AVEŢI UN “CAMELBACK”?

Primul lucru pe care l-am învăţat când am păşit pe tărâm afgan a fost să nu uit a sorbi, măcar de două ori pe oră, din apa păstrată în „camelback”, un recipient special, comparabil cu o mică cocoaşă de cămilă, purtat, de regulă, la spate.

Fără recursul la rezerva de apă, deshidratarea organismului fiind rapidă, la temperaturi de peste 40-50 de grade Celsius, cel ce uită să bea apă cade la pământ ca lovit de trăznet. Şi numai intervenţia semenilor îl poate ajuta să iasă din starea de inconştienţă provocată de leşin…

A doua lecţie primită în Afganistan a fost cea născută de tragedia unor aliaţi. Din orgoliu, unii dintre ei au preferat să plece la drum pe cont propriu.

Aici fiind vorba de un convoi cu militari având uniformele şi armele asigurate de ţara lor. Nu au întâlnit niciun insurgent. Dar au fost reperaţi, dintr-un avion aliat, ca fiind „o posibilă coloană inamică.”

Nefiind stabilite anterior semnale de recunoaştere între aliaţi, au fost trimise avioane de bombardament care au nimicit coloana.

Când au ajuns acolo cei desemnaţi să constate despre ce inamic era vorba, tragedia era clară. Militari canadieni au fost mitraliaţi, din aer, de aliaţii lor, piloţii americani. Pierderi colaterale…

La Kandahar există şi acum o plăcuţă comemorativă în memoria aliaţilor care, dintr-o mândrie nefirească, au plătit cu viaţa lipsa lor de comunicare şi coordonare, măcar prin radio, cu trupele americane…

De aceste două lecţii vitale mi-am adus aminte privind atent ce se întâmplă în deşertul, de data asta politic, ce pare a se fi instalat, temporar, între Prut şi Nistru.

Read more »