Aşa a devenit acum o luminoasă amintire colonelul, în rezervă, profesor universitar doctor Popa Costică

Există oameni care rămân, în conştiinţa noastră, pentru puterea lor de a fi ei înşişi. Până la capăt. Fără aroganţă. Cu tact. Bun simţ. Eleganţă. Priviri calde. Gesturi simple. Şi o prestanţă deloc mimată. Bucuroşi de a avea interlocutori ce ştiu să le preţuiască felul aparte, de a judeca lumea. Cu detaşare. Fără patimă. Surâzând în faţa surprizelor vieţii. Înţelegând ritmul unor vremuri trecătoare. Strălucind, în timp, tocmai prin luminile sufletelor lor, aidoma reflexelor fascinante ale unor diamante uitate undeva. În umbra arenei publice… Rândurile de mai sus au fost generate la aflarea stingerii flăcării vieţii unui om care a îndrumat paşii multor semeni doritori de a fi, măcar o zi, pe o singură temă, la înălţimea echilibrului raţionamentului său. Un ţel motivat şi de prestanţa sa în aula universitară, de rigoarea lecţiilor sale, de evitarea programată a exceselor în rememorarea unor controversate clipe din istoria generaţiilor anterioare. Şi după ce cariera sa, la catedra academică s-a încheiat a acceptat să primească, mai mulţi ani la rând, pe cei ce îşi încercau puterile, câte şi cum erau, în asumarea, scrierea şi susţinerea unor puncte de vedere însumate în sute de pagini, cu mii de trimiteri la tomuri publicate anterior, despre evenimente istorice şi azi puse sub lupa celor mânaţi de pasiunea devoalării adevărului istoric in integrum. Ţinea la discipolii care respectau riguros termenele. Şi înţelegea pe aceia care, îndepărtaţi momentan, de câte un val furtunos al vieţii, amânau întâlnirea cu mentorul mereu surâzător.
Nu se supăra, înţelegea ceea ce întotdeauna denumea activităţi conexe, la doctoranzii săi, multe dovedind, şi la nivel individual, că istoria se repetă, deşi pe alte coordonate, cu alţi protagonişti, pe care nu îi eticheta, dar, spre luare aminte cita o remarcă a lui Constantin Noica: “Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultură iese din timp.” Avea capacitatea, rară, a autoironiei tonifiante exprimată public, prin care capta instantaneu simpatia sălii, pe care o domina şi prin eleganţa propriei conduite, generând lumini în privirile celor amuzaţi de afirmaţii, despre câte un învăţăcel mai nărăvaş, precum “Probabil doctorandul a vrut să mă ţină şi pe mine mai mult în priză…” Dar avea şi răbdarea de a invita pe cel ce îi urma sfaturile, în faţa bibliotecii sale, unde indicând o carte repeta, cu voce tare, cuvintele lui Grigore Moisil: „Istoricul trebuie să aibă multă fantezie şi nu este rău dacă are şi talent literar.” Dincolo de această pasageră, amicală îmbărbătare, avea un cult aparte pentru îndeplinirea rigorilor academice, pentru rotunjirea unui text valoros, obiectiv, interesant, pentru alegerea unor teme de doctorat utile viitorimii, fie şi prin ineditul aprecierilor de ordin politic, militar, inexistent în alte lucrări ştiinţifice anterioare. Atent la respectarea adevărului istoric, reamintea celor care îi ascultau sfaturile, cu speranţă, că “istoria este un tribunal în care se judecă popoarele şi naţiunile”, aşa cum scrisese Nicolae Iorga.

Citiţi mai mult, dacă daţi click aici.

Ultimul onor

Septembrie 2014. Finalul unei ceremonii militare, la cimitirul naţional american Arlington, când drapelul este împachetat şi înmânat familiei militarului trecut în amintire.

Fire and water

14 septembrie 2014. Un incendiu se apropie de malul lacului Bass, în California.

Cum se trăieşte în Gaza

14 septembrie, 2014. Eleve palestiniene – în clasa lor distrusă de bombardamente – în prima zi de şcoală, în cartierul Shejaiya, din Gaza City.

Bardarbunga

13 septembrie 2014. Vulcanul Bardarbunga, din Islanda, erupe.

Discreţie

Preţul naivităţii

Fulgii buclucaşi

Iluzie

Atenţie la neatenţie

Reîntregirea naţională a fost amânată din 2018, în 2024?

Citiţi detalii dacă daţi click aici.

Fotografia săptămânii

Cu Cristian Unteanu, la ADEVĂRUL LIVE.

Americanii îşi antrenează trupele din Germania cu elicoptere de tipul Mi-8

Elicopterul militar Mi-8 este unul folosit pentru transportul trupelor, fiind de construcţie sovietică. Primul exemplar a fost produs în anul 1961. Are o lungime de 18 metri şi o viteză de 260 kilometri pe oră. Şi în prezent, elicoptere de acest tip sunt utilizate de peste 50 de ţări, din lume. Două elicoptere au fost filmate pe timpul aterizării, îmbarcării unor militari americani şi decolării efectuate în localitatea Baumholder, marcată cu roşu, pe harta de mai sus, în Germania.

După rapiditatea îmbarcării şi ţinuta militarilor este vorba de grupe ale forţelor speciale americane. Antrenaţi în Vest. Pentru Est.

Think about it

Un areal electronic, în care românii de bună credinţă pot reflecta la puterea subestimată a României de azi. Şi de mâine.

Nici gând de reunificare până în 2018

Moldova, cea dintre Prut şi Nistru, este o entitate statală cu mai multe pofte de mărire locală, fiecare lider, cu vizibilitate naţională, având agenda proprie de priorităţi. La nivel prezidenţial există o relaţie amicală, cu omologul de la Bucureşti. Dar Nicolae Timofti a vizitat şi Varşovia, unde a fost primit cu cele mai înalte onoruri. Aşa a fost confirmată opţiunea premierului non-NATO, de la Chişinău, de a se apropia de Varşovia.

Asta pentru că liderii polonezi actuali nu au pe agenda publică reunirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Şi Iurie Leancă, premierul de azi, posibil şi după alegerile parlamentare ştie şi ce mai vizează. Funcţia de preşedinte. Una la care mai aspiră şeful partidului care l-a propulsat din fotoliul de ministru cuminţel de externe, pe fotoliul din fruntea guvernului, ani buni ocupat de Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat. Deşi preşedintele Nicolae Timofte a dorit să fie ceea ce au visat şi politicienii care au susţinut propulsarea sa în funcţia parţial simbolică, din ierarhia statului fost sovietic, anterior parte a României interbelice, pofta de a conduce semenii de pe Everest – caracteristică celor care văd cariera politică doar o ascensiune, până la funcţia imaginată pe viaţă -, care bântuie nu doar prin birourile lui Filat şi Leancă, dar şi prin acela al lui Marian Lupu, a generat ideea unui referendum, pe acest subiect, derulat concomitent cu alegerile parlamentare. O strategie vicleană.

Ideea exprimată public este ca populaţia dintre Nistru şi Prut, nu parlamentari şantajabili, oportunişti, supuşi unor lideri puternici, să îşi aleagă preşedintele. Acesta fiind apoi, prin dorita legitimare populară, o nouă victorie a stataliştilor, o nouă frână în calea reunificării paşnice, democratice, după model german. Dacă la Bucureşti campania pentru alegerile prezidenţiale vizează un alt mod de a conduce al doilea stat, după Polonia, ca relevanţă geopolitică, la Graniţa de Est a NATO, la Chişinău, lupta pentru un fotoliu, în legislativul Republicii Moldova, confirmă apetenţa pentru menţinerea actualului mod, de a juca la mai multe capete. Adică menţinând o conduită gândită liniştitoare, dar practic umilă, în faţa emisarilor Moscovei. Concomitent, una voit arogantă, la adresa oficialilor români, care ar aduce, chipurile, prejudicii, prin reluarea, în discursuri diferite, a problemei unităţii naţionale. Deşi, în spatele uşilor închise, din instituţiile adecvate, ale celui de-Al Doilea Stat Românesc ar trebui citite în oglindă recentele declaraţii ale preşedintelui, respectiv premierului României. Primul anunţând intenţia de a solicita dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova. Secundul vizând o reunificare, până la aniversarea centenarului Marii Uniri, în anul 2018. În registrul minor, al celor obişnuiţi să persifleze declaraţii publice, afirmaţiile celor doi lideri politici români pot fi trecute la capitolul tentativelor atragerii de voturi, pentru propriile opţiuni la alegerile prezidenţiale din România.

Citiţi mai mult, dacă daţi click aici.

VALORI EUROATLANTICE

Rising Thunder 2014

Militari americani şi niponi, la antrenamente specifice exerciţiului Rising Thunder 2014, în Japonia.

NO COMMENT

CONTEAZĂ VOINŢA FIECĂRUI CETĂŢEAN ROMÂN DEMN!

DAN NICU, despre situaţia din Ucraina

Comentariul confratelui de peste Prut poate fi citit dacă daţi click aici.

Preşedintele tuturor românilor

Apropierea alegerilor prezidenţiale, din România, invită la reflecţie pe compatrioţii interesaţi de consolidarea instituţiilor fundamentale ale statului naţional unitar român. Din această perspectivă, o tribună de exprimare a unor opinii distincte, complementare sau parţial opuse, care să vizeze modalităţile prin care şeful statului poate şi trebuie să fie preşedintele tuturor românilor este un necesar exerciţiu democratic.

Cu acest ţel am invitat la un schimb de idei, pe trei conaţionali cu expertize diferite, în structuri distincte, toate vizate, sub o formă sau alta, de prevederile actualei Strategii Naţionale de Securitate – un instrument util de lucru şi pentru viitorul preşedinte al ţării, cel puţin în primele luni de mandat – chiar dacă a fost adoptată în urmă cu opt ani, de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărârea nr.62, din 17 aprilie 2006.

Au răspuns invitaţiei la un dialog lipsit de prejudecăţi, franc, dar echilibrat, nuanţat, dar fixat pe priorităţi mult amânate, generalul, în rezervă, Decebal Ilina, fost şef al Direcţiei Informaţii Militare, generalul, în rezervă, Visarion Neagoe, cu o experienţă aparte în teatrul de operaţiuni militare din Irak, şi Claudiu Degeratu, care a activat ani buni la Cartierul General al NATO, din Belgia.

Departe de a fi un brainstorming previzibil, nelipsind opiniile deloc convergente, dar bine argumentate, schimbul de păreri a adus în atenţia celor interesaţi de subiect, repere care, pentru candidaţii serioşi, cu şanse de a ajunge în turul doi, al alegerilor prezidenţiale, ar trebui să fie măcar elemente ale unui briefing specific, focalizat doar pe problemele de fond, enunţate, în actuala Strategie Naţională de Securitate.

Unele sublime, dar – în raport cu realitatea pe care o trăim cu toţii – lipsind cu desăvârşire…

Chiar dacă întreaga discuţie poate fi urmărită în imaginile video postate mai jos, am inserat şi câteva dintre afirmaţiile care confirmă nonconformismul concetăţenilor Decebal Ilina, Visarion Neagoe şi Claudiu Degeratu.

Români care privesc spre rosturile Armatei României cu luciditate, validată de exprimări deseori surprinzătoare.

Citiţi mai mult, dacă daţi click aici.

Victor Roncea despre o iluzie budapestană

Citiţi, dacă daţi click aici.

VIDEO Prima dislocare de trupe de elită americane pe sol ucrainean

Citiţi multiple amănunte, dacă daţi click aici.

Revista Art-emis

Pentru a citi ultima ediţie electronică daţi click aici.

~

Powered bY SirNeo