernizării forţelor lor militare.