După cum am aflat de la unul dintre generalii români cu ani buni de activitate la Cartierul General al NATO, este foarte posibil ca C.I.A. să intre – precum Departamentul de Stat – într-o viitoare perioadă de… matriahat, la conducerea acestei instituţii celebre şi utile, pentru unii, malefică pentru alţii, urmând, probabil, a fi nominalizată Jane Harman, o figură publică cunoscută în arealul oamenilor politici din Washington D.C., ex-membră a Congresului Statelor Unite.
Ei, bine, abia acum începe darea la o parte a vălului de pe motivele reale ale înlocuirii celebrului general David Petraeus, extrem de popular în armata de peste Ocean, iubit şi de femei frumoase, ex-potenţial candidat al partidului republican la alegerile prezidenţiale americane din anul 2012, tocmai de aceea mătrăşit de Barack Obama din structurile centrale ale Forţelor Armate Americane taman în Afganistan, apoi rupt de camarazi şi pus director la C.I.A., unde a continuat să fie incomod, prin viziunea sa pragmatică privind implicarea americană în unele zone fierbinţi de pe mapamod.
Jane Harman nu va fi incomodă. Ba chiar previzibilă.
Duminică, 25 septembrie a.c., conducătorul de facto al statului pakistanez, fost şef al serviciului de informaţii militare din Pakistan, în prezent şeful Statului Major al armatei, extrem de calculatul general Ashfaq Kayani, a ordonat o reuniune de urgenţă cu principalii comandanţi din ierarhia organismului militar naţional.
Scopul şedinţei operative speciale? The war of words/războiul cuvintelor, practic al declaraţiilor, purtat cu Statele Unite, a cărui escaladare a fost extrem de rapidă în ultimele zile.
Postul de radio Vocea Americii a precizat că întâlnirea menţionată a avut loc la Cartierul General al armatei Pakistanului, din Rawalpindi, fiind o bună oportunitate de reevaluare a situaţiei de securitate – internă şi internaţională -, în care se află această ţară. Au luat parte comandanţii corpurilor de armată şi ofiţeri din statul major pakistanez.
Şedinţa survine – menţionează agenţia Associated Press – după ce oficiali de rang înalt, de la Washington D.C. au acuzat direct, fără menajamente, implicarea ISI, contraspionajul pakistanez, în sprijinirea grupării teroriste Haqqani – parte a reţelei Al-Qaida – ca să atace obiective americane, pe teritoriul statului afgan.
Concret, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon, a declarat, la audierile organizate săptămâna trecută, la comisia de resort a Senatului, din Congresul SUA, că gruparea Haqqani acţionează ca un “veritabil braţ” înarmat al ISI şi că, beneficiind de această susţinere, luptătorii săi au atacat ambasada americană din Kabul şi obiective militare ale NATO, din Afganistan.
Replicile defensive, de negare a sprijinului amintit, ale oficialilor pakistanezi, nu au convins pe omologii lor de peste Ocean.
Mai mult, senatorul republican Lindsey Graham, din Carolina de Sud – membru al Comitetului Senatului pentru Forţele Armate – a declarat, duminică, 25 septembrie a.c., la postul de televiziune Fox News, că: “naţiunea suverană a Pakistanului s-a angajat în acte ostile împotriva Statelor Unite şi contra Afganistanului, iar asta trebuie să înceteze.”
El a reamintit telespectatorilor că gruparea Haqqani ucide soldaţi americani.
Beneficiind de informaţiile furnizate de Agenţia Centrală de Investigaţii/C.I.A., senatorul Graham nu a avut nici cea mai mică îndoială că serviciul de informaţii al Pakistanului continuă să sprijine grupările teroriste, în cadrul unei strategii bine puse la punct, la nivel naţional.
În aceste condiţii, Statele Unite au toate opţiunile pe masa deciziilor strategice, inclusiv recurgerea la apărarea efectivă a trupelor americane, prin acţiuni ofensive.
Într-o declaraţie făcută tot duminică, 25 septembrie, dar la Islamabad, ministrul de interne al Pakistanului, Rehman Malik, a reiterat mesajul – integral ridicol -, că militanţii Haqqani nu acţionează în Afganistan plecând de la campusurile lor de antrenament situate pe teritoriul pakistanez!
Şi cum ministrul Malik exprima nervozitatea mare a guvernului din care face parte, acesta a reamintit faptul că structura Haqqani a fost iniţial încurajată şi antrenată de CIA, cu sprijinul autorităţilor pakistaneze, pentru a lupta contra trupelor sovietice prezente în Afganistan, în anii ’80, din veacul trecut.
Rehman Malik a dorit să menţioneze cooperarea anterioară a Pakistanului, cu Statele Unite, în războiul antiterorist, precizând că a ordonat autorităţilor, de la frontiera cu statul afgan, să întărească controlul zonei de graniţă, despre care americanii afirmă că este practic administrată de grupările islamiste.
Prezent la Islamabad, generalul James Mattis, comandantul Comandamentului Central al armatei americane, a prezentat interlocutorilor săi poziţia americană vizând necesitatea respectării angajamentelor militare asumate de ambele părţi.
Ulterior, un comunicat al conducerii armatei pakistaneze a exprimat îngrijorările generate de declaraţiile negative ale unor oficiali de rang înalt, din capitala americană. Dorinţa liderilor militari pakistanezi fiind de a fi eliminaţi factorii iritanţi din relaţia bilaterală, care sunt ”rezultatul unei situaţii extrem de complexe.”
După ofensiva vizibilă în presa americană, împotriva “legăturii contra naturii”, a ISI cu Haqqani, dacă nu intervin elemente pragmatice de ameliorare a tensiunii acumulate între SUA şi Pakistan două sunt măsurile posibile în următoarea perioadă: renunţarea definitivă la ajutorul militar care a fost, recent, parţial suspendat şi/sau organizarea unui show of force/demonstraţie de forţă a trupelor americane, care sunt capabile să execute o operaţiune chirurgicală pe teritoriul pakistanez controlat de grupările teroriste.
O demonstraţie la care trupele pakistaneze vor fi simpli spectatori, fie aceştia şi nemulţumiţi…
Agenţia Associated Press a furnizat detalii privind misiunea antiteroristă finalizată cu lichidarea fizică a lui Osama bin Laden.
Datele furnizate opiniei publice restabilesc imaginea C.I.A., ca agenţie specializată în operaţiuni secrete concepute cu profesionalism şi încheiate cu maximum de eficienţă.
Probabil nu va trece mult timp şi la Hollywood va fi produs un film de lung metraj, ce va începe cu imagini clasice, ale unor elicoptere militare americane zburând în noapte, cu profesionişti instruiţi pentru o operaţiune secretă despre care – afirmă Associated Press – ştiau că se desfăşoară doar câţiva înalţi demnitari americani.
Locul unde se afla Osama bin Laden confirmă complicitatea cu acesta a unor oficiali pakistanezi, care i-au permis să trăiască într-o zonă sigură pentru el.
Agenţii C.I.A. au descoperit campusul unde se afla liderul Al-Qaida, în luna august, ca urmare a urmăririi unui curier al organizaţiei teroriste menţionate.
Vila unde locuia Osama era inconjurată de ziduri înalte, pe care era fixată sârmă ghimpată. Două porţi de acces erau păzite de gărzile liderului terorist.
Bine consiliat de experţi pakistanezi, bin Laden nu a instalat şi nici nu a folosit la sediul său – pentru a nu fi depistat din satelit – telefoane fixe sau mobile, nici computere conectate la Internet.
O chestiune ciudată – care a atras atenţia spionilor americani – a fost faptul că locuitorii vilei respective ardeau gunoiul, refuzând să fie colectat de muncitorii primăriei locale.
Conform C.I.A., vila unde trăia Osama a fost construită în urmă cu cinci ani.
La mijlocul lunii februarie – interesantă coincidenţă cu declanşarea revoltelor în lumea arabă -, preşedintele Obama a decis să fie urmat “un curs de acţiune agresivă”.
În următoarele zece săptămâni, preşedintele Barack Obama a analizat, cu perseverenţă, la cinci şedinţe ale Consiliului Naţional de Securitate, variantele de acţiune pentru eliminarea lui bin Laden. O misiune atât de importantă încât nu doar oficialii Pakistanului, ci şi cei din statele aliate nu au fost informaţi despre aceasta.
La 29 aprilie, preşedintele Statelor Unite a aprobat acţiunea menită a lichida pe Osama. Au fost aleşi şase membri ai unei echipe din trupele de elită ale Marinei Militare Americane – denumite SEAL -, care au fost subordonate directorului C.I.A., Leon Panetta, despre care se ştie că va prelua conducerea Pentagonului, la toamnă.
La momentul intrării în forţă în vila menţionată, acolo se aflau şi au fost ucişi pe loc Osama, curierul urmărit de C.I.A., fratele lui bin Laden şi unul dintre fiii liderului Al-Qaida.
Faptul că niciun militar din echipa SEAL nu a fost rănit indică pregătirea minuţioasă a operaţiunii, cunoaşterea camerelor din clădire şi a locului unde se afla Osama, care, după un iniţial schimb de focuri, a fost împuşcat în cap – semn al calmului cu care au acţionat membrii comandoului american.
Associated Press a mai menţionat că, în după-amiaza zilei de 1 mai, şeful C.I.A., Leon Panetta a fost informat că bin Laden este mort. Întreaga echipă a lui Panetta a izbucnit în urale şi aplauze.
În acest mod, Barack Obama a revigorat şansele sale de a obţine al doilea mandat prezidenţial la Casa Albă. Unul pe timpul căruia probabil Leon Panetta va conduce Forţele Armate Americane. Detaliu important pentru România, la care Panetta s-a raportat mereu cu simpatie.
__________________________________________________________________________
Antrenament al trupelor SEAL:
Evoluţia actuală a situaţiei din Siria confirmă ceea ce se nega peste Ocean şi nu se comenta în capitala statului israelian. C.I.A. şi Mossad sunt „stimulatoarele” liderilor de opinie – ignoraţi sau marginalizaţi de regimuri absolutiste laice – capabili să scoată lumea în stradă, în diferite metropole arabe, pentru a da frâu liber nemulţumirilor reale, acumulate în ultimele decenii, pe plan politic, economic şi social.
O răsturnare, de la putere, a preşedintelui sirian Bashar al-Assad ar lăsa Iranul fără un aliat de nădejde, ar pune sub semnul întrebării vitalitatea organizaţiei Hezbollah, în Liban, şi ar facilita îndepărtarea liderilor Hamas, de la conducerea Fâşiei Gaza.
Toate aceste efecte secundare ar genera un plus de securitate pentru Israel.
Declaraţia ministrului de interne sirian, conform căreia nu va fi tolerată o insurecţie armată – fenomen ce nu a avut loc nici în Tunisia, nici în Egipt, dar se află într-o fază ambiguă, în Libia -, confirmă mai degrabă simptomele tipice unui război civil, precum recenta ambuscadă, în care au fost ucişi ofiţeri şi soldaţi din armata Siriei.
Ce este cert? Rând pe rând, manifestanţii, din diferite oraşe, încearcă să ocupe centrele localităţilor, dar, cunoscând cele petrecute la Cairo, în Piaţa Tahrir, autorităţile nu ezită să intervină în forţă, după somaţii, prin intermediul megafoanelor, şi utilizarea, de către forţele de securitate, a armelor din dotare, precum pe 18 aprilie, în oraşul Homs.
Conform unei surse neoficiale, circa 200 de sirieni au fost ucişi, în perioada manifestaţiilor populare vizând îndepărtarea de la putere a preşedintelui Assad.
Un lucru mai greu de înfăptuit, având în vedere loialitatea armatei şi susţinerea tacită, a şefului statului, de către o parte dintre sirieni.
Bazat pe aceste două piloane ale puterii sale, preşedintele Siriei nu a avut temeri să anunţe încetarea stării de urgenţă, în cursul săptămânii viitoare şi eliberarea deţinuţilor politici. Ambele fiind revendicări ale manifestanţilor ostili actualului regim politic sirian.
Cu toate astea, nu există vreun indiciu că manifestaţiile populare vor înceta.
Autorităţile guvernamentale au avertizat că nu vor tolera activităţile teroriste. Oficialii de la Damasc aveau în vedere faptul că, în oraşul Banyias, grupurile de salafişti – adepţi ai salafismului, o formă a islamismului sunnit, comparaţi în multe state arabe cu militanţii al-Qaida – nu au ezitat să evoce posibilitatea declanşării unei insurecţii armate.
Postul TV BBC a interpretat acest avertisment ca o încercare a autorităţilor de a reprima revolta manifestanţilor, sub pretextul combaterii teroriştilor.
În replică, televiziunea de stat siriană a informat telespectatorii că ministrul de interne a cerut cetăţenilor să se reţină de la participarea la marşuri sau demonstraţii de protest.
Agenţia de presă Sana a transmis că, pe 17 aprilie 2011, un general, cu cei doi fii ai săi şi un nepot, au fost ucişi, cu sânge rece, de „bande înarmate criminale”, apoi trupurile acestora au fost groaznic mutilate.
Postul TV FOX NEWS a acordat atenţie dezvăluirilor WikiLeaks, conform cărora S.U.A. a finanţat opoziţia siriană. Astfel, Departamentul de Stat a avut în atenţie o serie de proiecte concrete, precum o televiziune difuzată prin satelit.
Walid Phares, expert în problemele Orientului Mijlociu şi autor al cărţii “Revoluţia care vine”, a fost mai precis, indicând faptul că administraţia precedentă, a ex-preşedintelui Bush, a sprijinit postul de televiziune al-Barada, care emite şi acum din Londra. Iar administraţia Obama continuă finanţarea acestuia.
Este însă un aspect considerat relativ minor, în raport cu eforturile altor organizaţii nonguvernamentale, de pe mapamond, care acţionează pentru consolidarea societăţii civile din Siria.
Phares nu a ezitat să afirme că finanţarea canalului TV menţionat – cu o dezvoltare a arealului de receptare, prin intermediul satelitului -, în condiţiile când bugetul federal este drastic redus la multe capitole, se justifică deoarece “regimul sirian blochează procesul de pace cu Israelul, dar finanţează, la rândul său, organizaţia Hezbollah în Liban şi mulţi insurgenţi antiamericani în Irak. Sprijinirea financiară a opoziţiei siriene, care vrea reformarea regimului, este o politică bună.”
Noile proteste, din această săptămână, coincid cu dezvăluirea în presă a faptului că, începând din anul 2005, S.U.A. au început să finanţeze, în mod secret, grupuri de opoziţie din Siria, cu scopul de a genera prăbuşirea regimului preşedintelui Assad.
Diplomaţii americani – care au menţionat, în telegramele lor, din Damasc, despre finanţarea postului Barada TV, ce emite prin satelit -, erau îngrijoraţi de faptul că serviciul de contraspionaj sirian suspecta, din 2009, sprijinirea cu sume substanţiale, de către S.U.A., a opoziţiei.
Aflat de 11 ani la putere, ca succesor al tatălui său, Hafez al-Assad, actualul preşedinte, cu toată siguranţa lui de sine, afişată în faţa camerelor de televiziune, este conştient că are de făcut faţă celei mai mari ameninţări politico-militare.
Una de care nu îl poate scăpa nici ajutorul iranian, moral, financiar, politic şi prin agenţi de influenţă.
Siria rămâne zona cea mai tensionată din Orientul Mijlociu, îndepărtarea sau menţinerea actualului regim politic de la Damasc fiind una dintre mizele noului Război Rece, cel dintre Arabia Saudită şi Iran.
Interesul general | Ion Petrescu | 
November 20, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
