De la bun început precizez că am toate motivele să subscriu la trimiterea în spatele gratiilor a penalilor din toate partidele politice. Deci, nu ţin nici cu USL – doamne ce coaliţie contra naturii, asta e… -, nici cu PDL, portocalii de ieri, palizii de azi, după anunţarea deciziei impotenţilor şi complexatelor – din punct de vedere al cunoaşterii democraţiei occidentale – din Curtea Constituţională a României/C.C.R. – suprema prăbuşire a unei republici simulate…
C.C.R. nu mai este a României.
Este a Uniunii Social Liberale.
A lui Ion Iliescu.
A cui vreţi dumneavoastră.
Şi tare mă îndemna primul impuls să scriu a lui Vladimir Putin, alias Vova.
Problema nu este Traian Băsescu.
Detestat, inclusiv de subsemnatul, public, la un post de televiziune cu audienţă naţională.
Nici fragilul Crin Antonescu, sau infantilul Victor Ponta.
La Novo-Ogarevo este reşedinţa premierului rus, la periferia de vest a Moscovei.
Dmitri Anatolevici Medvedev, prim-ministru al Federației Ruse:
– Дорогой Виктор Понта/Stimate Victor Ponta, cu acordul preşedintelui Vladimir Putin, vreau să îţi transmit un mesaj al prietenului meu, Barack Obama. Suntem toţi de părere că cel mai rău ar fi să nu respectaţi legea privind referendumul. Nu ştiu exact care va fi echilibrul politic în viitor, la Bucureşti şi ce loc… vei avea tu în el. Dar Casa Albă ne cere să susţinem respectarea ordinii constituţionale, în România. Întrebarea este: unde se opresc deciziile tale şi unde începe acţiunea lui Ion Iliescu?
– Tovarăşe Ceauşescu, singura concluzie, singura poziţie onorabilă din partea lui Traian Băsescu ar fi să plece, să-şi dea demisia. El trebuie să n-aibă curaj să mai scoată nasul în lume, cum se spune! Dacă s-ar întoarce, să stea închis în Cotroceni şi să aştepte verdictul cetăţenilor, să respecte Parlamentul. Dar eu cred că, moralmente, domnul Băsescu n-are nicio autoritate să se mai întoarcă, el a fost rejectat de o majoritate zdrobitoare a românilor, n-are ce să mai caute la Cotroceni. În Europa, în general, dacă ne uităm la tabloul acesta electoral european, nu există această condiţie a prezenţei de peste 50%. În foarte multe ţări, scrutinul se situează undeva sub 50% şi nu se consideră nevalabil acest scrutin. Eu consider că este obligaţia Curţii Constituţionale să ţină seama de toate aceste considerente şi să valideze referendumul!
– Tovarăşe Iliescu, eu nu am mai avut parte de demisie, ci doar de un loc la Cimitirul Militar Ghencea 1, în decembrie 1989, prin grija dumneavoastră – directă şi personală…La Cotroceni aţi apucat să cântaţi, precum cucuveaua, timp de 12 ani, Parlamentul fiind atunci o simplă maşină de vot, deservită de aplaudacii dumneavoastră. Mai aveţi vreo autoritate morală, în 2012, să dictaţi în România? Eu cred că obligaţia dvs. este să staţi acasă, liniştit, lângă doamna Nina, cu excepţia cazului în care pionierul meu drag, Victor Ponta, uită direcţia spre Est, deşi, oficial, vrea nu vrea, joacă spre Vest…Cu asta s-au ales românii, la alegerile locale. Şi la referendum.
– Pentru că alegătorii din România au fost intoxicaţi, de structurile şi “conservele” KGB/FSB, că mi-aş fi dat acordul şi chiar aş fi încurajat debarcarea preşedintelui ales al aliatului care asigură flancul răsăritean al NATO dispun ca luni, dimineaţă, pe 30 iulie, să îmi fie prezentate, la prima oră, personal, de către generalul David Howell Petraeus, directorul C.I.A., două evaluări:
1. Cum va evolua România, în cazul preluării puterii de ION ILIESCU, prin interpuşii Ponta şi Antonescu,
2. Care vor fi efectele asupra loialităţii Armatei României, ca organism militar ce a motivat, determinat şi supervizat intrarea acestei ţări în NATO.
În plus, doresc un raport al Pentagonului privind capabilitatea de a deplasa acolo escadrile ale United States Air Force/Forţele Aeriene Americane, aidoma precedentului creat în Polonia. Am fost clar?
Întors recent, din Republica Populară Chineză, liderul PSD, eternul june Victor Ponta a poposit la Antena 3.
M-a amuzat înmărmurirea teleastului Mihai Gâdea, care l-a ascultat, fără să-l întrerupă, pe distinsul său interlocutor, spunându-i vrute şi nevrute, chiar şi când gafele erau de neiertat.
În planul necesarei corecţii jurnalistice.
De pildă?
Insistenţa cu care domnul Ponta i-a vorbit gazdei sale de salariile… pensionarilor!
În mod repetat.
Incredibil. Dar cine vrea, poate revedea emisiunea, pentru a se convinge de această inepţie.
Rostită de un visător în politichia românească şi tolerată de un jurnalist altfel cu pretenţii.
Nu aş fi scris rândurile de mai sus, dar am constatat, cu stupoare, că Victor Ponta – spre deosebire de poziţia matură a lui Crin Antonescu – a luat în derâdere chestiunea interceptoarelor americane, care vor fi amplasate la Deveselu.
Sub pretextul – cuvintele ce urmează sunt esenţa mesajului său şi îmi aparţin – că nu ştie ce l-a apucat pe preşedintele României.
Grav.
Nu că l-a ironizat pe Traian Băsescu.
Ci că a încercat să minimalizeze rolul Statelor Unite în asigurarea securităţii naţionale a României.
În schimb, Ponta a pledat pentru noi relaţii cu Rusia şi China.
Cu China am înţeles demersul său, motivat economic.
În chestiunea cu Rusia am însă o nedumerire.
I-a trasat sarcină Ion Iliescu?
Nu de alta, dar liderul spiritual al stângii nu prea a fost încântat de decizia amplasării unei componente a scutului american în Oltenia, semnalând o posibilă nemulţumire a Rusiei.
A naibii coincidenţă…
România, stat membru al Uniunii Europene şi al NATO, ai cărei militari, unul după altul, cad la datorie – nu ca ai Ungariei Laşe, ascunşi după fustele nevestelor, extrem de pofticioase, în aşternuturile unui regat pe veci apus -, conform misiunii primite de la cea mai puternică alianţă politico-militară din istoria omenirii, în deşertul afgan, semn al unui stoicism pe care îl aveau numai oştenii lui Mihai Viteazul, este atacată – de o manieră intolerabilă, prin discursuri emblematice pentru Troica, aflată la putere la Chişinău -, aidoma pasagerilor unei trăsuri americane, în vestul Săbatic, de comicii vestici ai arenei politice din cel de-al doilea stat românesc, pe care Berlinul l-ar numi, cu firească detaşare istorică, “un alt land”.
Cu iluzoria capitală la Chişinău.
Scriu aceste rânduri după o lectură atentă, a cursivului unui jurnalist căruia patriotismul nu i se pare o etichetă desuetă: Marius Bâtcă.
Un ziarist ce nu pleacă capul la moguli.
Fiu de ofiţer al Armatei României.
Care, la rândul său, a fost unul dintre condeierii talentaţi şi deloc înfricoşaţi de aparatul comunist de partid.
El a avut curajul, în anii socialismului, să îşi bată joc de micimile epocii predecesorului lui Ion Iliescu, prin memorabile Pluguşoare, adevărate pamflete incendiare, publicate în presa militară a acelei epoci.
Marius Bâtcă a scris un electrizant cursiv intitulat “Ruşine! Blestemaţi să fiţi în veci!”
El incrimina versatilitatea “boierilor” de azi, de la Chişinău, al căror nume nu le mai transcriu, din dezgust faţă de chiaburimea ce se joacă de-a liderii… Republicii Democrate Germane, respectiv Republica Moldova.
O entitate antinaţională. Desuetă. Nedigerabilă în plan geopolitic.
Şi – mai ales – nesustenabilă, în plan economic.
Ce scrie Marius? Citiţi atent:
“Acelaşi Filat care, în urmă cu un an, îşi călca în picioare aliatul, omul care a avut curajul şi tăria de caracter de a spune un NU hotărât Moscovei. Este vorba despre Mihai Ghimpu, cel care, pe când ocupa funcţia de preşedinte interimar al R. Moldova, a spus că el nu poate să meargă la Moscova de 9 mai şi nici militarii moldoveni nu au de ce să defileze în Piaţa Roşie. Ghimpu declara atunci că nu sunt motive pentru care Republica Moldova ar participa la parada de 9 mai: “Cum să participi alături de această armată care ne-a adus comunismul, ne-a deportat în Siberia, ne-a colectivizat, ne-a provocat foamete? Şi astăzi se află în cetatea lui Ştefan cel Mare. Această armată a stat la baza formării Transnistriei. Un popor nu a câştigat niciodată, dacă în prim plan nu a fost demnitatea”. Demnitatea, un cuvânt care îi este străin lui Vladimir Filat. Pentru că a făcut ce a făcut şi tot a trimis militarii moldoveni să defileze la Moscova. Iar astăzi a ales să îi sărbătorească cu fast pe ocupanţi. Măcar comuniştii lui Voronin sunt sinceri şi spun lucrurile pe faţă, fără a se ascunde după lozinci europene.”
Dar Marius visează frumos!
Aşa am crezut şi eu!
Că Mihai Ghimpu este un simbol naţional!
Era…
Liderii Mimatei Alianţe pentru Integrare Europeană sunt exponenţii unor grupuri strict economice de interese, cărora puţin le pasă de poporul român, istoria şi viitorul acestuia.
Din fericire, România este condusă de un Scorpion. Puternic.
Respectiv Traian Băsescu.
Mă număr printre neînsemnaţii condeieri care au demonstrat public, nu doar pe un blog amârât, ci şi la cel mai vizionat post de televiziune din România, că preşedintele României face erori majore în probleme de politică internă.
Dar pe plan extern, în pofida denigratorilor stipendiaţi de moguli cunoscuţi, rămâne UN PREŞEDINTE CU CAPUL PE UMERI!
Atunci când surse americane i-au indicat plusul de popularitate al lui Filat, ca lider al PLDM – explicabil prin capacitatea sa pragmatică, deloc sovietică, de a soluţiona probleme urgente, pentru cetăţenii români din stânga Milcovului de azi, respectiv Prutul – , faţă de Ghimpu, care mai conduce, ca un bunic visător, Partidul Liberal, Traian Băsescu l-a invitat, în stilul său franc, pe premierul (era să scriu primarul, mea culpa…) de la Chişinău, la Iaşi.
Ce nu ştie Vladimir Filat, trecătorul preferat al Bruxelles-ului?
Că 22.000.000 de cetăţeni legitimaţi ai României au râs cu poftă!
Toţi au savurat momentul în care şi l-au închipuit pe Traian spunându-i (preventiv) lui Vlad(imir): – Vezi ce faci…
Avem dosare întregi cu şoferii tăi, de pe TIR-urile care transportă, cunoşti cum, ţigări în Europa…
Chestiunea este simplă!
Ne minţim singuri în legătură cu mentalitatea conaţionalilor din Republica Moldova!
Nu puţini dintre aceştia fiind oportunişti. Şi nostalgici, după vremurile Uniunii Sovietice.
Pot să înşirui aici o suită de jurnalişti cinstiţi, de la Bucureşti, care scriu, din dragoste de ţară, în presa de la Chişinău.
Toţi sunt nişte romantici atemporali. Inclusiv eu.
Teritoriul istoric al României, din stânga Prutului, nu merită decât o singură soartă.
Poate nu ştiaţi. După unificarea Republicii Federale Germania, cu Republica Democrată Germană, generali din Bundeswehr au fost numiţi administratori ai landurilor redobândite de la Mihail Gorbaciov. Asta nu am citit-o, ca alţii, din articole postate pe Internet. Ci am aflat-o în Parlamentul de la Munchen, de la un general în rezervă, din armata federală germană.
Este timpul să nu ne mai uităm la liderii aparent pro-europeni, de la Chişinău, ca la amicii noştri.
Ci ca la Păcălicii noştri.
Troica de la Chişinău, cu nume ce nu le mai evoc, reprezintă expresia hilară a reiterării, în timp, a celor ce au încercat să salveze R.D.G.-ul, înainte de a fi, de jure, încorporat în Patria Mamă – Germania Unificată.
Schimbaţi cuvântul, de lângă Unificată, cu România…
Interesul general | Ion Petrescu | 
August 2, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
