OPERAŢIUNEA “PILONUL APĂRĂRII”: Tzahal – pe două fronturi

Ca parte a Operaţiunii “Pilonul Apărării”, Forţele Navale Israeliane au lovit clădirea Hamas, de lângă reşedinţa lui Ismail Haniyeh, șeful biroului politic al Hamas:

Hamas a făcut o serie de acuzaţii publice extraordinare, în ultimele zile, vizând efectele acţiunilor I.D.F./Forţa de Apărare a Israelului. Structura de operaţiuni psihologice a Tzahal/Armata israeliană, a demontat, una câte una, operaţiunea Hamas de intoxicare, cu neadevăruri, a opiniei publice:

După cum confirmă şi postul american de televiziune CNN, loviturile reciproce cu rachete sunt caracteristice primei faze a noii confruntări dintre Hamas şi Tzahal:

Israelul are ca variantă de acţiune recurgerea la o operaţiune terestră, pentru care mobilizează 75.000 de rezervişti, exact numărul militarilor activi din Forţele Armate ale României:

Ceea ce pare tot mai evident, din punct de vedere militar, în privinţa atacurilor cu rachete iniţiate de Hamas…

…este subestimarea infantilă a capacităţii defensive a statului Israel, aspect ce denotă fie faptul că liderii Hamas sunt mai buni doar la capitolul propagandă politică, fie/şi realitatea că Iranul a exercitat o presiune enormă, pentru a ţine blocate Forţele de Apărare ale Israelului la propriile graniţe, astfel încât conducerea de la Teheran să mai câştige timp în cursa de realizare a propriei arme nucleare, care a ajuns în faza de prototip.

Iată, de pildă, una dintre acţiunile de răspuns, ale I.D.F., concretizată în lichidarea lui Ahmed Jabari, liderul structurii militare a Hamas:

Lecţia de învăţat? O ţară mică poate avea o armată extrem de bine dotată, cu rezervişti antrenaţi să fie rapid gata de luptă. O armată capabilă să lupte pe două fronturi – cele de la graniţele israeliene cu Gaza şi Liban:

“Nu voi lăsa poporul meu să trăiască în umbra anihilării!” (VIDEO)

După cum informează Arutz Sheva, un cunoscut portal israelian de ştiri, pe timpul discursului său, de la conferinţa politică susţinută luni seara, premierul Israelului a subliniat că el nu va permite Iranului să aibă o armă nucleară.

“Israelul are exact aceeaşi politică”, ca Statele Unite atunci când vine vorba de o armă nucleară iraniană, a declarat Netanyahu, adăugând că “statul evreu nu va permite nimănui, care urmăreşte distrugerea noastră, de a atinge acest obiectiv. Unii oameni refuză să recunoască faptul că obiectivul Iranului este de a realiza arme nucleare, dar îmbogăţeşte uraniul pentru a ajunge la acest obiectiv. “

“În cazul în care pare ca o raţă, merge ca o raţă, este isteaţă ca o raţă, atunci ce este? Asta-i drept, este o raţă. Dar de data aceasta este o raţă nucleară şi este timpul ca lumea să o numească raţă “, a adăugat el.

Netanyahu a declarat că preşedintele Barack Obama şi majoritatea liderilor lumii înţeleg că obiectivul Iranului este de a dezvolta arme nucleare şi că cererile sale sunt, de altfel, false.

El a spus că unii oameni sunt dispuşi să accepte un Iran nuclear, susţinând că regimul Ayatollahului nu ar fi suficient de nebun pentru a folosi astfel de arme.

“Vă promit că eu, ca prim-ministru nu mă voi juca niciodată cu securitatea statului Israel”, a spus el.
Read more »

MIZA SIRIANĂ

Evoluţia actuală a situaţiei din Siria confirmă ceea ce se nega peste Ocean şi nu se comenta în capitala statului israelian. C.I.A. şi Mossad sunt „stimulatoarele” liderilor de opinie – ignoraţi sau marginalizaţi de regimuri absolutiste laice – capabili să scoată lumea în stradă, în diferite metropole arabe, pentru a da frâu liber nemulţumirilor reale, acumulate în ultimele decenii, pe plan politic, economic şi social.

O răsturnare, de la putere, a preşedintelui sirian Bashar al-Assad ar lăsa Iranul fără un aliat de nădejde, ar pune sub semnul întrebării vitalitatea organizaţiei Hezbollah, în Liban, şi ar facilita îndepărtarea liderilor Hamas, de la conducerea Fâşiei Gaza.

Toate aceste efecte secundare ar genera un plus de securitate pentru Israel.

Declaraţia ministrului de interne sirian, conform căreia nu va fi tolerată o insurecţie armată – fenomen ce nu a avut loc nici în Tunisia, nici în Egipt, dar se află într-o fază ambiguă, în Libia -, confirmă mai degrabă simptomele tipice unui război civil, precum recenta ambuscadă, în care au fost ucişi ofiţeri şi soldaţi din armata Siriei.

Ce este cert? Rând pe rând, manifestanţii, din diferite oraşe, încearcă să ocupe centrele localităţilor, dar, cunoscând cele petrecute la Cairo, în Piaţa Tahrir, autorităţile nu ezită să intervină în forţă, după somaţii, prin intermediul megafoanelor, şi utilizarea, de către forţele de securitate, a armelor din dotare, precum pe 18 aprilie, în oraşul Homs.

Conform unei surse neoficiale, circa 200 de sirieni au fost ucişi, în perioada manifestaţiilor populare vizând îndepărtarea de la putere a preşedintelui Assad.

Un lucru mai greu de înfăptuit, având în vedere loialitatea armatei şi susţinerea tacită, a şefului statului, de către o parte dintre sirieni.

Bazat pe aceste două piloane ale puterii sale, preşedintele Siriei nu a avut temeri să anunţe încetarea stării de urgenţă, în cursul săptămânii viitoare şi eliberarea deţinuţilor politici. Ambele fiind revendicări ale manifestanţilor ostili actualului regim politic sirian.

Cu toate astea, nu există vreun indiciu că manifestaţiile populare vor înceta.

Autorităţile guvernamentale au avertizat că nu vor tolera activităţile teroriste. Oficialii de la Damasc aveau în vedere faptul că, în oraşul Banyias, grupurile de salafişti – adepţi ai salafismului, o formă a islamismului sunnit, comparaţi în multe state arabe cu militanţii al-Qaida – nu au ezitat să evoce posibilitatea declanşării unei insurecţii armate.

Postul TV BBC a interpretat acest avertisment ca o încercare a autorităţilor de a reprima revolta manifestanţilor, sub pretextul combaterii teroriştilor.

În replică, televiziunea de stat siriană a informat telespectatorii că ministrul de interne a cerut cetăţenilor să se reţină de la participarea la marşuri sau demonstraţii de protest.

Agenţia de presă Sana a transmis că, pe 17 aprilie 2011, un general, cu cei doi fii ai săi şi un nepot, au fost ucişi, cu sânge rece, de „bande înarmate criminale”, apoi trupurile acestora au fost groaznic mutilate.

Postul TV FOX NEWS a acordat atenţie dezvăluirilor WikiLeaks, conform cărora S.U.A. a finanţat opoziţia siriană. Astfel, Departamentul de Stat a avut în atenţie o serie de proiecte concrete, precum o televiziune difuzată prin satelit.

Walid Phares, expert în problemele Orientului Mijlociu şi autor al cărţii “Revoluţia care vine”, a fost mai precis, indicând faptul că administraţia precedentă, a ex-preşedintelui Bush, a sprijinit postul de televiziune al-Barada, care emite şi acum din Londra. Iar administraţia Obama continuă finanţarea acestuia.

Este însă un aspect considerat relativ minor, în raport cu eforturile altor organizaţii nonguvernamentale, de pe mapamond, care acţionează pentru consolidarea societăţii civile din Siria.

Phares nu a ezitat să afirme că finanţarea canalului TV menţionat – cu o dezvoltare a arealului de receptare, prin intermediul satelitului -, în condiţiile când bugetul federal este drastic redus la multe capitole, se justifică deoarece “regimul sirian blochează procesul de pace cu Israelul, dar finanţează, la rândul său, organizaţia Hezbollah în Liban şi mulţi insurgenţi antiamericani în Irak. Sprijinirea financiară a opoziţiei siriene, care vrea reformarea regimului, este o politică bună.”

Noile proteste, din această săptămână, coincid cu dezvăluirea în presă a faptului că, începând din anul 2005, S.U.A. au început să finanţeze, în mod secret, grupuri de opoziţie din Siria, cu scopul de a genera prăbuşirea regimului preşedintelui Assad.

Diplomaţii americani – care au menţionat, în telegramele lor, din Damasc, despre finanţarea postului Barada TV, ce emite prin satelit -, erau îngrijoraţi de faptul că serviciul de contraspionaj sirian suspecta, din 2009, sprijinirea cu sume substanţiale, de către S.U.A., a opoziţiei.

Aflat de 11 ani la putere, ca succesor al tatălui său, Hafez al-Assad, actualul preşedinte, cu toată siguranţa lui de sine, afişată în faţa camerelor de televiziune, este conştient că are de făcut faţă celei mai mari ameninţări politico-militare.

Una de care nu îl poate scăpa nici ajutorul iranian, moral, financiar, politic şi prin agenţi de influenţă.

Siria rămâne zona cea mai tensionată din Orientul Mijlociu, îndepărtarea sau menţinerea actualului regim politic de la Damasc fiind una dintre mizele noului Război Rece, cel dintre Arabia Saudită şi Iran.