O LUARE DE POZIȚIE care a generat, în ultimele 48 de ore, sute de postări generate din rațiuni răsăritene

Pe generalul Iordache Olaru l-am întâlnit într-una din zilele trecute, în metrou. Parcă mai retras în turnul său de fideș. Bucuros de revedere și dornic să îmi puncteze un proiect reușit de el, pe planul relațiilor româno-japoneze, dar reticent la relevanța unui demers mediatic, în 2019, în favoarea unei defensive naționale puternice. Unul dintre nu puținii militari profesioniști, acum în rezervă, valorificați de terțe zone, în absența unui mecanism, ca la Pentagon, prin care cei competitivi să poată servi Patria în locurile pentru care au expertiză, experiență și idei. Dar de așa ceva se pare că nu este nevoie în coloana vertebrală a statului român.

Domnule colonel, am fost onorat să găsesc numele meu printre experţii enumeraţi de dvs., în articolul din Ziua Veche.

Vă mulţumesc. Din păcate, obstinaţia dvs. şi a altor lideri responsabili, nu au dus la ceea era de aşteptat, şi anume un post tv şi unul de radio pentru armată.

Între timp, lucrurile s-au schimbat, ca să nu spun deteriorat atât de mult, că orice resuscitare este târzie.

Ştim de ce, ştim în ce condiţii, ştim şi cine sunt vinovaţii şi …atât.

În rest, tăcere pe toate lungimile de undă.

Armata trebuie să rămână mută.

Măcar, datorită dvs, am învăţat că după trecerea în rezervă, am dreptul “să cuvânt”.

Că puterea cuvântului scris este pusă în paranteze, de cei care nu ştiu nici să-l folosească, nici să-l aprecieze, este o chestiune de spaţiu geografic şi timp.

Speranţa este pâinea săracului, spune englezul.

Cu camaraderie,

I.Olaru
_____________________________________________

CONTINUAREA AICI.