Maica blândă a Asiei?

Postul de radio Vocea Americii a transmis, pe 16 noiembrie 2011, o corespondenţă din Beijing, realizată de Peter Simpson, axată pe atitudinea Chinei faţă de planul Casei Albe de a consolida cooperarea militară cu Australia şi actualizarea tratatului de apărare încheiat de Statele Unite cu Filipine.

În acest sens, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Liu Weimin a semnalat jurnaliştilor acreditaţi la instituţia sa, că este momentul unor discuţii, între oficialii chinezi şi americani, menit a clarifica rostul dislocării de trupe americane suplimentare în Asia de Est, deoarece China se întreabă asupra modului în care va contribui această prezenţă militară sporită la cooperarea paşnică în zonă.

După cum se ştie, preşedintele Barack Obama a anunţat un acord de securitate consolidat cu Australia, care prevede staţionarea în această ţară până la 2.500 de militari americani, în anii următori.

Pe de altă parte, în Filipine, secretarul de stat Hillary Clinton a semnat o declaraţie, în care reafirmă prelungirea tratatului de asistenţă mutuală, cu caracter defensiv, încheiat între cele două state.

Liu Weimin a exprimat rezervele Chinei cu privire la cele două măsuri concrete privind relaţiile americano-australiene şi cele dintre SUA şi Filipine.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Chinez de externe s-a întrebat retoric cum va justifica administraţia Obama, contribuabililor americani, extinderea cheltuielilor destinate expansiunii militare a Statelor Unite în Asia. Asta în contextul crizei financiare globale actuale.

Beijingul contestă beneficiile unor astfel de cooperări militare– precum cele două deja menţionate – declarând că „orice amestec din afară” ar afecta pacea, stabilitatea şi dezvoltarea Asiei, pe care, oficial, China şi SUA o doresc în egală măsură.

Chiar la începutul vizitei sale în Australia, preşedintele Obama a afirmat că dislocarea unor trupe suplimentare ar putea ajuta la menţinerea a ceea ce el a numit arhitectura de securitate a Asiei, militarii americani fiind în măsură să reacţioneze rapid în cazul unor dezastre naturale şi în cele ale apariţiei unor pericole pe liniile de transport maritim din regiune.

Deşi ar fi hazardată afirmaţia că la Beijing sunt privite aceste alianţe americane ca o tentativă de izolare a Chinei, cert este că au produs un disconfort la nivelul decidenţilor chinezi strategici, deşi nu există vreo obiecţie oficială faţă de afluirea viitoare a unor batalioane americane în Australia.

Totuşi, Liu Weimin a ţinut să precizeze că statul chinez nu s-a angajat în niciun fel de alianţe militare străine, precum Statele Unite, China având propria sa opinie asupra modului cum poate fi menţinută stabilitatea în zonă.

Asta însemnând, conform purtătorului de cuvânt, continuitatea menţinerii Chinei pe ceea ce el a numit „calea unei dezvoltări paşnice”, pentru realizarea aspiraţiei împărtăşită, în acest sens, de toată comunitatea internaţională.

Teoria ca teoria, dar practica infirmă lozinca de mai sus. De ce?

În ultimele 18 luni, guvernul de la Beijing nu a ezitat să atenţioneze pe multe dintre statele vecine în legătură cu drepturile sale teritoriale în Marea Chinei de Sud.

Dar China refuză, cu obstinaţie, implicarea comunităţii Asiei de Est în rezolvarea acestor litigii, insistând pe ideea că va soluţiona acest gen de dispute cu fiecare stat, separat.

Preşedintele Barack Obama este adeptul existenţei unei Chine puternice, prospere, deci neizolate, aşa cum pare că se teme Beijingul.

Dincolo de tam-tamul propagandistic făcut de Liu Weimin, Statele Unite îşi continuă politica de a crea şi consolida capete de pod în Asia, pentru a avea astfel piloni de sprijin pe forţa militară, ca argumente disuasive, în relaţia cu China, dacă, din raţiuni previzibile, aceasta ar trece la operaţiuni ofensive de tipul ocupării, prin surprindere, cu trupe terestre şi nave de război, a unor arealuri râvnite la frontierele sale răsăritene.

Doar un proverb chinez susţine că Un tată aspru va avea copii buni; o mamă îngăduitoare va avea copii răi.

China nedorind să fie percepută ca… maica blândă a Asiei.

În atenţia administraţiei prezidenţiale

Casa Albă a difuzat fotografia realizată de Pete Souza, care a surprins un moment surprinzător, din agenda şefului statului american.

Niciunul dintre militarii români răniţi în teatrele de război, precum Afganistan, nu a beneficiat de un asemenea gest prezidenţial salutar. Şi necesar pentru moralul trupelor combatante.

Ce aştept de la Prima Doamnă a României

După cum se ştie, la finele săptămânii trecute, preşedintele Barack Obama a anunţat că soţia sa, Michelle LaVaughn Robinson Obama – Prima Doamnă a Ţării, împreună cu soţia vicepreşedintelui SUA, Jill Tracy Biden, A Doua Doamnă a Statelor Unite, au reuşit unirea forţelor celor ce oferă locuri de muncă pentru foştii militari şi soţiile lor – însumând 100.000 de noi oportunităţi de angajare pe tot teritoriul naţional.

_____________________________

Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama, a patra din stânga fotografiei, cum priviţi la ilustraţie şi Jill Biden, soţia vicepreşedintelui Obama, a doua persoană din dreapta imaginii.
_____________________________

Pentru a contura imaginea acestui efort colectiv este suficientă inserarea reperelor specifice ultimelor două luni, din anul în curs.

Astfel, în luna octombrie, Asociaţia Americană pentru Logistică (ALA) şi cele 270 de companii afiliate, conduse de Tyson Food şi EURPAC s-au angajat să angajeze 25.000 de veterani – la ei, la noi militari în rezervă – până la finele anului 2013.

Sears Holdings, care are în prezent mai mult de 30.000 de veterani angajaţi şi soţii de militari, s-a decis să mai angajeze – până în luna decembrie 2012 – încă 10% din conaţionalii ce fac parte din cele două categorii.

Iar în luna noiembrie a.c., Prima şi A Doua Doamnă a Statelor Unite au obţinut, de la Asociaţia Internaţională Franchising/IFA şi cele 1.100 de companii afiliate, angajamentul de a asigura locuri de muncă pentru 80.000 de veterani şi soţii de militari, până în anul 2014. Acest angajament include şi dorinţa de a oferi oportunităţi de muncă pentru 5000 de răniţi în teatrele de război.

Tot în noiembrie, MSEP/ Parteneriatul pentru Locuri de Muncă oferite Soţiilor de Militari şi cele aproximativ 100 de companii şi organizaţii conexe au declarat că vor angaja 20.000 de soţii ale unor militari, până în anul 2014.

Aştept un gest similar, proporţional cu realităţile româneşti, de la Prima Doamnă a României.
Aceasta fiind, în mod evident, Maria Băsescu.
Nicidecum altcineva.

Mesajul săptămânal al preşedintelui american

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, s-a adresat conaţionalilor săi de pe nava USS Carl Vinson, ancorată în portul San Diego, pe timpul Zilei Veteranilor.

El i-a invitat pe toţi americanii să cinstească, din nou, pe curajoşii bărbaţi şi femeile ce şi-au servit patria cu credinţă, în uniformele Forţelor Armate Americane, cu sacrificii onorante pentru ei şi ţară. Şi a ţinut, în final, să afirme:

– În calitate de comandant-şef (al forţelor armate) doresc ca toţi veteranii să cunoască că America va onora întotdeauna serviciul pe care l-aţi făcut şi sacrificiile voastre. Nu doar azi. Ci în fiecare zi. Şi aşa cum aţi luptat pentru noi, noi vom lupta pentru voi – pentru mai multe locuri de muncă, mai multă securitate, pentru a avea oportunitatea să vă menţineţi familiile puternice şi America competitivă, în secolul 21. Pentru toţi veteranii noştri: vă mulţumesc pentru serviciul vostru! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Moscova nu crede în lacrimile resetării!

Caricatura de mai jos, publicată pe 14 octombrie a.c., la Moscova, este una comandată de premierul Vladimir Putin, alias Vova, care se şi vede ales preşedinte – pentru a treia oară, dar nu contează, doar în Rusia este autocraţie, nu democraţie – şi crede că va avea drept interlocutor la Casa Albă nu pe Barack Obama – prietenul lui Dmitri Medvedev, numit de republicanii de peste Ocean “preşedintele unui singur mandat” – ci pe Mitt Romney.

Cel din imaginile de mai jos:

Herman Cain a surprins America cu planul său fiscal – intitulat sugestiv 9-9-9 -, dar imaginile de mai sus nu fac parte din campania sa pre-electorală, ci reprezintă lovitura de presă a publicaţiei Omaha World-Herald, care a descoperit zilele acestea – sau i s-a livrat în plic, de rivalii lui Cain…- o casetă cu prezidenţiabilul de culoare cântând, pe melodia lui John Lennon, clasica “Imaginaţi-vă”, textul comercial “Imaginaţi-vă că nu există Pizza”!

În dreapta îl poate lăsa pe Vladimir Putin – care de fapt este de stânga! -, dar în stânga trebuie să coloreze cu negru pe viitorul preşedinte al Statelor Unite, care are toate şansele să fie un Vultur al Americii, republican, de dreapta, deci dur cu liderii post-sovietici, de la Moscova.

Obama retrage total trupele din Irak

Agenţia Associated Press a difuzat azi o informaţie de pregătire psihologică a populaţiei americane, pentru o decizie ce va fi probabil anunţată în următoarele zile. Pe căi neoficiale – a se citi: prin intermediul structurii de relaţii publice a Pentagonului, împuternicită, din oficiu, să difuzeze, la ordin, date către presa americană, cu specificaţia neindicării sursei – cetăţenii SUA sunt astfel informaţi că s-a luat decizia ca, la finalul acestui an, să nu mai rămână trupe combatante pe teritoriul irakian.

În acest mod, se va pune capăt la cei opt ani de implicare militară a Statelor Unite în Irak.

Chiar dacă se invocă reţinerea guvernului de la Bagdad, pentru continuarea prezenţei trupelor americane, în baze exterioare marilor oraşe din Irak, în vederea continuării instruirii forţelor de securitate autohtone şi acordării, la cerere, a unui sprijin adecvat trupelor irakiene, contra insurgenţilor rămaşi activi, adevărul este altul.

Administraţia actuală transformă retragerea totală din Irak – oficial la finele anului în curs, practic va fi terminată în ianuarie 2012 – într-un puternic as electoral pentru Barack Obama, în cursa electorală pentru obţinerea celui de-al doilea mandat prezidenţial la Casa Albă. Pentru SUA, Irakul însemnând azi 4.400 de militari americani căzuţi la datorie.

Gândiţi-vă la satisfacţia lui Obama, când, la dezbaterile televizate, din anul 2012, va culege aplauzele asistenţei cu afirmaţia:

– Ştiţi bine câţi militari americani erau în Irak, în momentul alegerii mele ca preşedinte. Acum, mai sunt acolo doar 160 de soldaţi meniţi a păzi Ambasada SUA, la Bagdad.

Forţa expediţionară americană din Irak va fi retrasă prin Kuweit, de unde unităţile vor fi redislocate – nota bene – “spre patrie şi alte locaţii.”